Experiente de munte si de viata

Descoperind putin din frumusetea lumii in care traim... :)

2010-10-16T19:42:00.010+03:00

Create your own travel map or travel blog

Vacation rentals at TripAdvisor

In a fairytale world, Neuschwastein, 13-16 May 2010

2010-05-13T23:44:00.001+03:00

Prolaz – "intre agonie si extaz" 3-5 Aprilie 2009

2009-04-05T11:39:00.004+03:00

http://picasaweb.google.com/damaris4d/CheileCarasului35Aprilie2009#

Dintr-o data a sosit vara, cumva neasteptat, si din iesiri cu sarituri in zapada de 2 metri de la Cuntu trecem la plimbari la 26 de grade pe malurile Carasului.

Pentru mine e prima data in zona. Pentru Daiana, Marius si Bogdan este iesirea obisnuita la inceput de primavara.

Plecam de vineri seara, ca sa ne bucuram de doua dimineti in poiana Prolaz. Eu sunt dupa o viroza, febra mare si in general sunt destul de slabita. In principiu vreau sa stau si sa ma bucur de putin aer curat.

Lasam masina la Iabalcea si o pornim spre Prolaz. O jumatate de luna ne lumineaza calea prin noapte. Drumul mi se pare scurt caci iata-ne in poiana. Traversam Caras-ul care pe unde, adica Bogdan pe cabluri, iar noi ceilalti gasim mai indicat sa trecem pe punte. Avem doar doua zile sa traversam pe cabluri :)

Dimineatza ne trezim cu soarele ce da pe cort. Din usa cortului privesc in jur, in poienitza. Natura e inca maronie, sta sa inverzeasca, probabil ca intr-o saptamana totul va fi verde, va exploda de viatza. Acum pare inca amortita in somnul iernii ce de curand a trecut. Ne urnim destul de incet cu micul dejun iar apoi ne pornim pe drumuri prin chei spre pestera lilieci. Poteca bine conturata ne porta lejer in lungul apei. Plimbarea aceasta face numai bine perioadei mele de convalescenta... viroza pare sa fi trecut, reintoarsa in natura ma simt vindecata, ma simt acolo unde ar trebui sa fiu.

In poiana lilieci cativa oameni se bucura si ei de vremea frumoasa lenevind in soare. Noi insa trebuie sa infruntam apa rece ce face efectiv sa doara picioarele.

La peretele de la intrarea pesterii Bogdan urca primul si ne asigura cu coarda. Incerc sa urc in bocanci dar imi aluneca piciorul pe stanca si hotarasc mai bine sa incalt papuceii de catarat. Da e mult mai bine. Vizitam pestera atat cat putem, adica pana cand tavanul pesterii coboara atat de mult ca doar taras pe burta ai mai putea inainta. Ne delectam cu liliecii ce atarna pe pereti. Par sa nu fie deranjati de prezenta noastra pe acolo.

Reintorsi la baza peretulei cautam pitoanele despre care auzisem ca ar trebui sa fie, e adevarat ca foarte vechi dar am gasit totusi cateva, si rapid vad cum se si instaleaza o mansa :). Pacat, eu n-am chef de catzarat, ii privesc pe ei si ma delectez cu natura din jurul meu.

Pe la 4.30 hotaram ca e vremea sa o pornim mai departe, asa ca ne adunam toate cele si continuam drumul spre Carasova. Facem un mic popas la marginea satului dupa care “atacam” stancariile, de data aceasta pe deasupra cheilor. O crestulita mica stancoasa ne duce cu gandul la Crai. Da, de mult nu am mai fost prin partile acelea. Aici nu pare sa fie nici o poteca, doar din cand in cand cate un marcaj de limita de parc. In sfarsit ma simt in elementul meu. Aceasta balaureala imi face bine, si ma apropie cu sufletul de natura.

La ruinele cetatii Grat mai facem o pauza si ne bucuram de spledoarea cheilor ce se intind sub noi. De aici ne continuam drumul se poteca si in curand ajungem pe drumul deja cunoscut ce ne poarta inapoi spre Poiana Prolaz. Ajungem inapoi odata cu apusul. Da, e sfarsitul unei zile perfecte si noi suntem de ceva vreme cu gandul la gratarele ce ne asteapta sa le pregatim pentru cina :). Ajunsi insa la corturi aveam sa cunoastem cel mai frustrant sentiment ce l-am avut vreodata intr-o iesire in natura. Sentimentul de a fi furati. Agatasem mancarea in copaci la umbra. O plasa a disparut defintiv cu primus, oala, 4 linguri, gratar, la fel si o parte din carne, conserva, toata painea....

Pacat, pacat ca toate frumusetile si bucuriile oferite de natura aceasta atat de deosebita se vor confunda cu amaraciunea generata de “latura pervertita a naturii omenesti”. Nu ne era atat de mult de mancare cat de celelate lucruri.

Facem un inventar cu ce ne-a mai ramas pentru mancare. Niste pliculete de supa numai buna pentru inceput. Din fericire avem cartofi pentru copt in jar, carnea ce ne-a ramas si o bucata zdravana de slanina. Baietii gasesc rapid niste nuieluse si imediat simtim mirosul slaninutei prajite. Pentru ceafa de porc se ingropesc rapid niste frigarui si cateva crengute in y ne asigura carnea peste jaratic. In timp ce noi stateam la foc apare un individ, foarte dubios ce statea la unul dintre salasele din Prolaz dupa spusele lui si ne pune intrebari suspect de directe, cati suntem, daca suntem de la silvic... oricum dupa plecarea individului ramanem cu un sentiment general de disconfort.

Nu mai stam mult si ne pregatim de culcare. Pastram cativa cartofi si niste carne pentru micul dejun de a doua zi. Apare din nou individul de data aceasta echipat de pescuit si cu o lampa de carbit. Nu-l mai bagam in seama si omul pleaca.

Sa mai povestesc de dimineatza???? Peste noapte, disparuse din nou mancarea!!!! Ar fi trebuit sa ne fi invatat minte si sa dormim cu ea sub cap! Asta este. Mai gasim cateva feliute de paine cu sunca ce le tinuse Daiana in rucsac pentru traseul de ieri si pe care nu le mai mancase. Aceasta este singura mancare.

Dupa micul dejun “copios” o pornim spre pestera Tolosu. Partea aceasta a cheilor e mult mai spectaculoasa decat portiunea spre Caras.

De la inceput peretii se apropie foarte mult formand un canion ingust cu apa adanca si linistita. Poteca urca in susul apei parca suspendata pe marginea peretilor. Frumusetea si salbaticia acestor locuri ne alina sufletul. Ajungem la cascada si mai continuam cateva sute de metri, dupa care poteca se pierde de tot. Bogdan mai balaureste pe marginea stancii, gaseste chiar si un piton batut in stanca.

Ne intoarcem la corturi, mai lenevim cateva ceasuri si apoi o pornim spre oras. De data aceasta toata trupa face onorurile traversand Carasul pe cabluri.

Aceasta a fost pentru mine Prolazul, o zona superba dar din pacate amestecata cu amintiri amare.

Intr-un final a venit si iarna 15 Februarie Muntele Mic

2009-02-15T10:20:00.001+02:00

A venit iarna intr-un final si la noi! Iuhu!!! Ieee!!! Dupa atata lipsa de zapada iata in sfarsit ceva pulver :)

Asa ca Duminica dam o fuga pana pe Muntele Mic. Masini multe jos. Ne strecuram si noi transversal intre alte doua masini. Auzisem ca drumul nu ar fi fost curatat. Nu vedem masinile de transport. O luam cu telescaunul in sus. Primim cate doua paturi, una sub noi si inca una care sa acopere picioarele. Se pare ca totusi concurenta e buna, si se mai schimba cate ceva.
E totul acoperit de zapada, proaspata si pufoasa :).... te'mbie sa te dai pe oriunde doresti...
Sus e ceata si trebuie sa stam la coada destul de mult... Bogdan vrea sa coboare prin padure pana jos si sa mai urcam odata. Il asteptam pe Andi sa-i propunem coborarea. Da, e si el pentru si mai vin inca 3: Gabi,Rodin si Cata. In total 6 :) da, ne-am numarat ca sus in platou ceata era foarte densa si usor putea sa "dispari". Initial am fi vrut sa o luam spre partia Raindor si apoi prin padure in jos , pe langa telescaun. Dar ne dam seama ca ca nu avem cum sa ne orientam pana la intrarea in padure asa ca alegem varianta "clasica", care pana la urma nu a fost chair atat de "clasica" :) Deci o luam spre stana, insa acolo sus in platou nu alunecam foarte tare... dar zapada e superba!!! Combinatia aceasta de ceata si zapada in care sa te afunzi il face pe Cata sa renunte la coborare, asa ca ramanem 5. Ajungem la drum, dam un pic la bete pana in cotitura iar apoi Bogdan ne prezinta drumul: in jos si o tinem la dreapta :) Zona aceasta nu e atinsa de nimeni!!! E superba!!! Nu am mai fost pe aici, nu stim sigur pe unde suntem.... undeva in jos :))) Ceatza s-a dus... suntem intr-o lume de basm cu fulgi care continua sa danseze in preajma noastra...

Bineinteles ca eu una am luat o gramada de cazaturi. Am pierdut schiul prin zapada si mi-a luat ceva timp sa-l gasesc. Am mai intrat si prin braduti... dar ce conteaza... oricum era o placere sa te arunci in zapada aceea :)) Mai problematic era sa te ridici... iata un exemplu mai jos, Gabi e personajul principal.

Nu stiu de ce, desi am avut aparatul foto la mine nu am facut nici o poza... pacat, caci padurea era de vis... in schimb am obtinut aceste doua filmulete prin bunavointa lui Andi.

Jos la telescaun savuram o ciocalata calda si apoi o pornim iar in sus. Prin padure e placut, dar sus parca s-a facut si mai rau, ceatza mai deasa, vant... nu mai stam mult nici noi, dupa tura prin padurea de vis, aici pe platou in ceatza nu prea are farmec si abia asteptam sa o luam inapoi prin paduri.
De data aceasta ne insotesc Daiana si Marius.

Ajungem jos odata cu intunericul.... si Bogdan declara ca sunt cele mai frumoase coborari de anul acesta. Cat si-ar fi dorit sa avem astfel de zapada la inceputul lui ianuarie in Austria.... dar asta e... ce bine ca totusi am avut aceasta zi....

Buces Vulcan - "am facut cunostintza" 16 Noiembrie 2008

2008-11-16T22:31:00.005+02:00

Toamnă târzie la Cuntu 1-2 Noiembrie 2008

2008-11-04T09:54:00.007+02:00

Din primavara, de cum s-a terminat zapada pe munti, ne-am gandit sa facem ceva nou :). Si aceasta s-a dovedit a fi achizitionarea unei biciclete. Eram la inceput, de abia reuseam sa ma tin pe ea, mi-era groaza de spatii inguste, de gropi, de obstacole... dar nu-i nimic mi-am zis, las ca pot sa invat si mi-am stabilit ca obiectiv pt. anul acesta o tura pana la Cuntu :) ...
A venit vara, concediul, unde am luat bicicletele cu noi si ne-am plimbat prin Chamonix sau prin Monaco :)...
Si uite asa am ajuns in toamna, si cum la inceput de Noiembrie inca se anunta vreme frumoasa, mi-am zis: "Hai sa incercam ce mi-am propus :)"
Deci week-end-ul acesta de noiembrie a fost: Borlova - Dacia - Cuntu - Varciorova - Borlova.
Am ajuns in Borlova in jur de ora 2, pana ne-am echipat a mai trecut jumatate de ora si-apoi am pornit spre telescaun.
Pana acum drumul acesta il facusem doar cu masina, cum se putea altfel? :) si in mintea mea credeam ca va fi un drum lung si lejer. Ah, ce m-am inselat, caci drumul, desi intr-o panta infima, urca mereu, mereu.... iar muschii picioarelor mele "ardeau" deja cand am ajuns la telescaun. Si "distractia" nici macar nu incepuse! :) Ce mai "distractie"! :) Picioarele mele n-au mai intalnit asa ceva. Ma vad nevoita sa mai merg pe langa bicicleta, sa folosesc alti muschi, apoi iar mai dam cateva pedale, mai marsaluim un pic, iarasi pedale, iarasi marsaluit...
Ajungem la Dacia pe intuneric. Din nou o pauza mai lunga ca doar urmeaza partea cea mai faina :). Din pacate lanternutza mea nu bate f. puternic ceea ce devine deranjant pe drumul acela plin de tot felul de "capcane". Incerc sa-mi inving oboseala cu gandul la ziua urmatoare cand vom cobori :). Ajungem la Cuntu pe la 8, papica si somnic. Candva in noapte aud afara ploaia si ma gandesc la cum va afecta drumul de intoarcere.
Dimineatza ne intampina insa vremea frumoasa si ma gandesc la placerea coborarii. Coborare, dar vai, la sfarsitul zilei am ramas la ideea ca a fost doar o iluzie aceea cobarare :). Drumul coboara din Cuntu pana in poiana Strigoniu dar e un drum de bolovani... cum sa cobor pe el??? ... mai pe bolovani, mai pe iarba, mai pe langa bicicleta... apoi urca, apoi coboara si apoi iar urca si iar coboara....

Peisajul insa este superb... si chiar daca mintea mea nu mai vroia sa accepte efortul unei urcari, ne-am bucurat din plin de acel peisaj deosebit de tomna tarzie.

Din Varciorova o pornim pe cararuile acelea printre salase. Bogdan luase un waipoint de control pe GPS si dupa ceva timp ne dam seama ca drumul pe care suntem nu ne duce spre acel punct. Ne hotaram s-o taiem direct prin livezile de meri spre punctul nostru. Numai bine caci merele rascoapte de pe jos sau cele ramase prin copaci au gust deosebit. Traversam un firicel de apa de vreo 3-4 ori si pana la urma ajungem pe drumul bun.
Soarele coboara incet la orizont si toata natura se invaluie intr-o lumina calda, iar noi ne bucuram ca am mai prins aceste 2 zile deosebite de toamna.

Bogdan in coborare de la Cuntu spre Poiana Strigoniu. In fundal creasta Pleasa.

Traseu proaspat marcat de la Cuntu spre Varciorova (punct albastru)

Contempland Pleasa

Asternut de frunze.

"Vedeta" zilei

Da, am si coborat :)

Pastel de tomana

Catand in zare spre Varciorova

Pe dealurile dintre Varciorova si Borlova

Alte poze: http://picasaweb.google.com/damaris4d/ToamnaTarzieLaCuntu12Noiembrie2008#

Concert la Romanesti si biciclit prin imprejurimi

2008-10-20T12:21:00.005+03:00

Au trecut aproape 2 saptamani si nu am apucat sa scriu nimic despre iesirea noastra la Romanesti. Nu a fost o tura de munte, mai degraba o iesire cultural-montana :). Am profitat de vremea frumoasa din acea duminica si am luat cu noi biciletele. Am urcat cu ele sus la pestera, in mare parte pe ele :)

Din nou am avut parte de aglomeratie, ceea ce imi da un mare sentiment de nesiguranta si ma face sa cobor des de pe bicicleta pentru a ocoli persoanele, ce sa-i faci, sunt la inceput. :) Cu timpul probabil voi invata sa fac acest slalom printre "obstacole" :)

Peisajul de toamna insa este foarte frumos si merita tot efortul.

La coborare, din nou, trebuie sa fac fata la tot sirul acela lung de "obstacole":)

Dar nu-i nimic, ca ne luam revansa cu o plimbarica pana la Valea lui Liman.

N-am scapat nici de pana :), dar s-a rezolvat f. repede si-am putut sa ne bucuram de pustietatea acestui drum forestie :)

In sus pe drumul forestier "Valea lui Liman".

Iar apoi ce fericiti suntem ca nu plecam acasa curati :)

Dar nu inainte de a le face si lor o "baitza" :)

Iar ca incheiere, inca un strop din atmosfera acestei toamne.

Catzarat pe Cheile Nerei 11-12 Octombrie 2008

2008-10-15T11:25:00.004+03:00

Profitand de vremea frumoasa ce se anunta pentru week-end, iata-ne vineri seara la drum spre Cheile Nerei, pentru un week-end de relaxare, catzarat, rapelat...
Sambata ne trezim destul de devreme, dar ne intindem cu micul dejun si pregatirea de plecare pana tarziu spre amiaza. Ziua de azi e dedicata "1 Mai". Unii pentru prima oara in acest traseu, altii a doua, a treia sau chiar a patra oara.
Vremea e frumoasa, stanca uscata, in jur peisaj de toamna.
Dupa "1 Mai" baietii se avenureaza pe "frontal". Incercam si noi fetele sa mangaiem stanca dar fara prea multa izbanda :)
Seara ne bucuram de caldura focului(maestru sef: Turturica), de gratare si cartofi copti :) Un adevarat festin.
Duminica rapelam printre marmite.

Poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/CheileNerei1112Octombrie2008#

Parang 27-28 Septembrie 2008

2008-09-28T08:59:00.003+03:00

Dupa o pauza de 6 saptamani de la ascensiunea pe Mont Blanc, in sfarsit iata ca ajung din nou la munte. Am fi iesit noi si mai repede dar alte indatoriri ne-au tinut “legati de oras”. Mi-era dor de natura, deja trecuse prea mult timp de cand eram captiva orasului asa ca am evadat.
Locatia: Parang
Echipa: Daiana, Bogdan si cu mine
Vineri seara Parangul ne astepta in ceatza ce s-a mentinut pe tot parcursul zilei de sambata si in mare parte si Duminica. Planul initial a fost sa urcam pana pe Parangul Mare si apoi sa campam undeva la lacuri, dar cum de la 2000 de metri in sus era zapada din plin am hotarat sa ramanem in creasta. Ceatza foarte deasa nu ne-a permis sa vedem mai nimic din peisajul muntelui. Uneori nu ne dadeam seama unde se termina zapada ci tot ce ne inconjura era o pacla densa alba. Cineva mai trecuse pe acolo de curand caci se vedea o urma de pasi.
Sambata seara am pus cortul cu vreo 5 minute inainte de varful Parangul Mare.
Duminica la intoarcere ne-a insotit ragetele unui urs din vale pana spre varful Carja.

Poze din tura: http://picasaweb.google.com/damaris4d/Parang2728Septembrie2008#

Mont Blanc - "Drumul de la vis la realitate"

2008-08-29T11:10:00.001+03:00

Totul a inceput cu Scoala de iarna din Retezat. Pe deoparte a fost pregatirea tehnica, pe de alta parte au fost relatiile noi care s-au creat. Nu aveam, pe atunci, nici o idee de ceea ce voi face anul acesta in concediu. Nu se prevedea nimic, nu aveam nici un plan. La inceputul verii eram inca in aceeasi situatie. S-a intamplat prin iunie ca intr-unul din week-end-uri sa renuntam(Adela si cu mine) in ultimul moment la Tarcu pentru o tura cu Bogdan si Andi(de la scoala de iarna) pe Vadul Crisului si intrebandu-i ce vor face in concediu mi-au raspuns: Mont Blanc. Si aceasta a devenit si pentru mine: Mont Blanc.

Cu vreo doua luni inainte Andi a facut rezervarile la refugii - doua nopti cazare la Tete Rousse si o noapte la Gouter. Din pacate pentru refugiul Gouter am fost trecuti pe o lista secundara deoarece toate locurile erau deja rezervate. Rezervarile trebuiau confirmate cu 3 zile inainte asa ca mai era totusi speranta sa prindem ceva locuri si la Gouter.

Am ales sa urcam pe traseul “clasic” sau « Voie Royale » (conform wikipedia).

Marti ajungem in frumosul orasel Saint Gervais si campam la « Les Dômes de Miage ». Un camping deosebit de frumos si ingrijit cu privelisti spre varful cu acelasi nume. Vremea este ploioasa dar aceasta nu ne impiedica sa mergem spre seara la plimbare prin orasel.

Miercuri incepe aventura spre munte. Vremea s-a inseninat iar privelistea muntilor ce ne intampina dimineatza prin prelata deschisa a cortului ne bucura nespus.

Pregatirea rucsacului ne ia ceva timp. Nu trebuie uitat nimc. Ei da, si era cat pe ce. In drum spre gara imi dau seama ca nu pusesem hamul in rucsac. Instant inima a inceput sa-mi bata cu putere si emotiile ma cuprind. Gasesc repede hamul in unul din bagajele din masina, il pun in rucsac si repet cu baietii lista echipamentului care trebuie sa fie la mine. E totul OK, asa ca ma linistesc. Stand in camping beneficiem de o reducere de 2euro la biletul trenuletului. Trenuletul face o ora pana sus, la Nid d’Aigle(2372m). Lume multa, si ne inghesuim cu greu cu rucsacii nostri mari. Trenuletul acesta ne duce spre meleaguri de vis iar maretia varfului Bionnassay imi taie rasuflarea. Oare chiar atat de sus voi ajunge ?.... voi fi in stare sa urc?… chiar voi face acest lucru??? Privind muntii aceea ce se inaltau atat de falnic ma simteam mic, si iarasi inima o ia razna. In timp, ochii si mintea mea se obisnuiesc cu aceste imagini si inima, incet, incet reintra in ritmu-i normal.

De la Nid d’Aigle in sus, doar pietroaie si iar pietroaie. Intalnim zapada doar pe ultima suta de metrii, si acolo, un domn intampina pe fiecare turist il intreaba daca are cazare, daca campeaza si roaga pe toata lumea sa-si puna coltarii doearece exista o portiune cu gheatza pe ultima traversare.

La refugiul Tete Rousse (3167m) e agitatie, mai ales in holul de la intrare unde toata lumea trebuie sa-si lase bocancii iar in refugiul se umbla doar in slapii ce se gasesc pe rafturi. Cu greu gasim un dulapior liber ca sa ne lasam bocancii si o parte din echipament. In ultima parte a dupa amiezii am pregatit ceva de ale gurii si-apoi odihna. Langa sala de mese exista o camaruta speciala unde se poate folosi primusul, in restul cabanei folosirea lui e interzisa. Intre timp am reusit sa luam legatura cu cei de la refugiul Gouter si ni s-a spus ca avem parte de cazare pentru vineri noaptea. Rasuflam usurati. Deci bagajul nostru va fi semnificativ mai usor caci vom lasa cortul, izolirele si sacii de dormit in dulapiorele de le Tete Rousse.

Apusul de soare ne poarta iar pe taramuri fantastice, refugiul nostru ramanand suspendat intre necuprinsul zarilor albastre si al marilor pufoase de nori ce se intindeau sub noi pana departe... si asa.... am trecut de la un taram de vis spre alt taram al viselor pentru o binemeritata odihna.... si totusi ne trezim in noapte pentru un alt spectacol al luminitelor ce sclipeau vesele jos in vale.

Miercuri ne trezim tarziu, papica si apoi o “plimbarica” pana la refugiul Gouter (3817m). Vremea frumoasa din nou. In drumul nostru ne intalnim cu zeci si zeci de persoane care fusesera in ziua respectiva pe varf si acum coborau deja. Mai sus de refugiu o alta priveliste deosebita ni se deschide inspre varful Aiguille du Midi. Cateva poze, o pauza in refugiu si apoi intoarcerea la Tete Rousse.

Pe Vineri se anuntau ninsori si vreme urata. Ceea ce s-a si adeverit. Dimineatza ceatza acopere muntele. La inceput mai slab, apoi a inceput sa ninga si chiar sa viscoleasca. Traseul ce cu o zi inainte l-am facut doar in bocanci acum eram nevoiti sa punem si coltarii. Totul era acoperit de zapada. Inaintam prin viscol intrebandu-ne oare cum va fi ziua de maine. Prognoza spunea ca dimineatza va fi vreme frumoasa, oare chiar se va potoli viscolul acesta? La refugiul Gouter o zarva si mai mare. Sala de mese e asa de plina ca suntem nevoiti sa mancam in camera. Primusul se foloseste doar in holul de la intrare, printre coltari, pioleti, rucsaci… trebuiind sa pazesti strasnic oala ca nu cumva sa fie rasturnata. Eu umblam de colo colo prin refugiu cautand locuri in care sa-mi agat la uscat hainele umezite la urcare in timp ce Bogdan indura frigul la pazitul oalei. Ne pregatim rucsacii pentru dimineatza si la ora 8 seara tot refugiul se linistete ca prin farmec. Incerc sa adorm dar nu pot. Camera se incalzeste foarte tare. Cineva de jos deschide din cand in cand geamul dar il inchide la loc. Nu prea am aer si deschid geamul in partea de sus. Intr-un final aud ceasul sunand. E ora 2am. Deocamdata e liniste, dar in cateva minute totul se agita in jur. Primul lucru e sa privim pe geam. Incredibil! Luna plina straluceste pe cer si lumineaza feeric intinderile albe. La 2.30 servim micul dejun de la refugiu. Din nou ingramadeala in sala de mese, ingramadeala in hol, ingramadeala peste tot. Noi plecam destul de tarziu, printre ultimii, in jurul orei 3.30. Un zig-zag de luminitze se zaresc urcand incet pantele varfului Gouter. Alte luminitze sa zaresc jos urcand de la refugiul Tete Rousse. Tot muntele e aprins de acesti licurici. Vantul puternic viscoleste zapada depusa cu o zi inainte si acopera rapid urmele facute de cei din fatza noastra. Noi inaintam incet in noapte ... mai un pas, mai un pas.... mergem si mergem.... pe nesimtite in jurul nostru mijeste zorii unei noi zile, cu cer senin, azuriu.... incep sa simt cum degetele picioarelor se racesc si ma dor. La refugiul Vallot (4362m) facem o pauza mai lunga, o buna ocazie pentru a ma dezechipa si a-mi pune acele “foot-warm-up” ce le cumparasem de la magazinul Par-Alpin. Folosesc un pliculet si in husa apratului foto pentru a feri bateriile sa se descarce. De-aici ne echipam si noi cu ham si punem coarda. Bogdan merge in fata, eu la mijloc si Andi in spate. Nu prea-mi mai aduc aminte cum au trecut urmatoarele 3 ore. Stiu ca urcam... :) ...nu ma simteam rau, doar oboseala....

Ma uitam in zare la crestele ce se intindeau parca la nesfarsit sau priveam linia crestei pe care mergeam evitand sa constientizez inclinatia pentelor din dreapta si din stanga. Mai un pas, mai un pas.... la un moment dat am inceput sa ne intersectam cu cei care deja coborau… ma trageam timid in lateral infingand cu totul pioletul in zapada moale. Paream tot mai aproape de varf. Aud de la cineva care cobora... “nu sunt mai mult de 20 min”... 20 min, dar parca varful pare mult mai aproape… urcand panta ne dam seama ca creasta mai urca… mai este…. Un alt zvon: 50 de metri... si intr-un final iata-ne, suntem sus, pe varf... mai sus nu se poate. Imi trantesc rucsacul pe jos, si eu peste rucsac… in spatele ochelarilor de soare ochii incep sa-mi lacrimeze… poate de bucurie, poate erau doar manifestarea unei eliberari psihice…. Cert e ca eram FERICITI.

La coborare am probleme cu durerea de cap, ba mai mult incep sa simt niste senzatii ciudate de plutire. Senzatiile au aparut la inceput mai rar dar apoi tot mai des. E prima oara cand simt asa ceva, nu stiu ce inseamna, nu stiu la ce poate duce si ma cam sperie.... asa ca ne oprim la refugiul Gouter si comand ceva de mancare de la refugiu. Pauza si mancarea imi prind foarte bine. Senzatiile trec, la fel si durerea de cap. Ne continuam coborarea spre Tete Rousse. Aici din pacate nu mai sunt locuri de cazare, sa punem cortul la 3100 pe zapada nu prea ne surade. Ultimul trenulet nu mai avem cum sa il prindem. Totusi coboram mai jos. Macar sa ajungem la iarba. De la Nid d’Aigle incepem sa intalnim caprite. La inceput am zarit doua, dar apoi au aparut si altele, vreo 10, foarte blande si nu erau deloc speriate de prezenta noastra. Ba chiar se plimbau prin jurul nostru. Pe la mijlocul distantei intre Nid d’Aigle si Bellevue oboseala acumulata de atatea ore de mers isi spune cuvantul si la prima bucata de pamand drept ne instalam rapid cortul. E ora noua seara, sambata 16 august 2008 – e sfarsitul unei lungi zile de vis, care pentru noi, Andi, Bogdan si Daniela a insemnat ziua in care am atins varful Mont Blanc.

Alte poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/MontBlancCoteDAzur1123August2008

Tarcu 27 Iulie 2008

2008-07-27T15:06:00.003+03:00

Dupa aproape 3 luni de zile am revenit din nou in Tarcu. Cum am avut doar o zi la dispozitie am ales sa urcam in creasta prin Saua Iepii si am mers spre Tarcu - Cuntu. Vremea deosebit de frumoasa, un cer patat cu nori albi, multe turme de oi, dar ale caror caini nu ne-au facut probleme mari, multi cai lasati pe culmile intinse…. Si mai presus de toate sentimentul ca suntem acasa.

Cateva poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/Tarcu27Iulie2008

Piatra Craiului 5-6 Iulie

2008-07-06T15:09:00.000+03:00

Si eu m-am intors "acasa" in Crai :))) O tura clasica, frumoasa, cu vreme superba : Plaiul Foii - Lanturi - Vf La Om - Vf Ascutit. Am innoptat la vf Ascutit. O parte din noi au dormit in refugiu. Eu afara cu cortul in panta :)))
O stire f. importanta pentru iubitorii crestei Craiului, week-end-ul acesta tocmai au fost aduse la refugiul Ascutit niste placi de metal care au inlocuit pe cele vechi distruse. :))) Deci acum se poate dormi comod si la Ascutit :))) (in caz ca nu ploua, caci altfel mai picura in refugiu) Duminica am continuat pe creasta pana la Padina Popii si apoi am coborat pe brana Caprelor. Peste tot in Crai o puzderie de flori care mai de care mai frumoase ne-au incantat in cele doua zile.

Cateva poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/PiatraCraiului0506Iulie2008

Cum sa-ti petreci un week-end ce se anunta ploios?

2008-06-08T15:58:00.000+03:00

Vadul Crisului, 7-8 Iunie 2008

Desi se preconiza ca vom avea ploi in week-end, totusi planuisem sa reeditam tura de acum un an cu plecare pe Nedeia si intoarcere pe Bloju.... cam astea erau planurile, dar vineri seara primesc un telefon de la Adela cum ca tura acesta pe ploaie nu o mai tenteaza. E ora 10 seara, si aveam sentimentul acela ca trebuie sa plec neaparat din timisoara in acest week-end. Gandul imi zboara la Crai, ah daca stiam mai repede puteam sa fiu deja plecata spre Crai. Caut ceva legaturi pentru a doua zi de dimineatza. Singura varianta ce o gasesc e un tren ce ajunge la 15.45 in Brasov. La 16.02 am legatura in Zarnesti. Asta ar insemna ca pe la 19 sunt in Curmatura, deci daca vremea imi permite as putea dormi in Ascutit. Asta ar fi de ajuns pentru mine.... o noapte singura in refugiu… da, poate m-ar calma…

Si totusi sambata dimineatza pornesc intr-o alta directie :))). Da, e bun si YMessenger. La ora 23 gasesc inca online o cunostiinta facuta la scoala de iarna. Intreb de planuri de week-end si sunt invitata la Vadul Crisului. Accept imediat, si dupa un telefon la Adela, iata-ne cu week-end-ul aranjat :)

Sambata am avut parte de o vreme frumoasa. Sunt pentru prima data in aceste locuri si arata cu totul altfel decat meleagurile noastre de acasa.

Alegem ca loc de campare Pestera Caprei. Spatiu suficient, si trasee multe chiar langa pestera.

Baietii trec la treaba..., ...noi plecam la plimbari spre creasta. Ploaia incepe abia dupa masa spre ora 5. Dar noi nu avem nici o problema in hotelul nostru. Aprindem chiar si focul la gura pesterii, nu ca ar fi folosit la ceva, doar asa sa ne bucuram de lumina si jocurile flacarilor de pe pereti.

Duminica din nou vreme frumoasa, cateva manse si apoi o tura prin Pestera Vadul Crisului, pestera e amenajata, dar am profitat de faptul ca am fost lasati singuri inauntru si am mers atata timp cat ne-a permis raul subteran.

Si-apoi din nou drumul spre casa... cu bucuria in suflet a inca unui week-end deosebit de frumos.

Alte poze: http://picasaweb.google.com/damaris4d/VadulCrisului78Iunie2008

17-18 Mai 2008 - Pe meleagurile lui Zamolxis

2008-05-19T11:20:00.000+03:00

Una ba, una da, una ba, una da... :) cam asa au fost reusitele tentativelor noastre de a ajunge la “lacasul lui Zamolxis”. Dorinta era veche de mai bine de doi ani, cand am am intrat si eu pe lista alpin_tm si mi s-a trezit interesul pentru aceasta zona. Prima tentativa a fost la sfarsitul lui Octombrie 2006, care a coincis si cu prima mea iesire in zona Tarcu-Godeanu. Gugu a ramas atunci ascuns pentru noi, retragandu-ne atunci din creasta de la lacul Godeanu spre Cerna Sat pe Oslea Romaneasca. Au urmat apoi iesirile de iarna din Tarcu, cand am inceput sa cunosc zona, varfurile, vaile si incet incet sa devina locuri familiare. O noua tentativa, de data aceasta reusita, a urmat la 27-30 Apr 2007. Traseul parcurs: Cuntu-Tarcu-Prislop-Mlaci-Turcila-Godeanu-Gugu-Branu-Gura Apelor. Anul acesta de 1 Mai am fi dorit o reintalnire cu Gugu de data aceasta plecand din Retezatul Mic, dar se pare ca Zamolxis “nu ne-a dorit” atunci pe taramurile lui, ne-a amanat aceasta placere, si am fost nevoiti sa ne retragem din saua Matzului pe Plaiul Bulzului.
.... si totusi noi am revenit....
Planurile nu erau foarte exacte si depindeau mult de ceea ce vom intampina.
Masina ne-a lasat la podul de peste Lapusnicul Mare, asa ca pornim cu un mars pe drumul forestier pana ce ajungem la podetul de traversare peste Lapusnicul Mic. Multumita indrumarilor lui Adi P am gasit destul de usor poteca ce urca in serpentine pe piciorul Branului. Cum prindem altitudine, padurea devine tot mai salbatica si tot mai multe obstacole avem de trecut, ba ocolit, ba pe sub, ba peste bustenii cazuti direct pe poteca. Pierdem poteca la intersectia cu firul de apa datorita zapezilor care inca sunt prezente. Asa ca ne hotaram sa o luam direct in sus pe muchie. Urcarea abrupta pana pe Branu ne cam solicita si trebuie sa facem o scurta pauza de masa. Dar in curand ivirea varfului atat de mult dorit ne intremeaza nespus :))) Da, suntem aici, si da vedem varful!!!! :) De pe Branul traseul e mult mai lejer, iar varful ce-l vedem mereu in fata noastra e o incurajare in plus. Ne hotaram sa punem cortul intr-o sa mai ferita. Vantul nu e foarte puternic. In jumatate de ora am pregatit totul: cortul pus, sacii pregatiti de culcare .... e 17.45, suntem gata sa pornim spre varf cu un bagaj lejer in spate. Avem vizibilitate jur in prejur desi de o claritate mai redusa. Totul in jur parca ne zambeste, insusi Gugu pare ca ne asteapta cu bratele deschise. Am fost ca la un fel de intalnire. Data trecuta ne-a respins, dar azi ne primeste la el. E la fel de fascinant, e el, Gugu, si timp de jumatate de ora ne incanta cu personalitatea-i mareatza. Plecam fericite de la aceasta intalnire, stiind sigur ca vom reveni si alte dati. Si cum soarele e inca pe cer, si nu ne grabeste nimic, ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, de acea imensitate de creste in care nu e tipenie de om si nici urma de civilizatie. Doar ea, natura, se manifesta aici.
La cort, e timp de masa, si apoi culcare. E luna plina si cortul e luminat. Candva in noapte trezind-ne ne dam seama ca si vantul s-a oprit. Ne trezim de dimineatza si lenevim destul de mult pana sa ne hotaram sa vorbim una cu cealalta :))) Privim spre Gugu, da, se vede profilu-i maret dar in spatele lui ameninta un nor negru. Primim si un mesaj de la Tarcu cum ca vin ploi cu fulgere si sa coboram din creasta. Ne intrebam ce sa facem si cu greu ne pornim sa facem ceva de ale mancarii :)). Intre timp din cand in cand se aude o ploaie marunta pe cort. Cand deschidem din nou usa cortului vedem ca norul cel negru e deja spre Retezat, iar dinspre Tarcu se face senin. Da, ne zicem ca trebuie sa mai stam un pic, macar sa se usuce cortul... de fapt s-au facut cateva ore de stat la soare si admirat Gugu.
Ne-am intors pe acelasi drum, doar ca am zarit la intrarea in padure poteca ce merge pe curba de nivel spre lac. Am incercat sa coboram pe ea o bucata, dar aceeasi problema, zapada care o acoperea ne-a determinat sa o luam pe firul apei pana unde pierdusem poteca la urcare. Astazi o vreme si mai frumoasa decat ieri face aceasta padure salbatica si "mai" spectaculoasa. Ne bucuram din plin de ea, de copacii aceea ravasiti, de floricele rasarite, de cantatul pasarelelor.
Tura aceasta sigur va ramane una dintre preferatele mele, desi fiecare iesire la munte are in ea ceva deosebit.

http://picasaweb.google.com/damaris4d/PeMeleagurileLuiZamolxisVfGugu1718Mai2008

1-5 Mai 2008 Retezat-Godeanu-Tarcu : Ce-am gandit si ce-am primit!

2008-05-15T09:39:00.000+03:00

Aveam 5 zile la dispozitie, deci timp suficient ca sa devina realizabila aceasta traversare. Traseul propus : Campusel - Piatra Iorgovanului - Saua Paltina - Vf Paltina - Scurtu - Galbena - Micusa – Scarisoara – Saua Matzului - Moraru - VF GUGU - Moraru -Godeanu - Turcila - Raul Ses - Mlaci - Capul Prislopului - Prislop - Suculetu - Saua Suculetului - Plaiul Mare - Tarcu - Cuntu – Caransebes

Plecam joi din Timisoara cu Normadia de ora 7 dimineatza. La 12 suntem in Petrosani unde il asteptam pe prietenul nostru ce sosea de la Bucuresti. Luam un microbus spre Lupeni unde ne intalnim cu persoana ce ne asigura transportul pana in Campusel. Dadusem un anunt pe alpinet si s-a oferit cineva din Lupeni ca sa ne duca pana acolo.

Asa ca iata-ne la 14 :30 o pornim la pas spre Piatra Iorgovanului. Cerul este innorat, dar avem parte si de soare. Drumul prin padure nu pare chiar asa de umblat, pasarelele canta, avem parte de un inceput promitator. Prima zi e conform planului. Ajungem la Piatra Iorgovanului si apoi continuam pana in saua Paltina unde punem cortul. Mancarica, caldurica si somn :)))

Poza de grup pe Piatra Iorgovanului

Vineri 2 Mai. Desi ne trezim la ora 6 ne ia mult timp pana ne punem in miscare sa gatim ceva de ale gurii, sa topim zapada pentru drum, sa adunam tabara si sa pornim la drum :). Cred ca se facuse vreo 9 :30. Cum ne indreptam spre Godeanu o ceatza tot mai deasa incepe sa ne invaluie. Zapada isi face tot mai mult simtita prezenta. GPS-ul trebuie consultat tot mai des. Un vant puternic parca ar vrea sa ne arunce in caldari. Trebuie sa ma sprijin bine in bete ca sa ma opun vantului. Din cand in cand mai scap cate un pas, doi in laturi. Ah , sa nu merg prea aproape de caldari…. Se pare ca de data aceasta Gugu nu vrea sa ne primeasca. Trebuie sa ne gandim la o modalitate de retragere din creasta. Verific GPS-ul si gasesc un track incarcat de Gerzson ce indica un drum de retragere din saua Matzului inspre Lapusnic. Ajungem in saua Matzului pe un vant napraznic. E deja tarziu… suntem obositi de efort, de nemancat, apa nu prea am baut, suntem si uzi… incercam sa coboram in vale, dupa vreo 20 de metri ne oprim. Panta se face mult prea inclinata iar stratul de zapada fiind foarte mare ne temem ca vom porni vreo avalansa. Renuntam la coborare si ne intoarcem in saua Matzului. In sa, Tibi da peste un gol sub stratul de zapada si propune sa profitam ca sa facem bivuac. Incepe sa faca blocuri cu pioletul si sa construim un paravan impotriva vantului infernal. La adapostul zidului de zapada e mult mai bine. Pana la urma mareste platforma ca sa putem punem cortul la adapostul zidului construit. Eu incep sa tremur necontrolat, si respir foarte greu la orice miscare pe care o fac. Fiecare mana de zapada pe care o ridic ca sa « tencuiesc » zidul nostru mi se pare un efort deosebit. Singurul lucru care imi trece prin cap e cortul, cortul, cand punem cortul ??? Pot sa intru in cort???? Ma pun in cort si parca n-as mai vrea sa ma misc. Orice miscare e un efort prea mare…. Trece mult timp pana cand rasuflarea mi se mai domoleste … oare care e limita cand dai in hipotermie ????? Am mancat ceva pe apucate si apoi ne-am bagat in saci cu gandul ca dupa ce ne incalzim vom pregati ceva cald…. Dar n-am mai iesit din saci in seara aceea decat pentru nevoile fiziologice, si chiar si pentru acelea nu-ti puteai permite sa iesi din limita paravanului, vantul fiind prea puternic. Adela a adormit foarte repede. Contrar vijeliei de afara, in adapostul nostru era foarte bine. Dar ma simteam prea epuizata ca sa dorm… am mai atipit din cand in cand … pe la 4 se trezeste si Adela si conform obiceiului ne punem la povesti pana ce incepe sa mijeazca zorii :))). Apoi din nou la somnic pana la ora 8.

Sambata 3 Mai. Desi peste noapte vantul se mai linistise spre dimineatza a inceput din nou sa sufle cu putere. Deschidem usa cortului si vedem ca suntem tot in ceatza. Prima tura de accumultari aratau pe terminate. Mai aveam un set de baterii alkaline de rezerva. Asta inseamna ca nu ne putem baza sa mergem doar GPS. Trebuie cumva sa ne retragem din creasta. Incep sa ma gandesc la oamenii pe care ii cunosc care au mai umblat prin aceasta zona si sa trimit mesaje. Da avem semnal pe orange chiar in saua Matzului !!! :))) Si ce bine ca exista Alpine_TM !!!!! Ca poti suna pe cineva. Tavi, Gerzson multumesc ca ati fost alaturi de noi. Deci ce variante ar fi fost :
-o idee foarte fugara pe care nici nu am luat-o in calcul era sa mai stam o zi in cort ;
-prima pe care ne-am fi dorit-o era Gugu – Branu – Gura Apelor. Problema aici era o bucata e adevarat scurta, dar expusa la coborarea de pe Gugu. Mi-aduc aminte de anul trecut de 1 Mai cand a trebuit sa coboram o muchie f ingusta. Pe vantul acela ingrozitor era cu risc
-ca sa mergem spre Godeanu si apoi Oslea, odata era un traseu mult mai lung, GPS-ul nu stiam cat ne va tine plus ca era urcarea abrupta pe Godeanu care iarasi era foarte inclinata si nu puteam sti cum era zapada pe ea.
-o alta varianta era o coborare pe Muchia Mocirliu, dar dupa cum arata harta lui Danut Calin arata caldari apropiate si pe o parte si pe alta asa ca nu stiam daca nu vom avea din nou pericol din cauza vantului.
-ne-a ramas pana la urma Plaiul Bulzului cu coborare la lacul Iovanul.
Deci trebuia sa ne intoarcem putin inapoi pe creasta ca sa prindem piciorul Bulzului. Chiar inainte de a pleca, in timp ce adunam cortul, pentru cateva minute ceatza s-a spart si ne-a salutat Gugu. Parca ar fi vrut sa ne cheme…. dar ceatza ne-a cuprins din nou in asa hal ca la un moment dat mergeam exact in directia inversa. Ne-am pus probleme in momentul cand am simit vantul pe celalalt obraz si verifcand GPS-ul ne-am dat seama ca mergeam exact in directia opusa. Inapoi la traseu, prindem piciorul Bulzului si coboram. Pana la stana ninsoarea s-a transformat in ploaie. Suntem din nou uzi, dar macar nu mai bate vantul acela cumplit. Urmam marcajul pana dam de o zona defrisata unde pierdem marcajul. Si apoi hotaram so o luam de-a dreptul prin padure la balaureala :))). Ajungem la drumul forestier la vreo 2 km de lac. Mai avem inca 4 km pe coada lacului pana ma baraj. Ajungem in jur de ora 19, obositi la baraj. Parca pe drumul forestier rucsacul pare si mai greu pe umeri. Langa baraj exista cladirea celor de la hidroelectrica. Adela zareste o masina parcata langa cladire si zice sa incercam, poate ne duce careva. Oamenii de acolo ne spun ca nu exista vreo sansa de masina, sau de semnal dar pana la urma se indura de noi si ne spun ca au un telefon prin satelit prin care putem suna. Ba chiar, in timp ce asteptam noi vestile de la Tavi si Caludiu, se ofera sa ne gazduiasca peste noapte la ei si ca putem pleca dimineatza cand vine schimbul. Ideea unei nopti la caldura si confort ne surade mult mai mult decat iar pe drumuri si dormit la cort, asa ca preferam sa ramanem la baraj. Scuze Tavi si Claudiu de deranj. Numa bine am putut sa mai uscam din hainele ude ce le caram cu noi.

Duminica 4 Mai. De cum se trezeste Adela primesc urarea de La Multi Ani ! Da, era ziua mea :) si eram la munte :)))) Ce as putea face de ziua mea daca Gugu nu m-a primit la dansul ? Ce altceva decat sa mergem la Cuntu :))) Daca ar fi fost vreme frumoasa am fi putut urca la Tarcu ca sa-i prezentam si prietenului nostru locurile de acasa. Asa ca azi e zi lejera : Cerna Sat – Herculane – Caransebes – Saua jigoria – Cuntu. Dupa ce tanti Victoria ne serveste cu o ciorba tare buna o pornesc cu Tibi in sus spre Tarcu desi ceturile acopera creasta. Ne plimbam asa vreo 2 ore, Tibi incercand sa intrezareasc prin ceatza culoarele pe care s-ar putea da cu schiurile in vreun sezon ulterior. Si chiar Tarcu pentru vreo cateva minute se dezvaluie in lumina apusului descoperindu-si caldarile si muchiile. Ne intorcem pe la pietrele dracilor si admiram abruptul Oltinei si Brusturelui ce se inalta din valea Olteana.

Luni 5 Mai. Si astazi avem parte de vreme mohorata. Varianta de a cobora pe Plesa nu ne mai surade caci si aceasta muchie este in ceatza. O pornim spre Muntele Mic – Pietrele lui Scorilo si apoi balaurim prin padure pana in Poiana Marului. Pierdem marcajul exact dupa primul semn ce indica intrarea inpadure datorita zapezilor f mari ce acopereau poteca si iesim undeva pe un drum de taf pe langa paraul Scorilo. Dupa cateva randuri de ploi incununam iesirea noastra cu o masa copioasa la Lupul Singuratic.

Iesirea noastra in timpi :
1 Mai
14 :30 Campusel
17 :40 Vf Piatra Iorgovanului
19 :30 Saua Paltina

2 Mai
10 :11 Aproape de vf Paltina
11 :00 imediat dupa vf Scurtu
12 :45 vf Galbena
14 :45 vf Micusa
16 :26 Vf Bulzului
17 :10 Saua Matzului

3 Mai
ora 9 incarcam puncte GPS pentru retragerea pe Plaiul Bulzului
13 :45 vf Bulzului – intorcere prin ceatza
14 :45 Bisericile din Bulz
15 :30 Stana de pe Bulz
16 :10 vf 1442 – zona defrisata
16 :45 Incepem sa balaurim prim padure
17 :40 Iesim la drumul forestier
19 :15 Lacul Iovanul

4 Mai
10 :00 Herculane
13 :30 Saua Jigoria
18 :00 plimbari spre Tarcu
20 :30 Pietrele Dracilor

5 Mai
10 :50 plecam din Cuntu
12 :25 Muntele Mic
13 :30 Pietrele Scorilei
15 :30 Poiana Marului

Scoala de iarna, Retezat 28Feb-2Mar 2008

2008-03-02T14:38:00.001+02:00

Poze
http://picasaweb.google.com/damaris4d/ScoalaDeIarnaRetezat28Feb2Mar

Se pare ca mie’mi revine sarcina de a scrie un RT dupa cele cateva zile de scoala. :)) Da, am fost din nou la scoala :)) Si ce scoala !!! Cand ai un sentiment de nerabdare ca abia astepti sa pleci, sa inveti ceva nou, sa experimentezi ceva nou.
Deci iata-ne miercuri seara gata echipati si nerabdatori de a scapa odata de oras si a ne indrepta spre scoala noastra, Retezatul. Noi suntem 6. Altii au plecat pe la amiaz. Noi am mai fost tinuti o zi la job-urile noastre. Dar gata cu job-ul… plecam la scoala, muntele ne-asteapta :)…

Am ajuns la Carnic fara peripetii, mai bine zis aproape, caci prinsi cu vorba am trecut de indicatorul spre Nucsoara cu vreo 20 km. Dar nu-i nimic, ne intoarcem. La Carnic ne luam “ghiozdanelele” in spinare si hai la drum. La inceput o pornim asa mai la gramada, dar Mircea preia controlul si ne aseaza frumos in rand « ca la scoala ». Mai facem din cand in cand cate un popas, ba la bancutza, ba sa mai aranjam cate un rucsacel, ba pentru o gura de apa. Dar nu tragem chiulul prea mult si ajungem pe la ora 1 in noapte la Pietrele. Dezechiparea si pregatirea de noapte. Camera ce ne-a asteptat e racoroasa. Asta se bate cap in cap cu mintea mea setata pe caldura si-mi provoaca friguri in noapte. E ciudat cum o noapte cu cortul in zapada mi se pare calduroasa atunci cand mintea e setata sa indure frigul iar acum, cand asteptam caldura,lipsa ei sa-mi provoace friguri.

Joi, prima zi de scoala. Ne pregatim recuzitele: pioletul si coltarii si ne adunam cu totii la sala de mese de la pietrele. O pornim spre Gentiana. Pe drum suntem examinati si indrumati cu privire la modul si tehnica de mers. La Gentiana, pauza de ceai cald iar apoi o pornim in sus in cautarea unei pante pe care sa putem exersa utilizarea pioletului. « Ora » a inceput. Urcarea pe panta iar apoi in jos alunecare cu oprire in piolet. Si tot asa, inca odata si inca odata si inca… mai variem apoi si cu alunecarea cu capul in jos, rotire si franare.
Partea a doua a seminarului a constat in tehnici de cautare in avalansa cu ajutorul PIEPS-ului. Ascunderea unor aparate setate pe emisie in zapada si detectarea lor cu un alt aparat setat pe receptie. In cocluzie : in mai putin de 10 min s-a detectat cu ajutorul unui aparat alte doua aparate ascunse sub zabada.
Si uite asa prima noastra zi de scoala e pe terminate. Vine si binemeritata pauza adica o plimbare pana la Bordul Tomii pentru o sesiune fotografica. La intoarcere ne echipam cu coltari. Numai bine ne obisnuim cu ei pentru a doua zi.
Seara ne adunam cu totii in sala de mese pentru a savura o ciorba calda si de a mai sta la taclale.

Vineri, a doua zi de scoala, e zi de traseu. Ei, acu’ vom avea ocazia sa punem in practica cele invatate. Octavia si Adi ne aleg un traseu excelent. Creasta Pietrele. Eu sunt incantata, mai ales ca in urma cu vreo 3 ani intr-o alta tura cu Cata si Alin am fost nevoita sa o iau prin vale in timp ce ei, baietii, faceau Creasta Pietrele. Asa ca pentru mine aceasta era un fel de restanta. Ceva ce trebuia facut. Ei, acu am avut ocazia. Ziua era perfecta de traseu. Cerul albastru, presarat pe alocuri cu nori albi, usori, inveseleau maretia varfurilor ce ne incojurau, Bucura II, Bucura I si cum urcam tot mai sus ni se dezvaluia in spatele culmii Stanisoara, Maretul Varf Retezat. Un alt spectacol se dezvaluie cand ajungem in creasta, Varful Peleaga cu coltii sai, Varful Papusa, Varful Mare... si undeva in spate ascunse privirilor stiam ca se aflau Portile Inchise. Iar inaintea noastra, serpuieste Dansa, creasta Pietrele, gata sa ne incante Astazi ma simt in elementul meu. Imi place aceasta combinatie de zapada si stanca.

Sambata se anunta vreme urata. Noi din nou la Gentiana si in prima parte a zilei avem un seminar foarte interesant. Ce este o sonda de avalansa, cum se foloseste, cum se simte diferenta intre pamant si corpul uman la contactul cu sonda. A urmat profilele de zapada si o demonstratie de cum se deplaseaza placile de zapada atunci cand zapada e stratificata. Urmeaza tehnici de construire a unui bivuac in zapada. Am avut chiar si un voluntar pentru a fi ingropat in zapada. Sincer, mi-a parut rau ca nu m-am oferit eu mai repede, caci in mintea mea si eu cochetam cu aceasta ideea, de a vedea care e senzatia cand te afli ingropat in zapada.
Partea a doua a zilei o fost rezervata catararii pe gheatza la cascada din culmea Stanisoarei.

Duminica ne trezim cu un strat proaspat de zapada alba care acopera totul intr-o lume de basm. Din pacate scoala s-a terminat si suntem nevoiti sa ne intoarcem. Tragem de timp cat mai mult, ne e greu sa ne despartim de scoala noastra.
Dar plecam echipati cu multe cunostiinte noi si muntele ramane acolo, pregatit, ne asteapta sa-l abordam si in alte dati.

La final, « sa strigam » catalogul :)
-Oprisan Sorin
-Amititeloaie Cezar
-Socaciu Rodin
-Kerekes Robert
-Oana Andrei
-Hardalau Daniela
-Baba Mircea
-Filipescu Adela
-Brinduse Bogdan
-Tauber Adrian
-Paraschiv Alin

Au mai fost alaturi de noi :
-prof.Tiponut Virgil
-Octavia Codru
-Ciula Alin
-Loredana

Diriginte : Adi Glavan

Ne-au insotit in Retezat in afara programului de scoala :
- Adi Lancrangean (Negru)-Rus Cristian-Dobrei Florin cu o tura Retezat-Bucura-Turnu Portii, iar in a doua zi catarare in zona cascadelor de pe Creasta Pietrele.
- Topai Octavian-Draghia Claudiu : culoarul din stinga din Peretele Bucurei

Laika Iloveanca sau "Teleportarea exista"

2008-02-24T15:17:00.000+02:00

Versiunea fotografica a istoriei teleportarii Leikai :)

http://picasaweb.google.com/damaris4d/IlovaPleasaCuntu2324Februarie2008

Laika Iloveanca
sau "Teleportarea exista"

Apas bumbii si scriu slova
Tura-ncepe din Ilova
Sambata de gimineatza
Pe o vreme cam cu ceatza

La capatul de sus din sat
O masina ne-o lasat
Dupa ce-o fo' Timisoara
Carasebesul si gara

De la casa cu pricina
Catzelusa bat-o vina
S-a lipit de noi dragutza
Si-a venit cu noi fugutza

Deasupra de Cleantzu Mare
De unde privesti spre zare
Mai in'cl'o pe drum... omat
Puiutzul intra cu tat

Dijaba l-am zogonit
Si cu bulgari l-am zorit
Sa se-ntoarca la matusa
Ca poate-i deschisa usa

Dar catzaua negricioasa
O fo' un pic "ticaloasa"
La cinci pasi ea se oprea
Apoi dupa noi venea

Pan'la urma in zapada
Curaju' parea sa-i scada
Si-ncepu cu scheunatul
Si din ochisori rugatul

Adela:
-Vai, ce ma fac !?!
O sa am pe constiinta
O asa scumpa fiinta

Si-o baga degraba-n sac
In rucsac... chiar in capac

Dup-o scurta-acomodare
Am pornit-o pe carare
Cu doagele in picioare
Catre Culmea Pleasa Mare

Prin padure-a fost usor
Si paseam ca pe covor
Pe zapada moale, grea
Pana ce-am iesit in sea

Aici treaba s-a schimbat
Ba un pic ne-a si plouat
Ceata groasa s-a lasat
Si-a pornit un vant turbat

Catzelusa din rucsac
Si-a ascuns capu-n capac
Afisa un aer trist
Si o freza de "punk"-ist

Sus pe prima din movile
Dam de urme... Snow-mobile !?!
Au ajuns chiar si pe-aici
Cu senile si talpici

Pan'la urma a fost bine
C-am avut de ce ne tine
Ceturile erau groase
Ascundeau plaiuri frumoase

Ne-am gandit ca alta data
Vom vedea toti muntii roata
Si-am promis ca negresit
Vom veni la "brandusit"

Pleasa Mare si cea Mica
Le trecuram fara frica
Aveam urme, GePeSeu
Nici n-a fost asa de greu

Scoborasul a urmat
Pana la un drum mai lat
E drumul spre Varciorova
Noi veneam dinspre Ilova

La Strigoniu in poiana
Ne-am oprit sa bagam hrana
Ca-cepea iara urcus
Pan'la Cuntu la culcus

Inca doua ceasuri lungi
Am lasat in urma dungi
Pe zapada tot mai uda
- Ni la Carol... cum asuda !

Mai faceam cate un pas
Si-un popas de cate-un "ceas"
Ceturile veneau val
Eu ma inecam la mal

Chiar pe ultima bucata
Urme multe, roata-roata
Cum sa dibuim prin ceatza
GPS-ul ne invatza

Si cand am ajuns la Cuntu
A fost faza cea mai "cruntu"
Din capacul de rucsac
A sarit un pui de drac
- Ham-ham ; La motan ii vin de hac !

Si motanul negru tare
Pe-un stalp gasi scapare
Chiar daca era mai mare
Decat proaspata teroare

Dati-mi voie sa-nchid slova
Despre Laika din Ilova
Care de la ea din sat
La Cuntu s-a teleportat

Noapte magica... cu luna
Si cu vant de vreme buna
Lemnu-n soba greu trozneste
Povestasul povesteste

Pana vine Mosul Ene
Si ne sufla peste gene
Daniela ai uitat
Desteptatorul setat

Si la patru ne trezesti
Sa stam iara la povesti
Apoi iara adormim
Si la 9 ne trezim

Duminica - vreme frumoasa
Noi la Cuntu - stat prin casa
La clatite si povesti...
Asa.. poti sa-ntineresti !

Cam atat - partea frumoasa
Restu' e intorsu-acasa...
Gata cu treanca-fleanca
Despre Laika Iloveanca.

by Carol

O noua dragoste : pulverul

2008-02-10T14:42:00.000+02:00

http://picasaweb.google.com/damaris4d/MunteleMic910Februarie2008

Ce se poate spune despre un week-end de ski la Muntele Mic???

Evident ca am schiat :))) Dar, mai e ceva! Am descoperit o noua pasiune: zapada pulver :) Daca o mai combinam si cu o patura groasa de ceatza avem deja combinatia perfecta pentru o mica aventura :)))

Am schiat undeva intre cele doua partii, unde nu era asa de aglomerat, si cum sambata noaptea si apoi duminica a tot nins s-a asternut un strat gros de zapada pulver. Duminica eram doar noi in zona aceea dintre partii, si a fost un vis sa schiem in zapada aceea neatinsa de nimeni :)) Rar se mai incumeta cate unul prin ceatza in acea parte, dar noua ne placea!!!!

Duminica am coborat pe schiruri pana la telescaun, pe drum sau mai bine zis pe scurtaturile care taie serpentinele.

Ce se intampla cand ai jucarie noua ? Tarcu 2-3 Februarie 2008

2008-02-03T14:45:00.000+02:00

http://picasaweb.google.com/damaris4d/NedeiaTarcu23Februarie2008

Mi-aduc aminte de zilele cand eram copila si primeam o jucarie noua. Ah ce bucurie in sufletul meu! Si cum o mai intorceam pe toate partile,… oare "ce stie sa faca???"…
… asa si acum, ma hotarasc brusc si dintr-o data ma vad cu o jucarie noua, GPS-ul! :) Oare ce stie sa faca??? Trebuie neaparat incercat, pus la treaba si testat.

Zis si facut, planuri de o noua tura. Incerc sa dezleg din misterele noii jucarii si iata-ma trasand primul meu track in Ozi Explorer. Destinatia-Tarcu. Am ramas cu gandul la tura de anul trecut din Noiembrie cand plecasem din Poiana Marului sa urcam pe Culmea Nedeii spre Tarcu. Zapada mare de atunci nu ne-a permis sa ajungem mai departe de Buza Nedeii. Dar acum avem schiuri de tura, avem si jucarie noua… deci conturez traseul pe harta: Poiana Marului - liziera padurii- Buza Nedeii - Bistricioara - Nedeia - Tarcu - Cuntu - Jigoria. Marchez si cateva waypointuri - vf-uri , sa. Ma declar multumita de prima mea reusita si transfer datele in GPS. Planurile noastre erau sa ajungem sambata seara la statia meteo. Si totusi am luat la noi cort, primus si tot ce ne era necesar ca in caz de ceva sa putem petrece noaptea la cort.
O pornim de dimineatza la 8.30 din Poiana Marului spre culmea Nedeii, schiurile in picioare si la drum. Am pornit GPS-ul sa vad unde suntem fatza de track-ul salvat. Unde am putea fi??? Chiar in Poiana :))) Deci totul e ok si opresc GPS-ul. Ei, ce bine e acu' cu schiurile. Si totusi facem trei ore pana sa ajungem la marginea padurii. Sus pe creasta zapada e intarita, pe unele portiuni chiar acoperita cu gheatza. Noi tot inainte… si culmea e lunga ….si tare e lunga, … si noi urcam… si iar urcam.
Ajungem aproape de Nedeia in jur de ora 16. Sunam la statia meteo ca sa le spunem ca sosim la Tarcu dar probabil foarte tarziu in jur de ora 9-10 seara. Ne gandim pe unde sa o luam, si nu stiu ce idee nastrusnica(neinteleapta) ne veni ca sa nu mai urcam pana pe varf ci sa coboram putin spre valea Suculetului. Proasta, proasta idee, pentru ca ceea ce initial ni se parea o coborare lina sa se dovedeasca a nu fi asa, si la un moment dat sa se coboare dintr-o data cativa metrii buni. Nu-i a buna. Pe acolo nu ne bagam. Facem cale intoarsa sa iesim sus. Adevarat e: iarna o iei matematic pe creasta. Ma uit sa vad pe unde ar fi mai bine ca sa ocolesc gheatza. Nu-mi place deloc pe gheatza. Incet, incet se lasa intunerecul si-mi doresc sa iesim din partile periculoase inainte de a se intuneca de tot. Primim si un sms de la Tarcu sa ne grabim ca sa nu ne prinda frontul de ninsoare. Asta e. Pornesc GPS-ul. Suntem in apropierea traseului asa ca incerc sa ne redresam pozitia pentru a fi cat mai aproape de track. Intalnim doua urme slabe de snowmobil… ne intrebam oare pe unde merg… ar parea sa tina directia noastra… pentru o vreme am mers cu GPS-ul in mana, apoi am renuntat si l-am pus din nou in buzunar. Verificam doar din cand in cand ca mergem pe directia buna. Afara e intuneric complet. E luna noua, cerul acoperit deci nici un fel de lumina, doar intunerecul ne incojoara. Tot ce vedem la lumina frontalei e o linie usoara de 3-5m ce uneori se pierdea acoperita de zapada transportata. Si totusi prezenta acestei linii ne linistete… la fel si GPS-ul din buzunar… ne continuam drumul in bezna… incepe sa fulguie … si sa ne acopere ceatza. Noi ne miscam tot mai incet… suntem obosite si am vrea sa se termine. Dar tinta noastra e Tarcu… Zarim un stalp. Ne apropiem, e troitza… deci mai avem… continuam drumul in noapte… inca un pas, inca un pas… inca o urcare… inca o coborare… si iar o urcare… am vrea sa se termine. Verific tot mai des GPS-ul, nu pentru ca ne-am fi indepartat de drum ci pentru a vedea cat mai avem pana la varf. 300m - 200m - ah ,unde e varful acela???…. La 21.58 ajungem la marcajul din varf. Ne relaxam. Acu suntem acasa! :))). In curand vedem prin ceatza lumina de la statie. Asta e! S-a terminat. 13.30h de traseu. Suntem multumite si fericite. Am facut-o si pe asta!

Premiera pe schiuri de tura :) Tarcu 21-23 Decembrie 2007

2007-12-23T14:47:00.000+02:00

http://picasaweb.google.com/damaris4d/Tarcu2123Decembrie2007

Joi seara insa, ma trezesc cu o durere inexplicabila in partea dreapta. Si asta cu atat mai rau cu cat ne programasem sa plecam vineri dupamasa. Durerea persista si vineri asa ca sunt nevoita sa-i dau vestea Adelei. Ce ma ingrijora era sa nu care cumva sa ma apuce vreo criza de apendicita prin Tarcu. Adela nu sta mult pe ganduri si aproape ca ma fosrteaza sa merg la un cotrol. Asa ca, fug repede la doctor: control, eco... analiza la sange... primesc veste buna: apendicita acuta nu e, durerea ramane inexplicabila dar primesc unda verde din partea doctorului de a "o tuli" pe munte :))) Durerea se calma atunci cand apasam zona respectiva asa ca era perfect cu rucsacul in spate :)))
Ok, spre munte deci :)))))) Vineri seara masina ne duce pana sus la camping ceea ce ne scuteste de a ne mai cara schiurile in spate. Ah, nu vi-am spus : AVEM SCHIURI DE TURA!!! Pornim de la Dacia pe la vreo 8 fara un sfert... e ciudata senzatia asta de a merge pe schiuri... e luna aproape plina... si nu avem nevoie de lanterne... ne bucuram inca odata de o noapte frumoasa.... in Seroni din nou poze :)))
La Cuntu tanti Victoria ne spune ca cu ceva vreme inainte un pui de lup daduse tarcoale prin jurul cabanei... noi n-am intalnit insa nimic in drumul nostru ... singura Luna, ne-a insotit pasii....
Sambata dimineatza o pornim mai departe spre Tarcu... am facut destul de mult pana sus pe varf. Urcatul pe schiuri este nou pentru noi, dar invatam :))) De fapt, pentru Adela, schiatul este nou :). Pentru cei cativa metrii de urcare abrupta de pe Sadovanu gasim ca este mai in siguranta sa luam schiurile in maini. In rest, avem parte de zapaba pulver fina, sau zapada compacta si indesata, sau chiar gheatza... dar ne descurcam :))) Spectacol deosebit... tara e acoperita de o mare compacta de nori... doar crestele muntilor stralucesc in soare...
Ajunse in Tarcu, ne intindem la povesti cu Mitel si Luminitza pana spre dupa masa. Dupa ce apune soarele o pornm iar la plimbare, de data asta fara schiuri, inspre Caleanu. Lumina lunii e suficienta si lumineaza totul in jur. Nu putem rata o astfel de noapte :)))

Mi-a placut mult atmostera de sarbatoare de sus din Tarcu si de la Cuntu. Bucuria oamenilor de acolo si toate pregatirile pricinuite de aceasta sarbatoare. Am coborat Duminica dupa pranz, la inceput cu schiurile in spate, pe de o parte pentru ca sus erau portiuni mari in care se vedea iarba, pe de alta parte nu vroiam sa "ispitim caldarea se ne cheme la ea". Doar suntem invatatei. :) Cand am scapat de vraja caldarii ne-am pus schiurile in picioare... sa inceapa distractia!!!! Schiatul nu pare sa fie o problema pentru Adela decat pe partie :))) Tarcu ii prieste de minune :))). La Cuntu mai facem o pauza pe la tanti Victoria, si aici pregatirile sunt in toi.
Amurgul ne prinde in Poiana Seroni, de aici si pana la camping in afara de lumina lunii ne mai insoteste si cantecul unei bufnite... Ne luam ramas bun de la aceste locuri dragi, locuri in care ne simtim acasa... locuri pe care stim ca le vom revizita cat de curand... se sfarseste un an, un an plin ture prin acesti munti... un an plin de incantarea ce ne-a oferit-o descoperirea frumusetile de aici de langa noi, un an plin de Tarcu. La revedere. Pe curand.

"Planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din ....Tarcu" :)))

2007-11-18T14:50:00.000+02:00

Poiana Marului - Buza Nedeii 16-18 Noiembrie 2007

http://picasaweb.google.com/damaris4d/PoianaMaruluiBuzaNedeii1618Noiembrie2007

Noua (Adelei si mie) ne-a ramas restanta muchia aceea lunga cu poieni frumoase prin Zanoaga, Sturu spre varful Pietrii. "Restanta" - ce ciudat suna... , tzinand cont ca tind spre aceasta :).... asa ca sa-i spunem altfel : "Dorintza de Sturu". Deci, urmand aceasta "dorintza de Sturu" am reluat RT-ul lui Mita la citit, am primit chiar si track-ul pentru traseu si am inceput sa visez....
.... dar pe masura ce week-end-ul se apropia si primeam informatii cum ca in Tarcu ninge de zor si stratul de zapada ar fi de 70cm inca de la Cuntu, am inceput sa ne gandim ca poate totusi "Dorintza de Sturu" nu e chiar realizabila pentru week-end-ul acesta... si incet, incet am inceput sa amanam "Dorintza de Sturu" si sa ne indreptam atentzia spre "Reintalnirea cu Nedeia".
Asa se face ca sambata dimineatza o pornim din Poiana Marului in sus spre Muchia Nedeii. Speram ca in astea doua zile sa reusim sa parcurgem Culmea Nedeii si apoi inspre Tarcu, Cuntu. Zapada apare de cum incepem sa urcam. La inceput in strat mai subtire, apoi tot mai mare si tot mai afanata. Ceea ce ne pune probleme la inaintare, mai ales pentru cel/cea care sparge urmele. Asa ca ne schimbam destul de des. Padurea parca arata putin altfel de cum o stiam din vara :)) si poteca nu vrea sa se arate nici cum... sta ascunsa acolo sub stratul de zapada :))) .... mi-aduc aminte ca trebuie sa tin linia culmii, dar tot reusesc s-o dau in bara :). Ma "sperie" un brad rasturnat de care nu imi aduceam aminte si o luam spre stanga spre o muchie mai mica, dar aceasta se termina si ne dam seama ca trebuie sa facem cale intoarsa :))) . 'Napoi la bradul rasturnat! Offf, ce ciuda'mi e ca nu-mi aduc aminte de el! :))). Continuam in sus, padurea oricum face un fel culuar in lungul potecii, da potecii aceeia ce sta ascunsa acolo sub zapada si rade de mine :). De la un timp avem sentimentul ca ar trebui sa ajungem in curand la marginea padurii.... dar sentimentul acesta a aparut mai repede decat s-a dovedit in teren :)....
In cifre, o urcare pe care in iunie am facut-o in 1h45min acum ne-a luat mai bine de 4h.
In sfarsit suntem "sus". Avem noi asa o bucurie tot timpul cand iesim din paduri si ajungem pe creasta :)) Dar, ehe... inainte mult mai este!!!.... Aici totusi inaintarea e mai usoara, ba zapada mai e spulberata si se vad smocuri de iarba, ba ne mai afundam in alte parti, ba e mai intarita si ne tine deasupra..... dar vai.... iar am uitat ca muchia aceasta e asa de lunga... si picioarele mele parca merg tot mai incet.... si in mintea mea incep sa-mi tin o mustruluiala zdravana ca n-am mai mers la sala de o luna si acu' trag ponoasele lenii mele :)). Pe la ora 16 ne oprim undeva dupa varful Buza Nedeii si ne hotaram sa punem cortul, ne intoarcem putin pana dupa piramida geodezica si gasim un loc de cort. Actiunea aceasta dureaza ceva vreme ca iata se lasa si intunerecul pana cand suntem gata.
Ce bine, la caldura, mancare calda, supa, pireu, cacao: un adevarat festin :)))
Duminica ne trezim cu ceatza si viscol (nu foarte puternic, am putea spune chiar bland pentru Tarcu). Lenevim mult in sacii de dormit... din nou mancare si apoi trebuie sa si impachetam... De cum ajungem in padure vantul se opreste.... iar Adela incepe sa zburde de fericire prin zapada mare si afanata :))) Se pare ca in aceeasi zi mai zburdara pe acolo si ursii pentru ca le-am intersectat urmele de mai multe ori... probabil ca le-a placut poteca facuta de noi cu o zi inainte :)))

Cam acesta a fost week-end-ul nostru; e adevarat, departe de ceea ce ne-am propus dar mai bogati cu noi experiente, mai bogati cu bucuria pe care ne-o ofera de fiecare data muntele cand dorul de el ne cheama sa-l vizitam.

Tarcu 13-14 Octombrie

2007-10-14T15:24:00.000+03:00

Poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/Tarcu1314Octombrie2007

Dupa 2 luni si jumatate de absenta ne intoarcem din nou in Tarcu. De data
asta nu doar noi doua ci sase fete :))). Trei dintre ele pentru prima oara
in Tarcu. Deci a fost mai mult o tura clasica de cunoastere a Tarcului,
adica urcare de sambata de la camping, cazare la Cuntu, urcare pana la
Tarcu si inapoi, iar duminica o vizita la Muntele Mic.
Sambata Tarcu ne intampina cu o ceatza foarte deasa asa ca ne urnim mai
greu din Cuntu si mai ales la insistentele uneia dintre prietenele noastre
care era dornica de a urca pe orice fel de conditii. La intoarcere de pe
Tarcu chiar incepuse sa ninga, un fel de bobite mici si inghetate care ne
piscau obrajii asa ca trebuia sa ne ferim fata si ochii cu mainile. Dar
supriza, cand ajungem aproape de Cuntu ceatza se sparge iar seara cerul e
senin.
Duminica am avut parte de soare desi era foarte frig, sub 0 grade.
Pe drumul de la Cuntu la camping ne intersectam cu un motociclist ce se
opreste sa vorbeasca cu noi. Nu petem rata ocazia si ii atragem omului
atentia ca nu mai are voie sa mearga pe acolo cu motorul. Imediat suntem
intrebate daca facem parte de la Natura 2000. Oricum omul parea ca stie ce
se intampla prin zona. Chiar dansul afirma ca stie tot. Pana la urma il
intreb cine e si se dovedi a fi Lupul singuratic :))). Mergea intr-o vizita
la nenea Puiu.
Muntele Mic e destul de deplorabil si arata ca un santier.

Din nou Craii... (22-29 Septembrie 2007)

2007-09-29T14:53:00.000+03:00

Poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/PiatraCraiului2229Septembrie2007

Anul acesta nu ajunsesem deloc in Crai si ni se facuse tare dor asa ca pana la urma ne-am alocat o saptamana intreaga ca sa ne bucuram de acesti munti si sa sarbatorim graduarea Adelei.

Plecam ca de obicei vineri seara, cu o scurta oprire la pizzeria de vis-a-vis de gara din Arad. Urmeaza o noapte linistita la cuseta iar la 6 suntem in Brasov.
Sambata si Duminica ne insotea un prieten de la Bucuresti. De fapt era o tura planificata din septembrie anul trecut, ceva mult dorit si nestiut.... descoperirea unor locuri ascunse despre care doar auzisem dar care aveau un farmec deosebit asupra noastra. Auzisem despre ele inca de la inceputul umblarilor mele prin Crai. La inceput erau ca niste locuri sfinte de care nu te poti apropia oricum, si nici nu indrazneam sa ma gandesc sa le ating... apoi Craiul a inceput sa mi se descopere mai intai pe traseele marcate, apoi incetul cu incetul am pornit-o inspre nemarcate... si-atunci a inceput a se instaura aceea dorintza dupa aceste locuri ascunse... oare voi ajunge la ele?... mi se vor descoperi?..... Prima zi era destinata lor... deci o pornim intr-acolo... o parte din drum il cunosteam, mai fusesem pe el. Era week-end si vremea era frumoasa asa ca ne intalnim cu mai multi turisti care plecasera spre alte nemarcate. Noi evitam sa spunem incotro mergem dar la izvoarele Vladuscei un cuplu ne intreaba direct daca o pornim "intr-acolo". De fapt si ei aveau acelasi drum, fata nu mai fusese de 4 ani pe acolo si tare i se mai facuse dor de acele locuri. Ne mai dau cateva indicatii si ei o pornesc inainte... nu stam nici noi mult ca sa nu le pierdem urma de tot..... imi place mult potecuta prin padure, si arata destul de umblata... drumul acesta prin padure mi se paru foarte scurt, nu stiu de ce, si deodata inaintea noastra se dezvaluie acel lacas.... Castelul Craitei. Nu zabovim mult...., probabil ca vom reveni acolo, poate intr-o tura mai lejera doar ca sa ne bucuram de gazduirea acelui lacas. Urmam drumul spre Aninata, iesirea in braul de mijloc si apoi creatsa. Fiind week-end preferam sa mergem totusi inspre Refugiul din grind in speranta ca nu va fi chiar atat de aglomerat. Pana la urma se aduna 10 oameni in refugiu plus doua corturi afara.

Duminica dimineatza inca inainte de ivirea zorilor nu mai suport ingramadeala din refugiu si ies sa-mi continui somnul afara. Dar spectacolul ce incepe sa se contureze in zari imi atrage mai tare atentia decat somnul. Asa ca stau frumusel in sacul de dormit dar cu ochii larg deschisi sa prind fiecare moment al ivirii zorilor. Ne intidem destul de mult cu micul dejun in sacii de dormit, si parca am sta mai mult .... dar o pornim si noi inspre Ascutit. Acolo o alta pauza iar apoi in jos pe braul Cioranga Mare. Intai ne bucuram de spectacolul peretilor pe langa care trecem, apoi idendificam intrarile pe diferitele valcele. De la ref Sperantelor, prietenul nostru ne propune o alta varianta de a cobora pe un horn cu grohotis si piatra friabila.

Luni ne dam seama ca muschii nostri se resimt dupa aceste zile asa ca amanam traseul pe Valcelul cu fereastra pentru o alta zi si ne gandim sa facem ceva mai usor, asa de relaxare si ne decidem pentru Anghelide. Din nou spre Vladusca, de data asta, fiind luni nu mai intalnim pe nimeni. Suntem doar noi doua si maria sa, Craiul. Din nou o zi superba, senina. Pare ca si natura se bucura la acest inceput de toamna si ne primeste in fiecare zi cu mult soare. La iesirea din canion o luam pe braul de mijloc pana la nivelul amfiteatrului coltilor gemeni. Stam ceva la plaja, iar apoi o pornim in jos. Cred ca valcelul acela ar trebui sa fie Valea Podurilor. Odata, pe la inceputuri cand inca eram in cautarea traseului Anghelide am urcat odata pe muchia cotofenei si am ajuns in braul de mijloc in aceasta zona. Atunci incercasem sa urcam mai departe in sus si am ajuns pana in amfiteatru. Acum o pornim in jos. Coboram vreo patru saritori mai mici. Pana aici imi aminteam traseul. Dar apoi inaintea noastra in jos, arata tare abrupt si nu-mi aduceam aminte sa fi coborat pe acolo asa ca facem la dreapta pe un fel de brau care se continua apoi in padure. Intalnim si niste momai asa ca ne luam dupa ele. Padurea imi pare cunoscuta, da, mai trecusem pe acolo si iesisem in Poiana Cotofenei, dar nu stiu cum se face ca de data asta o ratam. De la un moment dat imi dau seama ca e o zona noua pe unde nu am mai fost, dar continuam dupa momai. Padurea arata destul de ravasit. Candva fusese o furtuna destul de puternica si multi copaci erau doborati la pamant cu tot cu radacina. Dar pierdem si poteca, si momaile... doar padure ravasita.... ce-i de facut??? O pornim pe panta spre vale in speranta ca vom iesi din padure inainte de a se lasa intunerecul. Rasuflam usurate cand dam de un culuar in acea padure, dupa ceva timp iata si un fir de apa ce duce la vale. Si noi dupa el.
Nu stiam sigur unde vom iesi, speram sa nu fie departe de Plaiul Foii ca sa putem sa ne mai comandam ceva de mancare :)) Si ce sa vezi, paraiasul acela ne-a scos direct in fata cabanei de la Plaiul Foii.

Marti durerea de muschi este si mai acuta si ca nu prea vom putea face traseul propus. Ne gandim ce posibilitati am avea de a face valcelul cu plecare din Curmatura deoarece de miercuri vom traversa Craii inspre cabana Curmatura. Este posibil, asa ca declaram ziua de marti, zi de odihna generala.

Miercuri trebuie sa parasim Plaiul Foii dar nu inainte de a ne bucura de inca o portie de papanasi umpluti cu dulceatza de afine. Ah, da buni au fost.
Rucsacul meu era destul de greu cu tot felul de incarcatoare, care de altfel nu prea le-am folosit, asa ca preferam sa traversam prin Saua Crapaturii. Aici intalnim si o capra neagra care nu prea era deranjata de apropierea noastra. Pastea linistita si doar din cand in cand ne mai arunca cate o privire. Durerile musculare au trecut asa ca ne gandim la valcelul cu fereastra.

Joi creasta este acoperita de nori. Totusi plecam de la Curmatura de cum se face lumina. Facem o ora pana in Saua Padinei Inchise apoi 45 min pana la Vf. Ascutit. In creasta vant foarte puternic si ceatza pe partea cu cabana Curmatura. De cealalta parte a crestei insa e vizibilitate foarte buna. Ba chiar se vede Plaiul Foii in soare. De abia asteptam sa coboram din creasta ca sa scapam de vantul acela puternic. Coboram pe acelasi drum deja cunoscut, adica Braul Cioranga Mare. Valcelul cu fereastra e o adevarata incantare. Ne place tare mult stancaria asta. Acum un an in septembrie cand am fost prima data pe el, mi-am zis ca trebuie sa o aduc si pe Adela pe acolo. Si iata-ne acum acolo. Ajungem neasteptat de repede la Fereastra. De aici trecem in Valcelul cu Smardar iar apoi in partea de sus a Canionului Cioranga. Se vede tare frumos intre peretii acestui Canion. Imi doresc odata sa urc si pe acolo :))) Urmam momaile care se vad din loc in loc si iesim in creasta foarte aproape de varful Ascutit. E ora 1 fara 10. Nici nu ne vine sa credem ca asa de repede am ajuns inapoi. Stam vreo ora la varful ascutit iar apoi o pornim incet pe padinile frumoase inapoi spre Curmatura.

Vineri profitam de reintoarcerea prietenului nostru de la Bucuresti si facem o tura cu masina prin satele de prin prejur. Ne-a impresionat foarte mult satul Magura cu casutele lui imprastiate pe coline si cu privelistea deosebita a Craiului. Si cum nu putea trece ziua fara catarat incercam cheile Muierii si Cheile Oratii.

Sambata, in ultima zi a concediului meu, facem o vizita prin Poiana Brasov, o urcare pana pe Postavaru cu telecabina :))). Coboram pe jos si facem o scurta oprire pe la Cabana Postavaru unde incercam prajiturile de acolo....

Cam asta a fost: 8 zile pline de soare, de incantare, de peisaje deosebite... am stamparat putin dorul de Crai... de fapt cred ca l-am aprins mai tare :)))

Acasa pe taramurile zeilor (7-14 Iulie 2007)

2007-07-14T14:54:00.000+03:00

http://picasaweb.google.com/damaris4d/Olympus714Iulie2007

Planurile noastre de acasa au fost cam asa: 3 zile la munte si 4 zile la mare. Cititi in continuare si vedeti ce s-a intamplat :)))

Plecam sambata seara cu cursa charter Timisoara-Salonic la 22.30. Zborul pana la Salonic e de 1h10min. Din aeroport aveam transportul asigurat pana la hotel in Paralia Katerini. Ajungem la hotel in jur de ora 1.30. Ne lasam bagajele si apoi iesim afara sa cautam ceva de mancare :)) Gasim un ultim magazin deschis, mai mergem si pana la mare sa intram cu picioarele in apa dupa care ne intoarcem la hotel, mancam si ne culcam.
Duminica dimineatza ne trezim devreme, ne pregatim rucsacii pentru 3 zile de munte si o intindem din hotel. Luam un autobus din Paralia pana in Katerini(1.15€), apoi altul din Katerini in Litohoro(2€) - un orasel foarte pitoresc de la poalele Olimpului. De aici exista doua variante pentru a ajunge in Prionia(1000m): ori taxi(22€), ori prin valea lui Enipeas (un traseu de 6h). Decidem sa urcam cu taxiul si sa trecem prin valea lui Enipeas la intoarcere.
Drumul cu taxiul nu a fost deloc pe plac stomacului meu si abia am asteptat sa ma dau jos din masina. In Prionia ne umplem sticlele cu apa si o pornim la drum. Deja e foarte cald si ne asteapta inainte un drum de 3h dupa cele cate citisem, care de fapt au fost 4 :). Foarte aglomerat drumul acesta care urca din Prionia la Refugiul A. E adevarat ca era si Duminica dar ceea ce era de apreciat erau o multime de oameni in varsta care faceau traseul acesta. Si ne gandeam noi daca vom fi in stare sa mai facem trasee din acestea peste 30 de ani :)). Ultima bucata spre refugiul A paraseste padurea si urca abrupt in serpentine. Dar spre bucuria noastra gasim zona plina cu fragute ceea ce genereaza o pauza de vreo jumatate de ora :). Asa sa ne mai treaca frustrarea ca n-am prins fragutele in Poiana Marului. Ciudat ni s-a parut ca ceilalti turisti nu erau dornici sa guste aceste delicatese. Un ultim urcus final si suntem la refugiul A. Nu stiu de ce se numesc aceste constructii refugii pentru ca ele sunt cabane in toata regula. Aceasta are vreo 100 de locuri de cazare, foarte curata si dotata cu toate cele. Cazare pe noapte este de 10€. La intrare exista dulapioare in care se lasa bocancii iar in interior ai voie doar cu slapi. Totul e foarte curat, foarte ingrijit iar cei de acolo sunt foarte primitori. Ne cazam pentru 2 nopti iar dupa masa ne-o petrecem lenevind in soare. Cabana in sine ma duce oarecum cu gandul la Curmatura, la fel si stancariile ce se vad in sus. Parca ar fi locuri familiare..... ah, imi place... Stingerea e la ora 22. Inainte de culcare mai intrebam la ce ora rasare soarele: 6.04.
Luni ne trezim la 5.55 si o zbughim afara... e inca racoare, dar nu pentru mult timp. Ne luam micul dejun in lumina rasaritului la 2100m. Majoritatea se pregatesc de plecare pe traseu. Noi suntem gata la 7.20. "Autostrada E4" e foarte aglomerata ceea ce nu prea e placul nostru. Dupa vreo 5 min de la plecare intalnim un indicator spre Refugiul C: 1h30'. Scoatem repede harta si ne hotaram sa o luam pe acest drum. Ceea ce s-a dovedit a fi o hotarare foarte inspirata :)). E adevarat ca am avut o mica patzanie legata de faptul ca la un moment dat am pierdut marcajul si ne-am trezit ca nu mai gasim nici o pata rosie(acesta este marcajul lor), inapoi nu ne venea sa ne intoarcem asa ca am studiat putin harta, vaile si muchiile si ne hotaram sa o luam pe o muchie in sus. Dupa vreo jumatate de ora gasim din nou "petele rosii": iehehe!!!!!. Dupa o 1h40min de la indicator suntem sus pe platoul muzelor la refugiul C(2648m). In apropierea refugiului vreo 10 capre salbatice pasc linistite intr-o sa. Ne apropiem si incercam sa le fotografiem dar caprele o iau inspre rapa. Refugiul C e micut si cochet cu o priveliste splendida inspre "Tronul lui Zeus". Doi tipi stau si dorm in saci de dormit in afara refugiului. Ne saluta, ne intreaba de planurile ce le avem. Spre Mithykas. Pornim de la Refugiul C inspre Refugiul SEO. Acesta e mai mare, si am aflat mai tarziu ca ar fi refugiul de la cea mai mare altitudine din Balcani (2760m). Suntem uimite de constructiile acestea la o asa de mare altitudine. Dupa refugiul SEO intalnim alte capre salbatice, si apoi alta la baza tronului lui Zeus. Ocolim tronul lui Zeus pe la baza lui. Apoi intalnim un indicator inspre Stefani. Lasam traseul acesta si continuam inspre Mithykas. Plin de stancarii in jur ceea e pe placul nostru pe deplin. Din nou ne ducem cu gandul la Piatra Craiului. Suntem pe varf in jurul orei 12 unde facem si o binemeritata pauza de hranire a stomacului cu peanutbutter. Poze... ne semnam si noi in jurnalul de pe varf, un telefon acasa... si stat la soare. Raman impresionata de peretii aceea ce se inalta sute de metri. O caldare imensa se deschide la picioarele noastre. Pornim apoi spre Skala unde ne intalnim cu un grup de studenti americani. Varful Skolio nu ne atrage deloc asa ca pe acesta il sarim si pornim spre drumul ce duce la Refugiul A. De la Skala la Refugiul A drumul e foarte usor, o poteca ce coboara continu, asa ca ne felicitam ca am luat-o prin hornuri la venire. Stancariile sunt mult mai fascinante decat aceasta poteca..... La 14.30 suntem din nou la refugiul A. Ni se pare ciudat sa terminam un traseu asa de repede.... numai bine, inca o dupamasa de trandaveala :))) Dar e o trandaveala tare placuta aici la 2100 :)))
Marti e dedicata drumului inapoi spre Litohoro si apoi la mare. Din nou poze la rasarit, mic dejun, ne luam ramas bun de la gazdele noastre si o pornim la drum. Drumul pana in Prionia e foarte usor acum:) doar coboram :)) Pe valea lui Enipeas este insa altceva :). Paraiasul formeaza tot felul de lagune cu apa verde si linistitoare. Pacat ca e interzis sa-ti racoresti picioarele in apa. Apoi drumul coboara si urca si iar coboara si iar urca si iar coboara si iar urca pana cand simti ca deja e mai mult decat suficient si ai vrea sa se termine.... si se termina intr-un final in pitorescul orasel Litohoro.
Din nou drumul cu autocarul si apoi cu atobusul. Hotel - costumul de baie - si mare. Cam aici ar trebui sa se termine povestirea mea, dar.....
Dupa o ora si jumatate de balaceala in mare ne apuca " o mancarime " de a dormi o noapte la refugiul C pe platoul muzelor, asta ar insemna miercuri si joi pe munte si ne mai ramane vineri si sambata la mare.... intai o faram de gand... care apoi se cuibareste in mintea ta de nu-ti mai da pace... ce-i de facut??? spalat haine, dat telefon la refugiul C pentru cazare . Nu ne raspunde nimeni asa ca vorbim tot cu tanti Maria de la refugiul A. Acest aspect rezolvat ardem de nerabdare de apleca din nou pe munte :)))
Miercuri dimineata acelasi traseu, dar de data aceasta prindem un taximetrist care urca mult mai incet asa ca de data acesta stomacul meu nu mai are nici o problema. Din Prionia pana la refugiul A drumul nostru de data acesta e de doar 2h10'. No ca am reusit sa injumatatim timpul. :) Restul zilei trandavim din nou la refugiul A si o pornim in sus doar seara cand se mai racoreste. 1h20m pana la refugiul C. Gasim bucata ce ne indusese in eraoare data trecuta. Era de fapt un marcaj ce cobora la o platforma pentru elicoptere.
Seara stam la soare in fata refugiului C si mergem sa vedem apusul de soare de pe Ilias. Mai urcasera in acea seara si un grup de greci care se pregateau sa devina un fel de insotitori de traseu.
Joi dimineatza ne trezim inaintea tuturor cu cateva minute inainte de rasaritul soarelui. Un spectacol deosebit la rasarit cand o lumina portocalie cade peste tronul lui Zeus, parca ar fi aprins :). Cei de la refugiu ne vorbesc despre traseul ce urca pe Stefani care ar fi mult mai frumos decat pe Mithykas dar ca ultimii 10m sunt foarte expusi. Ne hotaram sa incercam, asa ca numai bine vom face alt traseu. Deci din nou la catarat pe stanci, pietre, abisuri.... ajungem sus pe un varf, urmeaza un V si apoi ultima urcare. Deoparte si de alta abisuri, sute de metri sub noi. Ma incumet inainte, trec de acel V si incep urcarea finala. Urc vreo trei metri dupa care ar fi trebuit sa parcurg in lateral cativa pasi pe partea cea mai expusa a versantului. Nu ar fi fost probleme de prize dar problema era ca nu eram obisnuita cu o asemenea inaltime sub mine. Parca oasele incep sa se inmoaie la gandul ca voi fi lipita de perete si doar un singur varf de bocanc gresit pus m-ar putea face sa cad in gol vreo 600m. Inima incepe sa bata mai tare, mainile parca nu mai vor sa asculte ce le comanda creierul ... iar atunci iau decizia de a ma intoarce inapoi. Un sentiment ciudat ne cuprinde, oarecum o frustrare ca n-am reusit sa ajungem pe varf.... poate ca daca ar fi fost cineva acolo care sa ne sustina moral am fi reusit. Va ramane pe alta data.....
Ne intoarcem din nou la refugiul A, din nou trandaveala, mancare, stat la soare. Ne gandim la ce ora ar trebui sa ne chemam taxiul in Prionia.... si totusi .... nu .... din nou acea chemare a muntelui, din nou mai sus in loc sa coboram, din nou ideea de a ne intoarce la refugiul C si sa mai dormim o noapte acolo... si din moment ce a aparut acest acest gand nu mai poti sa-i faci fata. Seara la 6 o pornim din nou in sus :))) da spre refugiul C. De data asta facem doar 1h5'. Seara suntem invitate sa vizionam cu ceilalti un documentar despre catarare .... da:) la 2648m exista laptop, exista videoproiector :))).
Vineri dimineata desi ne trezim devreme lenevim in pat pana ce grupul de greci pleaca de la refugiu. Apoi coboram, luam micul dejun, costumele de baie si stam la plaja la 2648. Asta da viata :)))) La ora 14 plecam spre refugiul A unde mai facem o pauza sa luam o ultima masa. Rugam pe tanti sa ne cheme un taxi pentru Prionia. Cu greu ne despartim de aceste locuri. Chiar tanti de acolo ne intreaba daca suntem sigure ca plecam ca ea nu e sigura de asta :))). Locurile astea ne-au devenit dragi. Ne simtim ca si acasa.... :) ceea ce devine periculos pentru noi :)))
Sambata a trebuit sa eliberam camera de hotel dimineata iar avionul era abia seara, ceea ce ne face sa luam calea din nou spre Litohoro. Dar de data acesta ne oprim aici, in acest pitoresc satuc de munte...

Ce-as putea sa mai spun e ca pe avion inspre Timisoara deja au inceput sa se infiripe unele planuri de a ne intoarce la sfarsitul lui Septembrie in acele locuri deosebite.... vom vedea.....

Week-end ploios?????? :) 23 Iunie 2007

2007-06-23T15:27:00.000+03:00

Poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/Tarcu23Iunie2007

Cum mai toata saptamana trecuta s-a prevazut vreme urata pentru week-end si
nemaidorind sa repetam exeperienta de acu' 2 saptamani cand am fost nevoite
sa ramanem in Tzarcu datorita cetii si averselor de ploaie ne-am hotarat ca
nu mai vrem traseu pe ploaie asa ca stam week-end-ul acesta acasa. Si
totusi n-am fost deloc linistita luand aceasta hotarare. Parca muntele ma
chema.Vineri noaptea pe la 1.30 incep sa trimit mesaje la Adela. La fel de
dimineatza cand ma trezesc la 6.30 si vad afara soare, deschid compu sa
verific ce mai zic cei de la meteo si mirare, nu mai zic nimic de ploaie.
Ma gandesc din nou la traseul ce mi-l prousesem acu 2 sapt sa ajung la
Netis-Bloju si in plus Geanina isi propusese ceva asemanator pt.
week-end-ul acesta. Ah, probabil ca ei deja plecasera, si din nou acel
sentiment de parere de rau ca sunt in locul care nu trebuie. Din nou mesaje
la Adela. Pe la 8.30 ma suna ea, si punem lucrurile la punct. :))) Adica ne
hotaram sa plecam cu personalul de 12.48. Si cum deja era tarziu alegem
varianta prin Poiana Marului si sa campam undeva sub Nedeia. Zis si facut.
La munte cu noi! :) In Caransebes ne astepta taxiul si pornim. Oprim langa
baraj sa admiram peisajul de aici. Pentru noi e prima oara pe acest drum.
Totul e verde, frumos, proaspat.
La 16 suntem gata echipate de a porni in sus prin padure. Afara o zi
superba. Nici vorba de ploaie. Intr-o 1.45h suntem sus la marginea padurii.
Pajistea alpina e incredibil de verde. Ah, ce bucurie ca am venit. La un
moment dat un nor negru acoperea Muntele Mic, si pentru vreo jumatate de
ora am fost si noi in ceatza, dar apoi ceatza s-a risipit si a iesit din
nou soarele. Am campat undeva sub Nedeia, intr-o zona plina cu paraiase.
Seara in timp ce ne pregateam sa punem cortul am avut si deosebita placere
de a vedea un cerb care venise sa se adape. Era gratios. Pentru mine a fost
prima data cand am vazut un asemenea exemplar.
Punem telefoanele sa ne trezeasca la 6.30. Dimineatza ne trezim cu soarele
pe cort. Noi eram sub creasta, nu se poate sa fie soarele asa de sus! Cum
de nu au sunat telefoanele??? De fapt era 6.28 :)). Iesim afara in soarele
de dimineatza. O adevarata placere:)
La 10.30 pornim mai departe: Nedeia, Baicu, Saua Iepii, Netis, Bloju. O zi
superba, incredibila.

Tarcu pe ploaie 19-20 Mai 2007

2007-05-20T15:30:00.000+03:00

Poze cu mobilul se gases la :
http://picasaweb.google.com/damaris4d/Tarcu1920Mai2007PozeFacuteDeAdelaCuMobilul
scuzati calitatea proasta :)

Nu stiu ce ati facut voi in week-end-ul acesta ploios, dar noi n-am stat acasa :))
Comform planului, plecam cu trenul de 6 spre Caransebes. In Timisoara vreme destul de inchisa dar fara ploaie. Ceea ce nu putem spune despre Caransebes unde ne astepta... cine alta decat... ploaia :))) In drum spre Dacia realizez ca mi-am uitat aparatul foto acasa :( Nu pot sa cred ca am facut o asemenea greseala. Ma gandesc deja ca tura aceasta va trebui sa o mai fac odata.
Sunt uimita de verdele intens din jurul nostru. Parca ar fi cu totul altul drumul acesta pana la Dacia. In Jigoria din nou, un peisaj cu totul deosebit de cel pe care l-am vazut ultima data... desi ploua, pasarele canta, padurea freamata... iar noi suntem tare bine dispuse :) in Seroni surpirza!... o turma de oi si bineinteles vreo 8-10 dulai se aduna in jurul nostru latrand... ciobanii ne zaresc dar nu se sinchisesc sa-si cheme cainii... ne lasa asa vreo 2 minute sa ne descurcam noi cu ei... oile stau aliniate in randuri si ne privesc.... ah, ce rau imi pare ca n-am ap. foto... ce poza tare ar fi fost asta :). Intr-un final ciobanii se hotarasc sa-si cheme cainii, iar noi incercam sa facem o poza cu...
mobilele!!!!... vai in ce hal am ajuns!!!... din pacate oile deja o pornisera si nu mai erau interesate de noi :))) Noi ne continuam drumul... sunt uimita de verdele crud al padurii... si din nou gandul acela ca mi-am lasat ap. foto acasa.... orice lucru frumos pe care il vad, un nou regret :)) asta e... La 9.30 suntem la Cuntu. Nenea Puiu si tanti Victoria ne servesc cu ceai. Stam ceva timp la povesti si la 10.30 o pornim spre Tarcu.
Nu stiu cum se face, dar ne apuca cheful de povestit... uite asa in ploaie... ne simtim de parca ar fi o zi insorita ce te tot imbie sa stai... eh.... de la Sadovanu incepe si vantul mai puternic... dar asta nu ne impiedica sa stam la povesti :)))
In fata statiei meteo, peisajul e deplorabil... o gramada de fiare vechi, lemnaraie si alte cele ramase acolo din toamna de cand s-au facut renovarile. Daca n-ar fi fost ploaia ne gandeam sa fi dat o mana de ajutor pentru a face putina ordine prin jur.
Ok, deci pana aici ne-am respectat planul... dar afara ploua... si incepe sa ploua tot mai tare... si in plus e si ceata asa ca mai departe nu prea aveam cum sa ne orientam deci solutia pe care o alegem e sa ramanem in Tarcu. A aparut o hartie in holul statiei meteo pe care scrie "Intrarea
persoanelor straine, strict interzisa". Da cum noi nu eram straine de locurile acelea, am ignorat-o :))).
De acu' nu prea mai am ce sa zic :))) ... toata dupa masa n-am facut absolut, dar absolut nimic....
Duminica ne-am trezit destul de tarziu. Afara se oprise ploaia, iar ceataza incepea sa se sparga. Ar fi fost o zi buna de traseu dar nu mai puteam ajunge unde ne-am fi dorit. In schimb am dat o mana de ajutor la stivuirea lemnelor, si am adunat un sac de gunoaie din jurul statiei.
Ar trebui gasita o solutie pentru asa zisa gropa de gunoi de la statie.
Pentru ca e deplorabil sa vezi cum gunoaiele se imprastie pe versant pana in caldare.

La ora 3 am plecat de la statie, cu o oprire pe la Cuntu. In Seroni dam din nou de turma de oi, dar de data aceasta cainii ne sesizeaza destul de tarziu iar ciobanul si-i cheama imediat. Apoi ne arunca asa o vorba: "Numai pana la Tarcu ati ajuns? Las ca veniti alta data"... ciudat... ca si cum omul ar fi stiut ca vroiam sa mergem mai departe si sa coboram in poiana Marului In Jigoria mai lenevim putin.... peisajul e foarte frumos... dar musculitele nu ne dau pace.... asa ca plecam mai departe la masina ce ne astepta.

Cam acesta a fost week-end-ul nostru.... Netisul va ramanea pentru alt week-end... speram fara ploaie :))))

Tarcu - Godeanu 27 Apr - 1 Mai. Gugu - un alt vis implinit

2007-05-01T15:37:00.001+03:00

http://picasaweb.google.com/damaris4d/TarcuGodeanu27Apr1Mai2007

noi am plecat vineri seara pana in Cuntu. Sambata am pornit spre Tarcu, Saua plaiului Mare, Saua Suculetului, Prislop, Capul Prislop, la Mlaci , Lacul Iezer. Prin zona lacului Iezer am reusit sa gasim o portiune in care raul Ses era acoperit cu zapada si am trecut pe partea opusa fara peripetii. Am coborat putin pe Raul Ses pana am dat de o stana, de fapt se vedea doar o parte din acoperis si acela pe jumatate spart. Stana era plina de zapada pana la nivelul acoperisului. Am reusit sa ne strecuram inauntru prin acoperis, am nivelat zapada si am facut acolo bivuac. Un adapost de o "mie de stele". De curand am achizitionat un MSR, asa ca l-am testat in iesirea asta si sunt foarte incantata de el. Modelul e "Pocket Rocket" si are doar 85g ceea ce pt. mine face f. mult. Cu cat mai usor si mai mic cu atat mai bine :). Desi eram chiar langa apa, din pacate zapada era de vreun metru si nu putem ajunge la apa. Ne-am tot plimbat pe langa apa pana am gasit un loc care permintea sa coboram cu picioarele pe un petec de iarba si sustinuta de cealalta am reusit sa umplem sticlele cu apa. Duminica dimineatza am plecat pe la ora 10 de la stana spre Turcila - Godeanu. Cum ne apropiam de Godeanu , in dreapta noastra pe muchia ce vine dinspre Oslea am vazut doua siluete ce urcau spre Godeanu. Apoi vedem alte doua pe o muchie in stanga noastra. Cele din stanga erau de fapt Geanina cu Alin cu care ne-am intersectat chiar inainte de a ajunge pe Godeanu. Incepuse se mai si picure marunt, vant puternic si ceatza. Nu prea era de stat la povesti asa ca dupa cateva impresii schimbate am plecat fiecare pe drumul lui. Sus ne intalnim si cu ceilalti pe care ii zarisem, de fapt era doar un domn din Oradea sotia lui ramanand undeva mai jos. Vantul tot mai puternic... privim coborarea de pe Godeanu.... ce sa facem??? cum sa facem??? .... gasim o fasie de iarba unde zapada se topise si pornim pe ea. Dar vantul foarte puternic aproape ca ma arunca la pamant. Ne asezam si ne gandim ce-i de facut.... trebuie sa inaintam... incetisor dar pornim inainte.... trebuie sa facem un efort triplu ca sa ne tinem pe picioare .... vantul bate din lateral... parca ar vrea sa ne arunce in caldare.... dar mergem inainte si reusim sa trecem de portiunea mai dificila... ah... de-acum nu mai e mult pana la Gugu... un vis de mult dorit.... ajunge sa se implineasca ... ultima portiune e acoperita de zapada... Adela sparge urmele.... oboseala deja isi spune cuvantul... mai putin... mai putin... si iata-ne sus... am ajuns... de jur imprejur doar creste... suntem doar noi in imensitatea aceea ... de-acu trebe sa vedem unde campam. In creasta vintul e foarte puternic. Sa coboram la lac nu pare atractiv. Mai aveam o varianta de a cobora la o stana dar acolo nu mai aveam zapada de topit. Intr-un final campam aproape de creasta, in spatele unui damb unde am gasit un loc oarecum mai drept. Am avut ceva probleme cu vantul pana am reusit sa ancoram cortul, dar apoi in cort la fereala de vant si dupa ceva cald ne-am bucurat in sfarsit de implinirea unei dorinte de mai bine de un an de zile. Am ajuns pe Gugu. Noaptea a cazut si ceva ploaie, sau sa fi fost grindina dupa zgomotul pe care-l facea pe cort. Dimineatza am lenevit destul de mult prin cort in asteptarea soarelui ca sa ne incolzeasca cortul. Ne bucuram de minunatele privelisti cu vf Gugu si crestele din jur... atata liniste... atata frumusete...!!!!!! Plecam pe la 11. Ne hotaram sa coboram direct pe piciorul Branului. Asta insemna de fapt ca vom termina traseul cu o zi mai repede. Prietenii nostri ne asteptau la gura Apelor abia marti seara. Dar riscam.... poate vom gasi vreo ocazie care sa ne scoata de acolo, si ne gandeam sa cumparam niste mici si sa ne intoarcem la cuntu sa sarbatorim ziua de 1 Mai. De pe vf . Branu incercam sa vedem pe unde putem sa coboram... scrutam padurea.... undeva parca o linie strabate padurea si ne hoataram sa o pornim pe acolo. Zapada e foarte mare... uneori ne mai scapa un picior pana la brau... dar in mare parte ne tine... in padure gasim un firicel de apa si ne hataram sa coboram pe el. Ne gandim ca nu poate duce altundeva decat in lac. de fapt s-a dovedit a fi o alegere foarte buna. Ne-a dus direct la lac, in plus Lapusnicul Mic l-am trecut peste un pod de lemne cam in dreptul unei stane si nu a trebuit sa ocolim deloc, iar apoi am luat-o pe drumul acela forestier in sus pe Lapusnicul Mare pana la un vad destul de larg pe care l-am trecut desculte. Ajunse la Gura Apelor am aflat ca nu avem semnal pana in Brazi... dar s-a nimerit sa plece un Aro cu ceva lucratori de pe acolo si ne-a luat si pe noi pana in Brazi. De aici am chemat taxiul cu care mergem de obicei din caransebes si ne-am intors la Dacia nu intainte de a face o tura de cumparaturi in Caransebes :)) Asa ca iata-ne luni seara din nou in Cuntu.... Marti a fost o binemeritata zi de relaxare si mancare bineinteles.... :)

Din nou inTarcu 13-15 Apr 2007

2007-04-15T14:56:00.000+03:00

Un nou week-end, o noua provocare, noi experiente, noi trairi....
Pentru ca week-end-ul se prevestea a fi fara nici un nor, Adela nu s-a putut rabda si joi ma anunta ca ma va insoti la munte. Cum sa rateze o astfel de iesire? Asa ca vineri dupa masa o pornim spre Caransebes apoi cu masina pana la Dacia. Ei da, din nou evitam cracul Pipului :). Ce sa-i faci, obisnuita:). Planurile noastre erau de a urca in acea seara pana sus in Tarcu. La 20.30 suntem la cuntu. Intram sa-i salutam pe nenea Puiu si tanti Victoria. Ne opresc la un ceai si ne servesc cu o prajitura tare buna asa ca pauza noastra se lungeste la aproape o ora:). Se intunecase deja , apar stelele.... e vremea sa pornim mai departe. E 21.10, speram sa ajungem sus pe la 23 - 23.30. Frontalele nu ne prea ajuta pe intinderea alba asa ca preferam sa mergem pe intuneric... incercam sa distingem linia culmilor, stalpii de marcaj, mai sus momaile ... dar noaptea e tot mai neagra... tot mai intunecata... cerul se incarca cu milioane de stele....
si pare atat de aproape... daca as intinde mana parca as putea prinde una....
Continuam drumul in sus incercand sa distingem siluetele momailor in noaptea intunecata. Din nou beneficiem de prezenta urmelor de snowmobil :)....
Urcarea pe Sadovanu a fost cea mai didificila portiune datorita faptului ca ne afundam f. tare. Deasupra era un strat putin mai intarit care parea ca tine dar apoi greutatea corpului ne facea sa intram in zapada pana la genunchi. Inaintam destul de incep... de fapt chiar f. incet :). Sus pe
platou in schimb sunt mari portiuni cu iarba. Ajungem in final la ora 24 la Tarcu. Adela adoarme rapid, eu in schimb ma chinui cu o masea care-mi face tot timpul probleme la diferenta de altitudine. Adorm si eu vreo 4 ore pana la rasarit :)
Pe la 9 o pornim din nou la drum in directia Nedeia. Un cer senin fara nici un nor se pastreaza cat e ziua de lunga. Zapada ne tine, doar in cateva locuri ne afundam. Ne bucuram de spectacolul oferit de muntii nostri, de mirajul Gugului spre care vrem sa pornim peste 2 saptamani. Avem parte si de bucuria de a vedea 4 capre negre. E atat de liniste in imesitea aceea
alba in care nu intalnim nici o persoana cat e ziua de lunga:) Pe Nedeia ne oferim o pauza de o ora si jumatate de stat la soare. Am sta si mai mult dar culmea Nedeii e lunga ... probabil ca din cauza caldurii soarelui zapada va fi mai moale si ne vom afunda, asa ca o pornim. Dar nu
inainte de a mai face niste poze spre Retezat, Gugu, Tarcu, Caleanu, Culmea Nedeii ..... Drumul e lung.... Mai jos pe piciorul Nedeii acolo unde zapada deja se topise erau locuri intinse cu branduse ... o splendoare. Poze si iar poze. Initial ne gandisem ca daca ne prinde seara sus, sa dormim la vreo stana .... dar timp avem suficient sa coboram in Poiana Marului asa ca
ne hotaram sa sunam la numarul care ni-l daduse Tavi (multumim :) ).
Sunam, ne intreaba de la cine avem numarul lui si dupa ce raspundem, ne spune ca la el nu mai are locuri dar sa nu ne facem probleme ca ne gaseste la alta vila. La marginea padurii scot sa citim descrierea de la Tavi si cautam intrarea pe poteca. Nu o zarim de dinafara asa ca hotaram sa intram in padure si sa parcurgem marginea ei. Rapid gasim locul in care ar trebui sa fie poteca si un marcaj vechi pe brad. Ciudat e ca aceste marcaje (f.rare si f. vechi) se afla doar pe partea in urcare si n-am zarit nici unul in directia de coborare. Pe portiunile de zapada se mai zaresc niste urme vechi de racheta , mai zarim si niste banda KTM, mai marcajele vechi...
deci per asamblu coborarea prin padure nu a pus probleme. La 6 suntem in Poiana Marului. Domnul Doru vine sa ne ia de la bacanie si ne duce la o vila care am inteles ca ar fi cunoscuta ca si apartinand forumului german. Ne lasam bagajele si ca si cum traseul nu ar fi fost suficient de lung pe ziua respectiva :) o pornim inspre lac. Dar din nefericire o luam pe asfalt si cand ajungem in directia lacului ne dam seama ca drumul nu coboara pe langa lac, sau cel putin nu la capatul lui, asa ca facem calea intoarsa.
Duminica o pornim spre Saua jigoria. Drumul ne ia fix 3 ore. De aici mai o urcare la Muntele Mic. O ciorba calda la cabana Cerbul. Muntele Mic e pustiu... zapada de schi nu mai este, sezonul s-a incheiat. La 17 trebuie sa fim din nou in saua Jigoriei pt. ca Nenea Puiu si tanti Victoria coboara in Caransebes si s-au oferit sa ne ia si pe noi.
Un ultim amanunt al zilei de duminica... asteptand o alta masina in carasebes am zarit deasupra orasului un parapantist. Cam asa s-a incheiat week-end-ul nostru.

Un alt drum spre Tarcu (30 Mar - 1 Apr)

2007-04-01T15:43:00.000+03:00

Acum doua saptamani cand am fost in zona Cuntu, Adela si cu mine ne-am propus sa schimbam traseul pana la Tarcu asa ca in week-end-ul ce tocmai a trecut am avut ocazia sa facem acest lucru. Pe scurt: Vineri seara urcat pana la Cuntu. Cum era aproape luna plina si senin nu a fost necesar sa ne scoatem frontalele. Ajunse in Cuntu la ora 22:30 Sambata am plecat de la Cuntu pe marcaj cred ca pana la al doilea stalp, de unde am facut inspre stanga pe langa stana si apoi pe langa Pietrele Dracilor, coborat apoi in valea Olteana unde am putut sta la plaja in jur de vreo ora. Din vale am urcat in sa, apoi Vf Oltina, Vf Brusturu iar apoi Vf Caleanu. De pe Brusturu ne-a acoperit ceata. Am continuat totusi drumul in speranta ca de pe Caleanu vom avea urme de snowmobil pe care sa ajungem la Tarcu. Incercam sa pastram vreo 2 metri de marginea caldarii pentru a evita eventualele cornise ce se puteau afla in zona. Daca ar fi sa mai fac odata traseul acesta in conditii de iarna voi lua cu mine un piolet care il consider foarte necesar pe acei vreo 20 de metri de abrut de pe Caleanu. Am ajuns cu bine sus si incercam sa pastram directia Tarcu aproximand dupa harta si busola. Dupa nici 5 minute intalnim urmele de snowmobil ceea ce ne da o mare usurare. Trebuie totusi sa fim atente ca unele urme coboara in caldare iar altele posibil sa duca la Nedeia. Pornim pe ele :). Dupa ceva vreme intalnim si un stalp de marcaj. O sageata indica Cuntu alta Saua Iepii. Verificam harta si ne continuam drumul pe una din urmele de snowmobil in directia Tarcu. In jurul orei 17 suntem in Tarcu. Duminica ba soare, ba ceata , ba ninsoare si iar soare. In saua Jigoria primavara s-a instalat.

week-end la Tarcu: 3-5 Martie 2007

2007-03-05T15:46:00.000+02:00

Week-end-ul ce a trecut am fost intr-o iesire pana in Tarcu. Sambata a fost vreme frumoasa pana spre ora 4 cand a inceput sa bata vantul mai ales in portiunea finala dupa Sadovanu. Duminica am incercat sa coboram la Cuntu dar nu am facut mai mult de doi metri in fata statiei meteo si a trebuit sa ne intoarcem inapoi. Cauza: ceata foarte deasa si vant puternic. Duminica noaptea m-am trezit la ora 4 si am zarit pe fereastra o stea :) ceea ce m-a facut sa sar repede din pat. Nu am putut iesi afara din cauza vantului f. puternic dar peisajul ce se vedea inspre Godeanu era splendid. Luni am coborat. Ninsese destul de mult si ne afundam in zapada proaspata. Dar soarele ce stralucea deasupra ne-a facut sa uitam de afundarea in zapada. Cel mai fericit a fost Naty care a carat placa pana sus la Tarcu si de acolo a coborat pe ea :)

Cuntu-Tarcu-M. Mic 17-18 Feb 2007

2007-02-18T14:58:00.000+02:00

Week-end-ul ce a trecut am fost si eu intr-o plimbare pana la Tarcu.
Plecasem din Timisoara sambata dimineata cu primul tren (adica la 6) pe o ploaie care nu arata prea incurajator. In Caransebes la fel, ploaie. Jos la telescaun un fel de lapovita imi dadea speranta ca se va transforma in zapada. Dupa nici 10 min de mers intr-adevar ma puteam bucura de fulgii de zapada. De la telescaun un caine m-a urmat pana sus la Cuntu. Urcarea pe cracul Pip a fost destul de usoara pentru ca Vineri seara mai urcasera patru persoane la Cuntu asa ca aveam urme pe care sa merg. Am plecat de la telescaun in jurul orei 8 iar pe la 11 eram la Cuntu. La ora respectiva Cuntu era acoperita de ceata. Tanti Victoria si cu nenea Puiu ma primesc cu un ceai cald, si imi spun ca cei ce au urcat aseara vor si ei sa urce inspre Tarcu. Ma alatur lor si pornim pe la 12. Ceata foarte deasa le face pe cele doua fete sa se intoarca la Cuntu in mai putin de jumatate de ora. Dupa nici 5 minute incepem sa intrezarim soarele prin ceatza ceea ce ne incanta foarte tare. Curand iesim deasupra cetii si putem sa ne orientam... un soare stralucitor e de asupra noastra iar privelistea ce ne inconjoara e minunata. Pe la 15 suntem la Tarcu... iar eu ma bucur in sfarsit de faptul ca pot sa iau parnzul... stomacul meu se plangea de ceva vreme :)... Baietii se intorc inapoi la Cuntu iar eu raman sa ma bucur de o seara linistita in varful muntelui.
Seara beneficiez si eu de bunatatile ce se produc la 2000m adica paine la cuptor facuta de Ionut si lapte de la plic :) . Seara se arata linistita... se vad luminile din Caransebes si crucea de pe Muntele Mic.
Ma culc cu dorinta de a ma trezi de dimineatza pentru a vedea rasaritul.... cum se crapa de ziua arunc bocancii in picioare si jdujci pe varf. Am stat pe acolo vreo 45 de minute in asteparea Soarelui... intr-un final iata-l maret se ridica de undeva dintre Godeanu si Gugu. Dupa micul dejun luat sus o pornesc la 9.20 spre Cuntu iar la 10.30 ajung la destinatie. Vremea e devreme, mai povestesc nitel cu nenea Puiu dupa care ma tenteaza gandul de a urca pana la Muntele Mic. Ziua e superba si o pornesc spre Poiana Jigoria iar apoi spre Muntele Mic.
De la M. Mic am coborat cu telescaunul dupa ce am stat la vreo coada de jumate de ora.

Construieste relatii frumoase

2006-11-07T15:02:00.000+02:00

In meditatiile pe care obisnuiesc sa le citesc dimineata am regasit acelasi îndemn de a trai pentru altii.

"Daca doresti sa cladesti relatii frumoase, urmeaza pasii urmatori:

1. Pune-i pe ceilalti pe primul loc. Ia aminte:<> Daca porti cu tine acest principiu în toate interactiunile cu altii, nu poti da gres.
2. Nu purta bagaje emotionale. Daca cineva te-a ranit si trebuie sa rezolvi aceasta problema, fa-o imediat. Iarta, rezolva problema si las-o în urma. Daca nu merita sa o abordezi, uita de ea si mergi mai departe.
3. Investeste în relatiile cele mai semnificative. Nu-ti risipi timpul urmând principiul "primul sosit-primul servit". Nu lasa relatiile fara valoare sa te consume, încât sa nu-ti mai ramîna resurse pentru cele care conteaza cel mai mult.
4. Slujeste cu bucurie. Un director executiv al unei companii aeriene a explicat cât este de greu sa angajezi si sa pregatesti oameni pentru aceasta industrie. "Serviciile reprezinta singurul lucru pe care-l avem de vânzare, însa tocmai acesta reprezinta lucrul cel mai greu de "predat", pentru ca nimeni nu doreste sa fie învatat sa slujeasca."
5. Exprima-ti constant aprecierea. Spune celor dragi cât de mult îi iubesti - si fa des acest lucru! Prea multi dintre noi consideram ca cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe altii este critica sau beneficiul vastei noastre întelepciuni. Gresit! Cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe ceilalti este de a vedea cele mai bune calitati în ei. Practica principiul celor 101 procente: cauta un lucru de admirat, si apoi încurajeaza 100% acea persoana sa-si dezvolte mai mult acea calitate. Acest lucru te va ajuta sa placi persoana respectiva, si pe ei sa te placa pe tine. Ce poate fi mai benefic pentru o relatie?"

Tarcu - Godeanu 14-16 Oct 2006

2006-10-16T14:59:00.000+03:00

Week-end-ul 14-16 Octombrie a fost programat pentru Tarcu Godeanu.

Asa se face ca sambata dimineata suntem in IC de ora 6 ce ne duce la Caransebes. Intr-o ora si jumatate suntem acolo. Hotaram ca cel mai bine pentru noi e sa luam un taxi pana la telescaun. Transportul ne costa 30 Roni dupa cum ne si asteptam.

Pornim la drum…. Muncitorii lucreaza de zor la drum. Un camion ne ia si ne duce pana unde se turna asfalt, ceva mai sus de poteca ce urca prin padure. Cum vremea afara era foarte frumoasa, peisajul superb si timp aveam suficient, o luam pe asfalt pana la intersectia cu drumul forestier ce vine de la Cuntu si apoi in sus pe acesta. Ne oprim destul de des sa mai fac cate o poza… :), … in sfarsit sunt in mijlocul naturii… iar spectacolul e deosebit…. O multitudine de nuante verzui - aramii ne incanta ochii si sufletul. Ce bine venita e iesirea aceasta… sa uit de oras, de lucru, de alte griji…

Facem o pauza in poiana Seroni, alte poze la structura aceea de lemn. Sunt curioasa ce e, ce reprezinta ?… vreau sa urc pe ea dar dupa 5-6 trepte urcate ma opresc…. Lemnul acela f uscat nu-mi da siguranta si ma gandesc ca e mai bine sa fiu precauta.

Continuam drumul prin padure si ajugem mai repede decat am fi crezut la statia de la Cuntu. Aici suntem intampinati de nenea Puiu ce ne primeste la dansul sa ne incalzim la teracota. Ne punem putin la povesti si dupa vreo ora o pornim mai departe spre Tarcu. In drumul nostru ne depasesc doi motociclisti. Muncitorii de la Tarcu ne intampina cu muzica la acordeon… :)

Aici primim un ceai cald ceea ce ne prinde foarte bine caci desi afara era frumos temperatura e scazuta iar vantul sufla destul de tare. Nea Mitel ne intreaba pe unde vrem sa ajungem. Ii spuneam ca am vrea sa ajungem pe Gugu si ca noi ne-am gandit sa coboram prin dreptul Prislopului pana la Raul Ses si apoi sa urcam pe Izvorului Gugului in sus. Dar dansul ne sfatuieste ca ar fi mai bine sa mergem pana la Capul Prislopului si sa mergem pe la liziera padurii… Pe harta totul arata foarte simplu de realizat… :) Iesim afara si ne arata varfurile, Gugu, Prislop… Ne avertizeaza ca timpul se va strica pe Duminica seara – Luni, desi ar fi posibil ca vremea urata sa ne ocoleasca. Pe la 5 jumate plecam de la statie cu gandul sa punem cortul undeva in Saua Plaiului. Instalam cortul langa la fereala unui mic damb. Este prima lui iesire la munte, deci ii facem inaugurarea :). Primul lucru dupa ce ne vedem in cort e sa mancam cate ceva dupa care pregatirea de culcare, iar dupa ce ne vedem la caldura in sacii de dormit savuram niste ciocolata. Noaptea a trecut foarte greu, somn nu aveam deloc. Ne tot invarteam in sacii de dormit. In cort aveam o oarecare lumina difuza asa ca la un moment dat ne hoatarm sa ne scoatem capul afara …. :) lunea lumina puternic deasupra noastra si o multime de stele starluceau puternic in noapte…. Superb… cu sufletul incantat de aceasta frumusete ma intorc in sacul de dormit… si asteptam dimineata …. De cum se lumineaza ies afara din cort… ceea ce normal ar fi fost condens acum e un strat de gheatza ceea ce imi spune ca temperatura e sub zero. Gugu e acoperit de un nor gros ce se intinde peste saua Suculetului pana inspre noi. Ceturile lui Zamolxe… Mai spre dreapta se vede Vf. Godeanu . Pe Tarcu e senin. Curand rasare si soarele din spatele norilor. Intai lumineaza Vf. Godeanu iar apoi razele lui ajung pana la cortul nostru. Lenevim destul de mult prin cort cu gandul ca orcicum prin ceatza n-o pornim. Intr-un final nu mai support aceasta sedere si hotaram sa strangem cortul si s-o pornim la drum… intre timp peisajul se mai limpezeste … plecam pe la 11 si un sfert mai departe. Vedem muchia pe care trebuie sa mergem si nu pare asa de mult, dar distantele in Godeanu sunt foarte inselatoare, cel putin asa au fost pentru mine… desi nu parea asa de indepartat ne-a luat destul de mult sa ajungem la Capul Prislopului. Ii zarim din nou pe cei doi cu motociclete, si alti patru ce se indreptau si ei spre Prislop…

De la capul Prislopului o luam in jos spre Raul Ses… , panta foarte abrupta… deja incep sa ma gandesc cu groaza la panta de « vis-a-vis » ce pare si mai inalta decat aceea pe care tocmai coboram. Dar iata ca ajungem si jos si cautam de pe mal un loc pe unde sa trecem… incerc sa pun piciorul pe un bolovan dar ma trezesc cu el in apa… si desi el a ramas uscat apa a intrat din plin pe deasupra lui… asta e acum sunt si cu un bocanc ud. Nu ne ramane decat sa ne descultam si traversam printr-un loc in care apa nu e chiar atat de adanca. Apa e foarte rece si o simt de parca mi-ar ingheta picioarele. Stam putin sa ne uscam ne orientem spre o linie despadurita pe unde e o oarecare albie si o pornim in sus. E deja ora 15 si aproximam ca intr-o ora sa reusim sa urcam panta. Cred ca pana la urma s-a facut vreo ora si jumatate… panta asta ne-a cam stors de puteri… ajungem in sus … si privim inspre Gugu… mai multe vai de coborat si de urcat … asta nu e a buna … ce e de facut … ne hotaram s-o luam inspre Zana pe creasta… si pana la urma ne dam seama ca o sa ajungem pe Vf. Godeanu… vremea de destul de inaintata iar pe creasta incepe sa sufle un vant tot mai puternic ce ne determina sa coboram un pic mai jos de nivelul crestei… Pe Varful Godeanu cativa bolovani si un bat in mijlocul lor indica faptul ca acesta ar fi un varf mai important. De asemenea pe o piatra se vede foarte sters o dunga rosie… Aici nu putem sta deloc… vantul parca ar vrea sa ne mute din loc… inspre ceea ce noi am fi dorit sa fie o linie de creasta spre Gugu se vede o sa f. pronuntata care nu ne incanta deloc dupa oboseala adunata. Inca cochetam cu ideea de a ne prelungi iesirea cu o zi , de a merge luni pana pe Gugu, iar marti sa coboram la Gura Apelor. Curand se lasa ceata asa ca ne coboram la lac si punem cortul acolo… parca se vede o grota in perete, am vrea sa mergem dar pana la urma renuntam si montam repede cortul caci se lasa intunericul… Mananc ceva doar datorita faptului ca stiam ca nu am mancat nimic de dimineata dar nu reusesc mai mult de jumate de sandvici. Ma intind in sacul de dormit... si ascult vantul ce sufla tot mai puternic… imi revine in minte ceea ce ne-a spus nea Mitel ca pe Luni vremea se strica. Din sa sufla un vant puternic… il auzim …dupa o secunda il si simtim… caci cortul se scutura cu putere… ba cateodata se inclina atat de tare ca ne atinge capetele… stand acolo in noapte intr-o stare de semi constienta ba datorita oboselii traseului ba datorata nesomnului ba cortului ce se scutura cu noi… parca ma incearca un sentiment de frica… Ce-i de facut ?… pe unde sa coboram… partea asta a hartii nu prea am studiat-o… mi se parea ce e deja tarziu in noapte … nu mai pot sta asa … ma ridic sa studiez harta… singura varibila ce ni se pare convenabila e de a urca inapoi in creasta si a prinde Plaiul Oslea cu coborare in Cerna Sat. Gata, ne-am hotarat, maine dimineata incercam sa prindem aceasta varianta. Aflu cu mirare ca e abia 23.54… of ce mult mai e… pana la urma cred ca am adormit scuturata de vanturi caci m-am trezit dimineatza parca intr-o liniste completa. M-am inselat insa … scotand capul din sacul de dormit … ceva marunt se aude cazand pe cort…. Deschidem cortul si o zapada marunta incepe sa se asterne peste tot….. de data asta nu mai e vreme de stat … incep sa ma gandesc la o modalitate de a aduna interiorul cortului fara a ridica prelata exterioara… si da reusim sa ne facem bagajele si sa strandem tot sub prelata… la sfarsit de tot o scuturam bine si o impachetam in bagaje…. Cu inima stransa luam intr-o sticla de jumatate din apa statuta din lac. … Apa buna mai avem cam jumate- trei sfert de litru de persoana. Creasta e complet in ceatza… ma gandesc cu oarecare ingrijorare cum vom reusi sa ne orientam… vom reusi sa prindem cracul care trebuie ?…. incepem sa urcam inapoi in creasta… zaresc un rododendron acoperit de zapada si trebuie neaparat sa-i fac o poza… cum a rezistat el pana la mijlocul lui Octombrie ??? …. Sus in sa suntem in ceatza, scot harta, busola … o fixez spre nord… imi iau ca reper directia in care ar fi trebuit sa fie Vf. Godeanu si astfel ne gasim directia de mers… nu pot sa plec din locul acela pana nu inaltam o rugaciune lui Dumnezeu de a ne calauzi prin ceturile acelea, de a imprastia ceatza din jur… de ne scoate cu bine prin Plaiul Oslea….

Pe drumul nostru zarim din loc in loc pe pietre un patrat rosu incercuit cu alb… asta ar tebui sa insemne limita de rezervatie dar pe hartile ce le avem nu e marcat nimic de genul acesta. Vedem ca la un moment dat trebuie sa facem o curba la dreapta pe muchie inspre iar apoi plaiul Oslea inspre stanga. Din cand in cand ceatza se sparge si vedem ceva in jurul nostru. Harta de la Carol ne ajuta f. mult caci e marcata limita padurii si stanele de prin jur. Incercam sa recunoastem Cracul Stevie. Plaiul Oslea ar trebui sa fie o muchie lunga despadurita… singura in zona… ei da si vf Oslea… ceatza se imprastie tot mai mult … cand s-o luam spre Oslea vedem un marcaj triunghi rosu pe care apoi tot il vom mai intalni. Dupa harta lui Danutz Calin aici ar fi trebuit sa fie dunga galbena… ei asta e… dupa harta, busola si ceea ce vedem in jurul nostru suntem pe drumul cel bun… vremea se face tot mai frumoasa … apare si soarele… iar peisajul de toamna ne incanta iar …. Dupa vf. Oslea ni se termina si apa… zarim o stana si ceva ce parea o poteca ducea undeva mai jos intr-un fel de vad… acolo ar putea fi apa… ne hotaram sa coboram pana acolo si pana la urma vedem sclipirile soarelui in apa… ah ce bine… iata ca primim si apa chiar in momentul cand ni s-a terminat… soare… apa… avem tot ce ne trebuie…

O stana din drum poarta pe ea o gramada de nume si insemne… o padure cu ramurile goale ne ofera parca o imagine de vis… coborand mai jos inatlnim din nou slendoarea nuantelor ruginii… in curand zarim in vale barajul si Cerna Sat…

In cerna sat un indicator ne arata 48 km pana la Gara Herculane… deci pune-te la drum… dupa vreo ora jumate –doua de mers intins in sfarsit auzim u nzgomot de masina in spatele nostru … o masina de lemne de duce pana la intersectia insre Baia de Arama… de aici mai mergem vreo jumate de ora si prindem o alta ocazie care ne lasa in fata garii… ah ce fericire …

… fericire si pentru inca o tura frumoasa ce tocmai s-a incheiat

Deasupra norilor... Parang 29-30 Octombrie

2005-10-30T15:49:00.001+02:00

Vremea frumoasa din week-end-ul trecut ne-a facut sa ne gandim ca ar fi pacat sa-l pierdem si pe acesta prin oras asa ca planuim o iesire pana in Parang. Vineri dupa-masa plecam cu Normandia spre Petrosani. Nu stiu cum se face ca desi ar fi trebuit sa ajunga la 20.30 in Petrosani, prin jurul de ora 22 autocarul se strica la vreo 20 de km inaite de Petrosani. Ce putem face? Iesim la ocazie. Ne postam in spatele autoarului si facem semn la tot ce trece... intr-un final ne ia un taxi... dar nici cu acesta nu reusim sa facem jumatate de drum ca i se termina benzina... ei ! « suna-ti un prieten »... nu trebuie sa asteptam mult... si pornim mai departe. Tratam cu nenea sa ne duca pana la Rusu si de acolo o luam frumos la pas. Alegem sa urmam drumul forestier pt. siguarnta.... Urcam incet pe drum admirand in spatele nostru luminile orasului. De sus coboara o masina... la inceput nu zarim de cat o lumina ce scoate in evidenta silueta un copac... ah, ce frumos l-as fi putut prinde in poza !..., dar din pacate aparatul nu e la indemana... masina trece pe langa noi... noi ne continuam drumul... nu facem nici 5 minute ca de jos se vad farurile unei masini... e aceeasi care cu 5 min inainte cobora !... Un domn la volan si o doamna langa ne spun ca nu ia lasat inima sa ne lase 2 fete sa urcam pe jos si s-au intors dupa noi sa ne urce pana sus... Nu ma stiu ce sa spun de mirare, ii admiri pe acesti oameni si inalt Celui de sus un gand de multumire ca ne poarta de grija. Sus totul e brumat si e frig. Ajungem nesperat de repede(23.30) la cabana. Vorbisem pt. locuri dinainte La Nasul. Mai tarziu am aflat ca doar Nasa mai e. Tanti ne astepta cu camera incalzita... ah ce bine e... pana la urma parca toate s-au « potrivit ca pe roate ». Un somn bun pana dimineata. La 8.30 iesim din cabana gata de drum. Salutam pe tanti si pornim... Tinta noastra e Vf. Parangul Mare. Afara brazii sunt albi acoperiti de bruma... Nenea de la salvamont ne zareste si ne intreaba incotro? « Parangul Mare, nenea ! »... La care ne intreaba daca vrem sa ne intaorcem in aceeasi zi? :) . Nu prea stiu ce sa cred de intrebare ... Sa fie chiar atat de departe? Din cate am citit eu nu. Sus la telescaun alti domni ne intreaba unde am pornit-o si ne « sfatuiesc » sa mai asteptam pana pe la 10 cand se ridica ceata. « Ei, domnilor, noi vrem sa fim sus pe cand se ridica ceata ! ». Nu facem nici 15 minute si din spate ne ajunge unul din ei ce s-a hotarat sa urce si el, ca n-a mai urcat de ceva ani pe varf. La despartirea traseului ce o ia pe curba de nivel si de drumul ce urca pe Parangul Mic deja se intrazareste soarele prin ceata. Trebuie neaparat sa fac niste poze. Imi avertizez prietena ca o sa avem destul de multe opriri pentru poze. De curand mi-ai luat un ap. foto Canon A520 asa ca vreau sa il folosesc. :) Rasare soarele in spatele crestei... iar noi... noi suntem de-asupra unei mari de nori... o splendoare... e prima oara de doi ani de zile de cand bat muntii si intalnesc asa ceva...poze si iar poze... In dreapta noastra se vad Retezatii iar apoi zarim si Fagarasii, Piatra Craiului... Trimit un salut peste marea de nori prietenilor mei ce in week-end-ul acesta se aflau in Crai. La 12.50 suntem pe Vf. Parangul Mare, si ma intreb de ce s-o fi gandit nenea de la salvamont ca n-o sa ajungem pana seara inapoi ???... :) Ne rasfatam mai bine de o ora stand la soare pe varf, contempland peisajul fantastic ce se desfarura in fata ochilor nostrii. Din pacate frigul nu ne lasa sa stam mai mult si ne hotaram sa o pornim pe drumul de intoarcere, ponim cu un sentiment de parasire... sufletul nostru ar mai sta acolo sa se bucure de maretia aceea... dar fizicul striga dupa miscare..., ne tot oprim... parca am vrea sa lungim orele ce le putem petrece aici sus pe munte... sa mai intindem putin bucuria ce-o primim la acest spectacol maret... Pe Carja mai facem o pauza mare... apoi o luam pe curba de nivel... am mai sta... am mai sta... da si ne hotaram sa ramanem pana la apus aici sus... Soarele coboara incet si o lumina parca ireala, portocalie ne invaluie... incet incet soarele dispare in spatele marii de nori si a Retezatilor... Incerc sa prind in poze cat mai multe din acest spectacol ca sa-l iau cu mine. Dar din pacate sunt o incepatoare in a fotografiatului... cel mai mult ramane insa in suflet... bucuria pe care inca odata muntele mi-a oferit-o. Cu ultimele raze de soare se asterne si frigul... Mai luam pe noi inca un rand de polare si o pornim spre cabana, ca sa ajungem cu ultimele raze de lumina.

Trairi mai vechi :) 3 Septembrie 2005

2005-09-03T14:34:00.000+03:00

S-a intamplat si marele eveniment, am ajuns si ziua aceea cand urma sa sar. A trebuit sa ma trezesc devreme ca la 7 urma sa fim pe aeroport in Arad. Drumul pana la Arad a trecut destul de repede…. Mai greu au trecut cele cateva luni din aprilie cand trebuia sa sarim si pana acum 3 septembrie cand am ajuns in final sa facem salturile. Dimineata o incepem cu complectarea diferitelor formulare, informare meteo si apoi deplasarea la locul de start. Aflam in curand si prima grupa de start… ma aflu si eu printre ei. Deci echiparea si pregatirea de primul salt. Avem in echipament si altimetru, ni se comunica cum sa-l folosim, ne pregatim castile…. Mai multi instructori vin sa ne verifice echipamentul. Facem cateva simulari de parasire a avionului, cat si cateva cazuri de incident. Ne indreptam spre avion, un AN-2 avion special pentru salturile cu parasuta, elicea e pornita si e vant puternic cand pun piciorul pe scarita de metal. Comandatul de zbor imi spune stanga asa ca ma asez pe partea stanga, intram toti in avion, suntem sase de la contracte si 4 sportivi de la club care nu sunt cu automate ci sar la liber, ei vor fi primii care vor sari din avion. Decolam, ne verificam altimetrele sa vedem cam cum arata afara la diferite altitudini. Noi urma sa sarim de la 1000m. Pe cand ajungem pe la500m comandantul de zbor ne pune la fiecare cordul de la automata si-apoi deschide usa… La 1000m face semn la primii 4. Ei stiu ce se intampla, au facut-o de atatea ori pana acum… sar. Eu fac parte din urmatorii, ne face semn sa ne ridicam si asteptam pana cand ajungem la locul de lansare… ei acele cateva momente cand stateam aproape de usa deschisa a avionului si priveam haul de jos am simtit picioarele ca-mi tremura fara voie. Ma pun in usa , dar cum aveam casca pe cap nu aud semnalul de salt, ma uit la commandant si imi repeta sa sar… in capul meu nu puteam concepe ca trebuie sa-mi dau drumul in haul acela, dar eram acolo ca sa sar asa ca pornesc afara si simt caderea in gol apoi dupa ceva timp o smucitura dupa care incetinesc brusc. Da parasuta deschisa… incerc sa prind comenzile de pilotare dar mana stanga nu vrea sa se ridice, nu stiu ce sa intamplat ce cand am parasit avionul dar probabil ca mi-am smucit putin mana… incerc cu mai mult erort si reusesc sa o ridic pana prind comenzile de pilotare… plutesc in aer… incerc sa virez … merge… ridic ochii sa vad cum arata parasuta, sliderul e coborat ,deci e OK, voalura e umflata toata deci e in regula. Incerc sa depistez aeroportul si unde ar trebui sa aterizez apoi comand parasuta in directia respective. Asta da, e adevarata placere. Sa plutesti, in aer… inca un vis realizat….Aterizez fara probleme, adun parasuta si ma intorc la locul de start. Lasam parasuta la pliat si-apoi incepem sa schimbam impresii. Se striga apoi urmatoarea grupa. Eu nu fac parte din ea deci am timp sa-i privesc pe ceilalti. Dar sunt in urmatoarea. Ma pregatesc din nou, din nou in avion, din nou in fata usii.. de data asta fara tremurari de picioare.. ma pun in usa si sar. Mi-e ciuda ca nu reusesc sa sar frunos.. dar asta e … simt din nou smucitura si incetinirea brusca. De data asta primul lucru verific deschiderea parasutei. Aveam suspantele rasucite dar asta se rezolva repede prin departarea lor. Sliderul e coborat deci totul e OK. Ma orientez in spatiu si incep pilotarea parasutei. Fiind in aer nu-mi dadeam seama cat de repede coboara.. mie mi se parea ca doar pluteste, dar coboram in jos. Aterizez si ma intorc la grupa de start. Las parasuta la pliat si asteptam pentru ultimul salt. Ok, o pornim si pentru ultimul salt. De data asta suntem in avion 6 de la club si 4 contractanti. Comandatul de zbor ne spune ca vom sari toti la o runda unul dupa celalat. OK, ne pregatim.. sar ei si-apoi o pornim si noi, din nou in usa, in hau, smucitura si incetinire, verificarea parasutei… totul e in regula… plutesc in aer. Ma bucur ca toate cele trei sarituri au fost OK. Mai privesc din cand in cand altimetru sa vad la ce altitudine sunt. La 500 de metri pilotez parasuta astfel incat sa ma apropii de locul de decolare cand aud deodata pe cineva de-asupra mea ca striga ceva… ridic ochii si nu-mi vine sa cred… Cineva era chiar deasupra mea… apoi deodata simt niste bruscari… in mintea mea imi doream nebuneste ca doar sa-mi fi lovit voalura si sa fi trecut apoi peste… ridic privirea si din pacate vad ca este agatata de parasuta mea, ah nu… ma gandeam ca incercand sa se desfaca va reusi sa se elibereze de parasuta mea, dar incep sa ma balangani intr-o parte si in alta tot mai mult, stabilitate nu mai aveam, viteza de coborare era mult mai mare. Ma uit din nou in sus, situatia se inrautatise , parasuta ei era deschisa dar a mea deja se adunase… ma uit jos si suntem destul de aproape de pamant … in mintea mea era intrebarea , sa larghez sau nu? Dar singurul raspuns ce l-am gasit atunci era sa larghez asa ca pun mana dreapta pe comanda de largare si trag tare in jos… simt ca dintr-o data prind viteza... trebuie sa deschid rezerva si sa sper ca mai am timp suficient sa se deschida... trag de ea… si dintr-o data incetinesc… ridicochii si intr-adevar rezerva alba era deschisa de-asupra mea. Prind comenzile de pilotare si mai am timp sa infund ca sa reduc din viteza la aterizare. Aterizarea e destul de dura dar nu m-am lovit de loc. Primul lucru ma uit dupa cealata persoana care a aterizat si ea ok. Imi adun parasuta si ma duc spre ea ne imbratisam si ne felicitam ca am ajuns cu bine jos. Intre timp vin in fuga spre noi coordonatorii de zbor. Ne intreaba cum suntem .. si in plus mai fac si glume ca ce am vrus sa facem 4 salturi, ca noi am platit doar 3. Apoi am povestit ce s-a intamplat … iar ei ne spun ca au tremurat pentru noi mai ales ca am largat la o distanta asa de mica. Atunci pe loc n-am avut absolute nimic, povesteam cu toata lumea, radeam, multi au venit sa ne felicite pentru cum ne-am descurcat si ca am procedat cu singe rece. Unul dintre instructori ma intreaba daca am prieten, cum eu ii spun ca nu , el imi zice sa gasesc unul pana seara, sa cumpar o lada se sampanie si trei zile sa ma incui cu el in casa si sa sarbatoresc ca sunt in viata, ca am fost la un pas de …. Am mai stat destul de mult pe acolo impartasind impresii…unii mi-au zis ca nici nu realizez ce se putea intampla… adevarul e ca atunci pe loc incojurata de atatia oameni nu am stat sa ma gandesc… proplema a aparut cand am ajuns acasa si am ajuns in camera mea.. m-am pus pe pat si au inceput atunci involuntar sa mi se deruleze prin minte tot felul de scenarii cu ce ar fi fost daca…. daca… daca… si inima incepea sa-mi bata mai repede… si-am inceput sa ma plimb prin casa… mama ma intreba de ce nu ma culc iar eu ii zic ca nu pot, ca la ultimul salt am aterizat cu parasuta de rezerva… vroiam pe cineva cu care sa vorbesc dar am facut gresala zicandu-le alor mei… M-am intors in camera mea aproape plangand… plangand ca nu am pe cineva acolo care sa ma tina atunci in brate … atata as fi vrut sa fiu tinuta strans in brate…

9 Aprilie 2008: A trecut ceva timp de la acele salturi... :). Nu s-a mai ivit ocazia sa sar... m-ar tenta poate un salt in tandem de la 4000m ca sa vad care e senzatia de cadere libera... cine stie... poate candva...

Valea Doftanei (25-26 Sept)

2004-09-26T16:21:00.000+03:00

Cu toate ca vremea nu se anunta deloc favorabila in week-end-ul trecut, m-am hotarat cu alte doua pritene de-a merge la trofeul Dora d'Istria pe Valea Doftanei. Trofeul nu face parte din campionatul F.R.T.S. asa ca mai tot concursul a fost facut pentru simplu fapt ca oamenii sa se simta bine impreuna. Asa ca vineri seara plecam in directia Campina pe o vreme tare urata cu schimbare la Teius. In Campina vremea era destul de frumoasa, innorat dar fara ploaie.... Am asteptat vreo ora jumate la autobusul de 7.45 care ne-a dus pana in Traisteni. De-aici pana la Valea Neagra unde era tabara mai aveam vreo 7km din care 1 l-am facut cu o masina iar ceilalti cu un nenea cu caruta ce mergea la strans "cotarca". Nenea ne-a bucurat cu cateva istorioare despre ursi , fiul lui fiind padurar. La Valea Neagra ne-am pus corturile si intentionam sa facem partea nordica din Muntii Baiului. Am vrut sa vorbim cu organizatorii ca sa le cerem cateva sfaturi iar ei pana la urma ne-au convins sa intram in concurs ca nu ne va parea rau. Si a fost adevarat... nu a fost o competitie in adevaratul sens al cuvantului... buna dispozitie tot timpul.... oamenii se bucurau de traseul prin padure.... dupa masa au fost tot felul de probe surpriza iar seara bininteles proba culturala. Din pacate nu s-a putut intinde prea mult ca pe la 12 p.m a inceput ploaia si-a trebuit sa parasim focul. Duminica dimineata am parasit Valea Doftanei trecand peste creasta Baiului inspre Valea Prahovei. Am inceput drumul pe marcajul cruce rosie dar curand n-am mai intalnit nici un semn. Ceata era inca destul de deasa dar din cand in cand patrundea o raza de soare. Am intalnit in schimp un alt marcaj pe copaci : o mica placuta de lemn pe care era desenata cu albastru o urma de urs. :) Cansultand harta si busola am vazut ca mergem in directia buna asa ca nu ne-am facut probleme. Cand am ajuns in creasta am vazut in apropiere o stana, niste cai si ne-am indreptat intr-acolo ca sa vedem daca este cumva apa prin apropiere. Ciobanii ne-au servit cu apa si ne-au imbiat chiar si cu mancare dar noi nu aveam asa mult timp de stat. Oricum cerul a inceput sa se mai insenineze si aveam parte de tot mai mari portiuni de senin. Ciobanii ne-au sfatuit sa coboram in Azuga ca pana la Busteni drumul e mult mai lung. Ne continuam drumul......... ne mai si oprim ca admiram minunatiile din jurul nostru.... soarele ne mangaia usor.... iar in departari padurile cu tendinte aramii ne incantau privirile. Dupa ce am trecut de Varful Cazacu am putut sa vedem si splendorile Bucegilor... In departare in vale se vedea Busteniul.... De la Sorica am coborit cu telescaunul pana in Azuga si de-aici cu un microbus inspre Sinaia la Festival pana la ora 23 cand am luat rapidul spre Arad.... si asa la ora 9 dimineata am ajuns si noi la lucru.... e adevarat cu ceva oboseala fizica acumulata dar si cu amintirea unui week-end deosebit.

Piatra Craiului - Fagaras 30Iul - 14 Aug

2004-08-14T16:26:00.001+03:00

Sambata (31Iulie) dimineata am ajuns in Plaiul Foii- asezat corturi si pe la 9.30 plecam pe traseu. Era planificat sa mergem pe Canionul lui Anghelide. Dar a doua zi dupa ce am analizat foarte bine toate descrierile pe care le aveam ne-am dat seama ca de fapt ajunsese pe muchia Cotofenei. La capatul ei am intalnit marcajul cruce verde care indica Braul de mijloc. De-aici noi am luat-o in sus, am trecut de cateva saritori cu ajutorul unei cordeline si-am ajuns la o grota in amfiteatrul coltilor gemeni. Pe drum am zarit destul de multe Flori de colt ceea ce ne-a dat de gandit, cum ca traseul acele nu era prea umblat. Sambata seara a plouat zdravan asa ca duminica am stat pe la corturi, am uscat haine si am analizat traseul de cu o zi inainte. Si ne-am dat seama unde am gresit. Asa ca luni cu mai multa incredere pornim din nou spre « Canionul lui Anghelide ». De data aceasta ajungem unde trebuie pentruca intalnim la un moment dat marcajul rosu despre care citisem intr-unul din articole ca fusese sters. Inaintam pe acest traseu pana la un perete « care pare ca ne inchide calea » iar apoi o luam pe un horn la dreapta ceea ce de fapt ne-a scos in « Canionul negru ». Multitudinea de flori de colt ne indica din nou ca drumul nostru e neumblat. Ajungem dupa multe peripetii pe o poteca care trece deasupra canionului pe care o continuam la dreapta Incepuse ploaia si dupa putin timp gasin intrarea in « Canionunul Anhlelide » marcat cu rosu pe stanca. Noi continuam poteca pe sus trecem pe langa Grota la Ulcior si continuam pe Braul de mijloc marcat cu cruce verde. Urmam acest marcaj pentru a cobora pe muchia Cotofenei traseu pe care deja il cunoastem. Preferam acest traseu pentruca se intuneca si ne gandeam sa ne intoarcem pe un drum cat de cat sigur. Suntem inapoi la corturi la ora 23.30. Ziua de marti a ramas pentru odihna si spalat haine….
Miercuri la 10. 20 plecam spre Curmatura prin Saua Crapaturii. Creasta e in ceata, mai cad si cativa picuri. Noi pornim aproape cu tot ce avem pentru o tura de trei-patru zile pe creasta : partea nordica si sudica in functie de vreme. Ajungem la cab. Curmatura pe la 15.30 mancam cate ceva si-apoi plecam pana pe Varful Piatra Craiului Mica. La intoarcere norii se lasa destul de mult pe munte, iar vantul sufla puternic. Nu e deloc incurajator pentru planurile noastre de creastra. A doua zi ma trezesc la 6 pentru a putea pleca cat mai devreme dar ceata e foarte deasa chiar si in jurul cabanei. Asa ca planurile noastre se mai amana. Pe la amiaz se mai lumineaza si ne hotaram sa plecam totusi pe creasca.. Plecam la 12.50 si in doua ore suntem pe Varful Turnuri, urmam Padina Popii, Vf. Ascutit , Timbalul Mare , VF. Dintre Timbale, Timbalul Mic , Vf. La OM. Aici am ajuns la 21.10 deci coborarea pana la refugiul Grind o facem pe intuneric . Ajungem la refugiu la 23.30 si cum refugiul era gol nu ne mai punem cortul. Vineri hotaram sa lasam creasta Sudica eventual pentru anul viitor si coboram la Zarnesti prin Cheile Pisiscii si Prapastiile Zarnestilor. Ploaia nu intarzie sa vina asa ca ajungem in zarnesti « murati » Aici mergem la o pizzerie unde mancam…. Iar seara il sunam pe Ionut si ne intoarcem la Plaiul Foii ca sa ne luam si restul de bagaje si eventual sa ne mai spalam cate ceva. Nea Vasile e foarte amabil si face foc la el ca sa ne putem lasa hainele acolo la uscat.
Sambata ne adunam tot ce avem si plecam in Brasov pentru cumparaturi. Seara o pornim spre Carta si dupa ce coboram din tren se porneste iar ploaia torentiala. Deci nici o sansa sa mai ajungem pana la Vama Cucului. Ajungem la intersectia transfagarasanului cu drumul Sibiu – Fagaras unde este si o benzinarie, un motel si ceva baruri care aratau destul de jalnic dar speram ca vom gasi o camera de inchiriat. Dar nimic……totusi ni se indica un fost depozit de carne paraginit unde nu ploua…. Acceptam si asta….e mai bine decat in ploaie…. Ne asezam izolirele cum putem, ne putem vata in urechi (urechelnitele cam misunau pe acolo) si dormim pana dimineata. O masina mica ne duce pana la Vama Cucului si de acolo un autocar cu biciclisti cehi ne urca pana la Balea Lac. Aici facem o oprire la resaurant ca sa mancam cate ceva, dupa care o pornim spre Lacul Capra. Ploua iar….spre seara totusi se opreste…. Iar dupa ce ne instalam corturile o pornim spre Vanatoarea lui Buteanu. Nu prea zarim foarte multe din cauza cetii. In schimb luni dimineata ma trezesc la 6 si o pornesc din nou spre Vanatoarea lui Buteanu. Ceata inca nu se formase si era oarecum senin. Se vedea chiar si trapezul format de Vistea cu Moldoveanu. Ma bucuram nespus de acea privestile mareata a crestelor Fagarsului. La amiaz o pornim pe traseul de ceasta spre Caltun unde ne punem corturile. Marti o pornim spre Negoiu prin strunga Dragului in spreanta ca vom ajunge sa facem si Custura Saratii dar cand incepem coborarea inspre Saua Cleopatrei se lasa o ceata foarte densa si vant puternic. Asa ca se hotareste sa ne intoarcem prin Strunga Ciobanului. Trecem prin strunga pe ploaie dupa care se porneste grindina. Totusi nu avem probleme pe pietre. Bocancii au aderenta buna. Ploua intruna pana ajungem la caltun. Refugiul e plin, deci trebuie sa mergem la corturile noastre. Suntem uzi peste tot asa ca nu avem alta solutie decat sa ne dezbracam in ploaie si sa incercam sa nu udam corturile cu apa de pe noi. Miercuri « stam la uscat ». Fiecare isi « expune » pe stanca hainele ude in speranta ca macar vantul le va usca putin. Dupa masa trei din echipa se intorc la timisoara. Pacat pentru ca ziua de joi a fost cea mai frumoasa zi din cate am prins pe munte. Asa ca ne incumetam din nou prin Strunga Ciobanului spre Vf. Negoiu – Custura Saratii- Varful Serbota. Vremea e splendida. Hotaram sa cobaram pe muchia Serbotei pana la cabana la Negoiu fiind constienti ca drumul de intoarcere il vom face pe noapte. Dar avem toti lanterne/frontale. Plecam de la cab Negoie la ora 19.10 si o luam spre Strunga Ciobanului unde ajungem la 21 .15. Prindem apusul din creasta dar strunga pe intuneric. Trecem fara probleme cu lanternele prin strunga si ne intoarcem la Caltun pe la ora 23. Vineri dimineata ne odihnim putin…. Pe la doua o luam spre Balea Lac cred ca pe varianta cea mai proasta :) coboram pe triunghi albastru vreo trei sute de metrii altitudine dupa care urmam punct albastru in urcare trei sute de metrii altitudine …… Drumul ne pare foarte greu si in mintea mea hotarasc ca Sambata ma intorc la Timisoara. Ajugem intr-un final la Balea si dupa ce ne punem rapid corturile poposim din nou la restaurant. Sambata (14 August) o pornim spre casa…. Si totusi cu parare de rau….15 zile pe munte…. Pentru mine prima data in Piatra Craiului, prima data pe Negoiu….. Piatra Craiului si Fagarasii ….un vis implinit….. un dor aprins de a merge din nou… acolo pe stanca……

Fagaras 2-4 Iulie 2004

2004-07-04T16:30:00.000+03:00

Un vis de aproape doi ani de zile care acum s-a implinit : sa fiu in Fagaras – sa ajung pe Moldoveanu.

Fiind un vis, de mult m-am gandit la o astfel de tura si initial a fost planuita putin mai diferit si cu o alta persoana, dar cu cateva zile inainte am aflat ca nu mai poate veni si cum imi doaream tare mult sa plec am inceput sa dau telefoane intr-o parte si-n alta. Pana la urma Naty nu a putut refuza oferta acestei ture asa ca joi seara pornim cu trenul de 22 :25 inspre Fagarasi. Schimbam la Vintu de Jos si in Sibiu si la ora 8 :50 suntem in Cartza. De-aici o pornim pe singura sosea asfaltata in directia muntilor. Nici nu pornim bine ca vine o masina care ne ia pana la intersectia cu drumul ce urca la Balea. Aici marcajul arata 22 km pana la Balea Cascada si 35 km pana la Balea Lac iar ceasul arata ora 9. Pornim pe sosea si facem semn la fiecare masina care trecea pe langa noi… ajungem in Cartisoara , trecem de sat si intr-un final opreste o masina. O borna km indica 15 km pana la Cascada. Masina ne duce pana sus la Lac si astfel suntem acolo la ora 11. Drumul pe serpentine nu mi-a priit deloc si mi-a trebuit ceva ca sa-mi revin. Sus la lac mancam ceva si la 11 :50 pornim spre saua Caprei. Vremea e frumoasa, innorat dar norii sunt suficient de sus pentru a zarii crestele muntilor. La 12 :35 suntem in sa si ne continuam drumul pe marcaj banda rosie pe langa lacul Capra. La ora 14 suntem in Fereastrea Zmeilor unde zarim si primii bujori de munte – o splendoare. Urmeaza o bucata de stanci cu cabluri nu foarte greu de trecut, dar cablul e util mai ales cand ai in spate un rucsac de 60 de litri. Ne continuam urcarea spre Arpasul Mic, Arpasul Mare, Mircii. Poteca inconjoara putin Vf. Mircii, apoi coboara pe langa Lacul Giurgului. Lacul arata de un albastru foarte deschis si de sus nu puteam intelege de unde vine aceasta culoare. Cand ajungem langa el, misterul ni se dezleaga… gheata ce era deasuprea apei se scufundase compacta in lac… imprejurul lacului zapada destul de multa…. Facem o oprire pentru « reincarcare » si la 17 :20 pornim la drum …. Nu mai avem asa de mult , poteca urca incetisor mai mult pe curba de nivel si la 18 :10 suntem in saua Podragului. Zarim cabana si lacul de un albastru inchis, mai degraba negru. Un spectacol foarte frumos si linistit. Chiar in saua doi cehi au campat acolo , noi mai avem de coborat iar a doua zi de urcat inapoi….. mai traversam ceva pete de zapda si in 20 de minute suntem la cabana. Ne cazam la priciuri…. In camera mai sunt trei rucsaci si ne intrebam daca sunt romani sau nu pentru ca toti ceilalti pe care ii intalnisem erau straini. Ce ciudat , o gramada de straini vin sa ne viziteze muntii nostrii si-ai nostrii romani par sa nu fie interesati de frumusetile ce se ascund in tara noastra….. Interiorul cabanei nu e prea primitor , peretii sunt innegriti si mucegaiti , dar avem geamuri de termopan :). Oricum de afara cabana arata foarte frumos langa lac. Cumparam un ceai, ma schimb de hainele ude si iesim afara pe prispa sa mancam, ceva mai sanatos de data aceasta….e asa de placut sa stai si sa admiri tot ce te inconjoara, lacul, crestele, bujorii ce sunt din plin aici in caldare….. Dupa ce terminam cu masa, fiind inca devreme (19 :30) plecam intr-o mica plimbare pe malul lacului printre rododendroni… stam printre flori pana cand catziva stropi de ploaie ne trimit in cabana. Facem cunostiinta cu colegii de prici- niste bucuresteni care erau foarte uimiti sa afle ca venim de la Balea deoarece cabaniera le-a spus ca e destul de greu de trecut din cauza zapezii si ca inca nu a avut turisti care sa fi venit de la Balea. Totusi noi pe cresta ne-am intalnit cu vreo trei grupuri ce mergeau inspre Balea. Pun ceasul sa sune la ora 6 ca sa putem pleca cat mai de dimineata si la ora 9 suntem in sacii de dormit. Adormim foarte repede iar de dimineata mi-a trebuit ceva ca sa ma dumiresc de ce suna ceasul… 9 ore de somn au trecut tare repede…
Ne intindem destul de mult cu iesitul din saci….. Naty nu are pofta demancare, eu mananc un sandvich, imapchetam totul in rucsaci si pornim la drum la 7:40. Privesc la urcusul de pana in sa si-mi zic ca facem o o ora pana sus dar s-a dovedit a fi doar 35 de minute. De dimineata cerul era acoperit de nori dar din cand in cand se mai zarea cate un petec de cer. Pana am plecat la drum s-a mai intunecat un pic si chiar inca inainte de a ajunge in saua Podragului a inceput sa picure marunt. Ne luam pe noi gecile de gore si plecam mai departe. Tinta noastra e Moldoveanu, stropii de ploaie nu ne pot oprii. Pana in saua Orzanelei facem aproape doua ore si jumatate cu tot cu pauze, pauze ce de altfel sunt destul de scurte pentru ca frigul si ploaia nu te lasa sa stai in loc. Paca aici am avut o orecare vizibilitate… in partea dreapta puteam zari valea, chiar si Vf Vistea si Moldoveanu, dar in stanga noastra avem un nor mare de ceata. Vistea Mare se inalta impunator inaintea nostra dar de cum incepem urcarea ceata ne invaluie si nu mai putem distinge cat de mult avem pana sus. Deci urcam, urcam, urcam….. la 10 :50 suntem pe varf, Moldoveanu nu se vede deloc. Pornim spre el, indicatorul arat 15 minute…. Deci nu mai avem mult si ne atingem tinta…. Caboram stanci, urcam stancii, rucsacii nu-i lasam…Naty mi-a promis ca vom manca piersici pe varf, hmmmm…. Demult ma gandesc la ele…. … si iata da suntem sus « pe acoperisul tarii » … tot ce vedem e stlpul cu placuta pe care indica Vf. Moldoveanu 2544m. Pentru o secunda parca cineva a dat la o parte valul de ceata si zarim o parte din vale, dar imaginea dispare imediat. Facem poze , prin ceata, mancam piersicile, nu putem sta prea mult… pe dinafara sunt uda de la ploaie, pe dinauntru sunt uda de la transpiratie… am fost la cea mai mare inaltime pentru zece minute… ne intoarcem pe Vistea si-o pornim mai departe… tinta a fost atinsa, ce mai conteaza ploaia si vantul ? !….din cand in cand stropii se mai opresc , uneori pare ca vrea sa se lumineze, dar nu se intampla nimic… Poteca de creasta trece pe lange refugiul din saua Vistei si-i propun lui Naty sa ne oprim sa vedem cum e… Usa se deschide destul de greu, si dinauntru un glas ne pofteste sa intram… trezisem pe cineva, plecat singur pe munte, se oprise din cauza ploii, dar se hotareste sa-si continue drumul cu noi…. Plecam mai departe, mai avem de trecut trei varfuri pana in Fereastra Mica. Coborarea prin fer. Mica e acoperita de zapada… poate ca m-ar fi tentat s-o luam pe aici daca nu era ceata atat de deasa si vantul nu sufla asa de puternic. Mergem mai eparte pana in fereasta Mare (14 :55) si-aici minune… incepem sa zarim bucati de cer albastru …. Pe cum coboram ceata incepe sa se imprastie …vedem cabana din vale, cascada Racorelelor, bujorii de munte, capre negre….. totul e asa de frumos….stam pe o piatra la soare… Ajungem la cabana la ora 16 :30. Aici multa lume, corturi…. Mergem sa vorbim pt. cazare… cabaniera ne conduce intr-o camera cu o gramada de bagaje… Primul lucru e sa schimb totul de pe mine si sa ma spal cat de cat…. WC-ul de afara (construit anul trecut) e foarte practic, adica spatios, e loc suficeint ca sa ma schimb. Scapata de aceasta grija, iesim afara pe bancuta sa mancam ceva. De fapt meniul principal. Nu ma pot abtine si-mi cumpar o ciorba de la cabana. Vai da buna a fost… Ne intindem mult si bine cu mancatul…apoi stau cu picioarele la aer ca sa mi le usuc… bocancii mei sunt uzi « leoarca »…. Naty pleaca pina sus la o chilie, eu ma plimb dupa lemne…. Intre timp ajutorii de la cabana fac « munca de agrement ». Peste vale e fixata o tiroliana, si vreau sa incerc si eu. Primesc un ham si-mi dau drumul…. Mi-a trebuit ceva sa ma desmeticesc … dar mi-a placut… lui Naty i-a parut rau ca a ratat aceasta distractie….. Seara probabil ca as fi ramas la un foc daca n-ar fi adus cineva un casetofon ….. muzica aceea nu avea ce sa caute in peisajul de munte….. ma hotarasc sa merg sa dorm, mai vorbesc cu cei de prin dormitor… erau niste studenti ce venisera cu un grup de nemti si vroiau sa contruiasca un dus solar. Tot ei au fost anul trecut de au construit WC-ul. Nu mi-e prea somn… si aud tot ce se intampla in jurul meu. La ora 3 ma hotarasc sa ies si sa dorm afara. Si asa tot vroiam sa testez sacul de puf. Cerul e destul de luminos, printre nori se zaresc si stelele… Ma instalez pe o masuta de acolo….. oh, da, e mult mai bine afara….. La ora 6 iar suna ceasul… Scot toate lucrurile afara si incep impachetarea… Plecam pe la vreo 7 :20 … cerul e foarte frumos, la fel si peisajul inspre creste… La drumul forestier prindem o masina care ne duce pana la Manstire. Cobaram sa o vizitam…multa lume acolo, slujba de duminica incepuse….plecam mai departe pe drumul asfaltat. Soare puternic,… speram sa prindem ceva ocazii pt. a ajunge trenul de 14 :30 din Ucea. Prindem un microbus ce ne duce pana in Fagaras. Astfel la 11 suntem in gara. Mai avem trei ore pana ne vine trenul. Mergem pe camp sub un copac si ne intindem la soare….. Naty imi spune ca cu siguranta nu a fost singura data cand a urcat pe Moldoveanu, o sa vina si la anul… si iar si iar… vrea sa faca toata cresta de la Suru pana in Plaiul Foii… Deci tocmai ce i-am deschis apetitul… Mai privim crestele ce se zaresc in departare, astazi atat de senine…. si asteptam cu nerabdare sa vina luna August cand avem planuit sa ajungem pe Negoiul….

Week-end la Cozia 14-16 Mai

2004-05-16T16:33:00.000+03:00

Cu vreo doua saptamani inainte citind stirile de pe Alpinet am dat de anuntul
pentru Campionatul national al cluburilor de turism din Romania, Cupa
"Vanturarita" in muntii Cozia, perioada 14-16 mai. Acest anunt mi-a trezit
interes si Martea trecuta am mai gasit o prietena (Adeluta) care era dornica de
o iesire, asa ca rapid cautam trenurile cu care am putea ajunge acolo. Ma
interesez si la agentie sa vad daca intr-adevar circula… totul pare OK. Vorbesc
si cu organizatorii de acolo sa le spunem ca venim sambata dimineata si ca am
vrea si noi sa participam in afara concursului. Cel de la telefon e foarte
amabil, si-mi spune ca suntem binevenite. Vremea se anunta destul de ploiasa
chiar si aici in Timisoara dar suntem hotarate sa plecam. Asa se face ca Vineri
dupa-masa ne urcam in personalul de Arad. In gara la Arad inca nu se dadeau
bilete la accelerat asa ca o las pe Adeluta sa le ia iar eu trag o fuga la
spital sa o vad pe sora mea ce tocmai nascuse. La 18 :28 avem legatura spre
Sibiu, drumul pana acolo e linistit comartimentul nostru fiind plin ne mutam
intr-unul gol alaturat. La 23 :23 suntem in Sibiu , ne lasam rucsacii la bagaje
si pornim intr-o plimbare nocturna prin Sibiu. Primul nostru contact cu Sibiul….
Orasul vechi ne incanta cu casele mari si stradute inguste, pavate……. Dupa
miezul noptii incep sa dispara oamenii de pe strazi,… e timpul deci sa ne
intoarcem la gara…Stam in gara pana pe la vreo 2 :30 si-apoi ne suim in trenul
ce pleca la 3 :17. Noaptea e destul de racoroasa si frigul ne cuprinde. Pana in
Pausa halta mai facem doua ore. Ne dam jos din tren, si vedem un alt grup de
turisti care coboara din alt vagon, toti cu rucsaci, corturi, izolire….. sunt
din Brasov si merg tot la tabara…. Mergem cu ei si in 10 min zarim corturile (pe
la vreo 400 m altitudine). Ne instalam si noi si-apoi ne plimbam prin tabara,…
vorbim cu echipa de organizare…. Ni se propune chiar sa participam la concurs cu
3 baieti din Cluj care nu aveau fete in echipa, dar preferam sa ne bucuram de
munte, fara sa incurcam pe altii in dorinta de a castiga…. La ora 9 plecam si
noi in traseu pe un drum forestier alaturat marcajului lor si care se intalneau
la Manastirea Stanisoara. Urcam alene pe firul paraului Pausa si ne bucuram e
toata verdeta ce ne inconjoara…. padurea de foioase e proaspat infrunzita….
Totul e de un verde crud… linistea si in acelasi timp freamatul padurii ne
incanta…. Coltii Foarfecilor ce se inalta semet in fata noastra au crestele in
nori…. Folosim destul de des harta pentru a vedea pe unde suntem si in acelasi
timp sa se obisnuiasca si Adela cu cititul ei. La capatul drumului forestier, cu
vreo 10 min inainte de manastirea Stanisoara ajungem intr-o poienita superba
unde pasteau linistit cateva vaci si-un cal. Totul in jur te-ndeamna la liniste
….. liniste si in sufletul meu . Si-apoi dintr-o data … dupa ce drumul face un
colt, o adevarata minunatie….. undeva jos se iveste Manastirea Stanisoara, in
spatele ei urca destul de abrupt muntele acorit de paduri….Pe la mijlocul
acestui perete se zareste o cascada de vreo cativa metrii (nu pot sa aproximez
de la distanta la care eram, dar parea destul de mare)… si mai sus stanca. Totul
impreuna creea o atmosfera de basm… basm din care faceam si eu parte……..
Parasim drumul forestier si o luam pe poteca marcata cu banda albastra. Poteca
urca continuu prin padure… prindem un luminis si zarin undeva foartre jos
manastirea Stanisoara…. Am urcat destul de mult si drumul continua in sus. Dupa
putin timp ajungem la Coltul lui Damaschin, al doilea punct de popas din cadrul
concursului. Un foc mic arde incet, temeratura e destul de scazuta asa ca nu
putem sta mult intr-un loc. Radacinile copacilor se zaresc pe poteca formand un
zig- zag fascinant.
Sunt atat de multe lucruri frumoase ce se ivesc mereu, mereu in jurul nostru si
nu pot decat sa spun un multumesc Doamne ca ma pot bucura si eu de ele….
In unele locuri serpentinele potecii sunt scurtate cu altele ce urca abrupt in
sus. ..
Pe cele mai clare le urmam, altele le evitam pt. a nu pierde marcajul.
Incep sa apara brazii, iar noi ajungem in ceata. Aerul e mult mai umed
In preajma Vf. Durduc intalnim doi batranei localnici ce stateau la odihna
intr-un punct de belvedere. Vorbim cu ei si ne spun ca daca n-ar fi fost ceata
am fi zarit crestele Fagarasilor… Dar ceata e foarte densa nu vedem absolut
nimic din peisaj… asta nu inseamna ca nu ne bucuram de ceea ce ne ofera acum
muntele… Intalnim doi baieti din Tg. Jiu si ne spun ca mai avem 40 de min pana
sus. Continuam drumul….. ceata e tot mai densa…. Ajungem la un drum forestier si
scoatem harta sa vedem in ce directie e Cabana Cozia (1573m).
Mai putin si ajungem…. La cabana era al treilea punct de control. Ne luam un
ceai si stam sa ne odihnim. Vin tot mai multe echipe. Stam destul de mult… ne
mai luam un ceai… vremea afara e tot mai inchisa….. ultimii aparuti au gecile
ude… Cred ca am stat acolo mai bine de o ora dupa care ne hotaram sa plecam si
noi. De la cabana nu se vede urmatorul marcaj asa era de redusa vizibilitatea…
mergem pe marginea drumului si zarin banda rosie…… pornim coborarea…. Echipele
din concurs cobor grabite…. noi admiram pajistile presarate cu ciubotica
cucului…. zarim chiar si floricele de « nu ma uita » daca asta or fi fost acele
floricele mici albastre si foarte frumoase…. Coboram, coboram…. uneori foarte
abrupt…ne solicita picioarele destul de mult…. pamantul putin noroios … bocancii
nostrii Gritex fac fata foarte bine chiar si pe bolovanii umezi nu pun probleme
de aderenta….
Dupa o ultima panta destul de lunga in urcare ajungem in tabara pe la ora 6 p.m.

Ne schimbam de haine si ne gandim la un somn bun. Dupa o noapte nedormita si o
zi pe munte … simtim nevoia de somn. Ne punem in cort si dormim pana la 22 cand
incepea proba cultural artistica. La ora 22 Adela e somnoraoasa si nu prea ar
mai vrea sa iasa. Eu o asigur ca trebuie sa fie interesant, auzim chiar si
organizatorul ce striga prin tabara ca programul incepe. Ne imbracam si mergem
la foc. A meritat…. O multime de cantece de munte ce pana acum nu le auzisem
deloc…. cantece de dor de munte…
Stam pana la 2 cand ne cam lasa resursele …..dimineata ne trezim pe la 8 si
incepem impachetarea…..am mai sta dar nu se poate…. La 11 suntem in gara la
Pausa, o gara inchisa ,si fara tren :) Nu stiu de ce dar trenul nostru nu a mai
venit, sau a trecut mai repede cu 15 min …. Intrebam pe cine putem si ne
indruma spre Caciulata unde ar fi curse spre Sibiu. Mergem acolo cica ar fi un
autobus il vedem chiar dar nici acela nu a vrut sa opreasca. Ne intalnim cu alti
3 clujeni si 2 bucuresteni toti merg inspre Sibiu cu « ia-ma nene ». Noi doua
fete nu prea ne surade aceasta varianta. Intr-un final prindem un autobus cu
elevi ce merg inspre Sibiu. Sunt foarte amabili si ne iau pe toti. Drumul
dinspre Pausa spre Sibiu e foarte frumos. Urcam pe valea Oltului.
La Sibiu ajungem foarte bine, ne luam bilete si mai tragem o fuga prin oras, ca
sa-l vedem si la lumina zilei. Apoi in trenul ce ne aduce direct in Timisoara.

Drum lung la dus, drum lung la intors… o zi pe munte… o zi care o meritat tot
efortul

Cucerirea Portilor Inchise…

2004-05-04T15:10:00.000+03:00

Plecasem spre o batalie : cucerirea Portlor inchise. Le vasusem anul
trecut dinspre Vf. Tapul , pereti inalti, semeti, crenelati, trebuiau
cuceriti….

Ideea acestei ture s-a nascut acum o luna, in iesirea pe care o facusem
cu AT, Cata si Cornelia. Pentru ca in vara as vrea sa merg in Fagaras cu niste
prieteni de-ai mei am gandit aceasta tura in Retezat pentru a testa rezistenta
oamenilor pe munte. Pana la urma ne-am adunat 12 oameni. Cu unii dintre ei am
mai fost pe munte si ii stiam, pe altii nu-i cunosteam deloc, sau nu stiam cum
se descurca la urcare. Asa ca vineri la 13.30 eram toti adunati la gara : 7
fete si 5 baieti. (O mica greseala a fost ca am acceptat sa fim mai multe fete
decat baieti)
Plecam cu autocarul de Normandia, multa lume, inghesuiala. Noi ne cumparasem
biletele inainte pentru a nu avea probleme cu locurile. Coboram la Ohaba de
sub piatra in jurul orei 6 p.m unde deja ne astepta un microbuz care ne-a dus
pana la Carnic. Vorbisem cu omul inainte si ne-a cerut cate 50.000 de persoana
daca suntem mai mult de 6. La Carnic inca nu ne-a intrebat nimeni nimic.
Ghereta de la intrarea in Parc era inchisa. Asa se face ca pe la 7 eram gata
de plecare inspre Pietrele. Intalnim marcajul care indica cascada Lolaia la
5min. Unii vor sa o vada. E destul de tarziu, asa ca le propun sa o vedem
Duminica la intoarcere. Una dintre fete, Adeluta e prinsa de peisaj si de
paraiasul care curge in stanga drumului forestier. Ar vrea sa admire
splendoarea peisajului ce se deschide in fata noastra, se mai opreste la cate
o planta…ii propun sa lase pe Duminica ca e tarziu, pricepe si-o porneste
inainte.
Incerc sa tin baietii in spatele fetelor pentru a nu porni din inertie inainte
si sa uite ce e prin spate. Analizez oamenii si incerc sa prevad cum se vor
decsurca a doua zi. Claudia merge incet, bagajul din spate o incetineste. Imi
fac probleme pentru ea dar se pare ca a doua zi scapata de greutatea
rucsacului nu mai are probleme la mentinerea ritmului ( care de altfel s-a
dovedit a fi extrem de incet). Inca sper la un traseu complet adica : Pietrele
– Lacul Galesul – Varful Mare – Portile inchise – Vf. Papusa – Vf. Peleaga –
Curmatura Bucurei – Bordu Tomii – Gentiana – Pietrele. Marcajul pana la
Pietrele indica 2 ore. In doua locuri drumul este acoperit de bolovani si
brazi cazuti de pe munte. Mergem bine si intr-o ora suntem la locul in care
marcajul o scurteaza prin padure. Indicatorul arata : Cab Pietrele 15 min.
Oamenii sunt usurati ca mai avem doar atat. Dupa o mica pauza pornim. Scurtul
urcus prin padure pare destul de greu, dar ajungem sus. Mergem la cabana
centrala sa vorbim pt. cazare. Nu se asteptau sa ajungem asa de repede. Ultima
data cand am vorbit cu ei le spusesem ca ajungem in jurul orei 10 p.m Dar
suntem primiti foarte bine si tanti de acolo ne spune ca a dus lemne in camere
si cenusa cu petrol. Trebuie doar sa aprindem focul. Aveam trei camere intr-o
casuta de lemn de 4 camere. Ultima deja era ocupata si facusera focul ceea ce
produsese un nor gros de fum intr-una din camerele nostre Teracota ( daca se
poate spune asa) din camera vecina era de vina……
Dupa jumatate de ora de stat cu usa deschisa inca te ustura gatul daca
incercai sa intri inauntru. Mergem sa vorbim cu oamenii de la cazare si
intr-un final primim o alta carmera doar cu trei paturi la o casuta mai in
deal dar care deja era incalzita datorita vecinilor de langa. Cazarea ne-a
costat 110 mii /pat/noapte desi la telefon mi-au spus 130. Primim pentru doua
ore si curent asa ca numai bine reusim sa ne despachetam, sa mancam cate ceva
si sa ne pregatim rucsaceii pentru pentru a doua zi.
Stabilim trezirea la ora 6 ca sa putem pleca la 7.
Zapada pana la Pietrele se topise, drumul era curat si aparusera brandusele
dar mai sus se vedea zapada din plin in caldari.
Afara era noros, din cand in cand se zarea luminita unei stele dupa care
disparea rapid in spatele norilor. Termometrul arata 8°C. Ma astepta o noapte
lunga. Nu stiu de ce dar prima noapte cand ajung la munte nu pot sa dorm. Ma
pun in sac si astept, astept sa treaca timpul, se poate sa fi atitpit la un
moment dat desi m-am tot invartit in sac. Una dintre fete iese pana afara, ma
uit la ceas- 2 :17. Si eu care credeam ca e aproape dimineata! Ies si eu pana
afara, mi se pare destul de cald, e chiar placut, ma uit la cer – la fel.
Totusi e destul de luminoasa noptea chiar si asa innourata. Ma gandesc la ziua
de maine si la Portile inchise…. incerc sa-mi explic de ce s-o fi numind asa…
as vrea sa am pe cine sa intreb… de-acolo, alpine_tm nu poate fi contactat…
:) Nimeni din grupul nostru nu mai trecusera pe-acolo, unii dintre ei nu mai
fusesera deloc in Retezat… deci ziua de maine va fi o aventura… ma intorc in
cabana si in sac poate poate voi adormi un pic. Dupa un timp ma uit din nou la
ceas- 3 :38. Mai stau si ….. intr-un final aud telefonul sunand. E ora 6. Ma
ridic repede din sac, trezesc fetele, si ma duc la celelalte camere. Intr-una
dintre camere lumea era deja in picioare, in cealalta in saci. Iau apa in
sticle si rog pe cineva sa pregateasca laptele. Toaleta de dimineata facuta
rapid, luat in rucsac tot ce aveam nevoie si la 7 sunt pe prispa gata de
plecare. Lumea inca nu e gata. Au loc ultimele pregatiri, bocancii trebuie
facuti cu ceara in speranta ca au sa reziste cat mai mult la zapada. La 7.30
suntem gata, dar nu plecam inainte de a cere ocrotirea lui Dumnezeu peste noi.
Trupa e bine dispusa si pornim. Afara incepe sa picure foarte marunt, dar
oricum ma gandeam ca o sa intram in padure si nu-i necsar sa-mi iau pe mine
scurta de Gore-Tex. Langa cabana principala Pietrele marcajul indica : Lacul
Galesul 3 h – 3 ½ h triunghi rosu. 200 de metrii mai departe, la intrarea in
padure pe marcaj sta scris : Lacul Galeul 3h. Prima portiune coboaram… apoi
dupa ce traversam o punte peste un parais traseul incepe sa urce prin padurea
de brazi. Prin padure marcajul e foarte bun si nu pune probleme. Trupa mea se
misca destul de incet. Pun baietii in urma, si indemn fetele inaite. Nati
sufera din cauza faptului ca tot trebuie sa se opreasca. Nu zice nimic, e la
fel de tacut dar din cand in cand mai scapa inainte. Incep sa apara jnepenii
si prindem o priveliste spre crestele din partea opusa vaii. Initial am crezut
ca este creasta Pietrele , nu scot harta asa ca nu sunt sigura. Dupa ce iesim
din padure si prindem altitudine ne dam seama ca este Culmea Valea Rea si in
spate se vede Creasta Pietrele cu saua Pietricele ce face legatura cu Peleaga
si pe unde fusesem tura trecuta. In spatele Pietrelor se vede Stanisoara si
mai in spate Culmea Lolaia si inconfundabilul Vf Retezat. Incepe sa apara
zapada, Bibi se uda la pantaloni si cauta un cutit sa si-i scurteze. E un
obicei de-al ei de-a veni cu ei prea lungi fiind nevoita apoi sa-i mai taie.
Parazapezi n-avem decat trei dintre noi. Bibi si inca o fata sunt in jeansi.
Studenti fiind majoritatea, eventuala bursa nu le permite sa investeasca in
echipament de munte. Ne descurcam cum putem. Oricum lipsa echipamentului nu
pare sa le puna probleme. Scârtzâim la conditia fizica.
Ajungem la lacul Galesul la ora 10, asta insemnand 2 ore si jumatate. Marcajul
indicand 3 ore deci un motiv de speranta in parcurgerea intrecului traseu.
Lacul Galesul aproape tot ingetat la suprafata. Facem pauza, mai mancam cate
ceva, facem poze, ne odihnim. Drept in fata se vad o bucata din Porti … O
intindem putin cam mult… iau harta, busola, si identificam Vf. Galesul si
Varful Mare (le reperam foarte usor dar folosim harta pentru ca era un traseu
in premiera). Ma sfatuiesc cu Alin Tutac si stabilim cateva puncte de reper pe
unde am putea ajunge in saua dintre ele. Incercam sa evitam limbile de zapada
si portiunile cu jnepeni si sa mergem mai mult pe iarba ce parea in trepte.
Incepem urcarea cu Alin si Nati in fata eu raman la urma. Unii merg incet si
se fac multe pauze. Urcarea pana in sa ne ia destul de mult. Bibi se pare ca
nu mai are probleme de unde incep bolovanii, ii plac chiar. Incep sa ma
gandesc pe unde ne-am putea intoarce daca nu mai facem Vf. Peleaga. Ma gandesc
sa ma limitez la Vf. Papusa sa coboram din saua Pelegii in Valea Rea. Alin se
joaca putin cu ideea de-a merge doar vreo cativa pana pe Peleaga. Roxi imi
spune ca nu mai poate si ca s-ar intoarce inapoi. Ii spun ca singura nu se
poate intoarce. Alin nu e de-acord nici la doua fete. Asa ca mergem incet mai
departe. Nati si Iasmina sunt cu mult in fata. Pe creasta aflu ca una dintre
fete are rau de inaltime asa ca ajunge in grija lui Alin. Roxi e preluata de
Ionel. Ajungem pe Varful Mare pe la ora 14 ceea ce ma ingrijoreza un pic. Un
marcaj indica Portile Inchise – Vf. Papusa 3 ore. Mai speram inca la Vf.
Papusa ce se vede inaintea noastra. Un pic mai jos se zaresc Portile Inchise,
inpunatoare. Unii le-au asemanat cu Portile Mordorului din Lord of de Rings.
Zapada e topita pe creasta. Inaintam foarte incet. Mergem chiar pe creasta,
marcajul cu doi metrii mai jos, intra din loc in loc sub zapada asa ca e mai
sigur sa vezi unde iti pui piciorul. In locurile foarte dificile ii sfatuiesc
pe ceilalti sa incerce putin mai jos. Am avut un singur moment cand m-am
gandit ca e vai de mine daca alunec. Era un bolovan cu o muchie ascutita de
vreun metru lungime si partile laterale foarte netede si inclinate. Bocancii
n-aveau deloc aderenta. Celelat bolovan la care trebuia sa ajung era cu vreo
70 cm mai departe. Sa ma trag pe fund nu puteam. Am ales sa ma intorc pe burta
si tinandu-ma in maini m-am intins pana am ajuns cu bicioarele pe celalat
bolovan. Alta parte nu mi-a mai pus probleme. Reusim cu totii sa trecem
Portile in 3 ORE ! ! ! … fara accidenta grave, doar o alunecare in zapada a
lui Ionel, dezechilibrat in incercarea de a o ajuta pe Roxi.
E tarziu… Roxa e epuizata si incepe sa planga, altii ar mai face o tura pana
pe Papusa, dar Alin hotareste sa ne intoarcem cu totii… De pe varful Tapul se
vede un picior care coboara inspre Valea Rea… luam harta sa vedem daca exista
vreum marcaj la care sa ajungem, gasim triughi galben. Facem o poza cu
varfurile Papusa si Peleaga… :)
Coboram spre Valea Rea. Intalnim portiuni de zapada numai bune de dat pe fund,
asa ca nu pot rata. Oprirea e sigura, asa ca le propun la toti… mare veselie ,
Nati chiar urca inapoi sa mai faca o tura…, un pic mai jos intalnim o alta
bucata…. Lumea se destinde, e voie buna… Observam si o urma de urs, parea de
dimineata pt. ca soarele topise un pic zapada de pe marginea urmei….
Soarele coboara incet in spatele crestei Pietrele…. Din loc in loc intalnim
cate un stalp de marcaj… ajungem la jnepeni chiar cand se intuneca. Incercam
sa zarim urmatorul marcaj printre jnepeni, dar nimic. Scoatem harta, si ma
consult cu Alin, observam ca paraiasul se apropie foarte mult de marcaj in
zona unde incepe padurea. Propun sa urmam paraiasul pana ajungem la marginea
padurii. Apar unii brazi printre jnepeni asa ca nu e o delimitare clara. Urmam
paraiasul… la un moment intr-un loc unde era topita zapada se observa o
cararuie…. O urmez si gasesc marcajul pe copac, rasuflam usurati si inaltam un
gand de multumire lui Dumnezeu… mergem mai departe … dar marcajul pare destul
de ascuns…. Potecuta intrase din nou in zapada… ne imprastiem cate putin ca sa
gasim urmatorul marcaj…si tot asa … Trebuie sa raman mai in urma si Nati o ia
in fata sa caute marcajele. La un moment dat Alin hotareste sa ramanem toti pe
loc pana gasesc urmatorul marcaj… mai tarziu am aflat ca vazusera urme
proaspete de urs… Inaintam foarte incet prin noapte… Un ultim obstacol :
trecerea unui paraias… un podet din doua trunchiuri traverseaza paraiasul…
lemnele sunt ude si aluneca foarte tare. E greu sa-ti pastrez echilibru… Cipi
o ia inainte cu Roxa … Roxa pica in apa pe spate si se uda toata in afara de
cap… Claudia e speriata si inca nu vrea sa treaca … O iau pe Miriam si pornim
incet peste punte… ajungem cu bine pe malul celalat, Bibi in spatele nostru
aluneca si ea… O lamurim pe Roxi sa-si schimbe hainele, fiecare mai avea cate
cava prin rucsacei asa ca nu e problema… oricum mai avem vreo 20 min. De-aici
drumul urca putin prin padure…. Auzim latrat de caine… ceea ce ne bucura, nu
poate fi decat cainele de la cabana…. Si da, la ora 0.30 ajungem… deci in
total 17 ore de cand am plecat. Obositi dam jos ce avem ud pe noi, si ne
bagam rapid in saci. In noaptea asta nu-mi mai fac probleme sunt sigura ca am
sa dorm… baietii ne aduc ceai cald, beau un pic si-adorm imediat.
Dimineata ma trezesc cu soarele pe fata, … lenevesc in sac… intr-un tarziu
ma ridic si ies afara, caldut… ma duc la izvor pentru spalatul de dimineata…
apa inghetata… nu-i nimic…
Plecarea am stabilit-o pentru ora 12.30 in speranta ca vom pleca la 13. La
3 ne astepta microbusul la Carnic. Coborarea nu mai pune probleme. Avem timp
sa vizitam si cascada Lolaia. Roxa si Bibi nu mai vor sa coboare… Cascada era
foarte frumoasa si nu rezist sa nu o aduc si pe Roxi… insist si pana la urma
vine…Facem ceva poze … Nati se catara iar pe unde e mai periculos si
palpitant… Nu-l poti opri… chemarea aventurii e mai puternica…
La Carnic suntem invitati de un domn de la Asociatia Pro Vita pe portiunea de
pajiste din fata cabanei. Fata de acum o luna, mizeriile lipseau. Cainele era
tot acolo dar containrul de gunoi era gol. Nenea ne spune ca putem lasa
gunoaiele la el, nu in container pt. ca vrea sa-l repare si sa-l acopere pt. a
evita scormoneala cainelui prin ele. Nu asteptam mult si vine si microbusul ce
ne duce pana la Ohaba.
Mai privim cat putem crestele Retezatului pentru a lua cu noi cat mai mult…
pentru unii cine stie cand se vor putea intoarca aici, altii poate nu se vor
mai intoarce deloc, eu in schimb vreau sa vin sa parcurg traseul complet.

Codru, 21-28 Iulie 1999

1999-07-28T17:12:00.002+03:00

Dupa un raliu de exceptie in care pilotii : Gangan Stelian, la volanul unei « dube » Volkswagen si Vesa Mircea, la volanul unei Dacii 1310 (inca in rodaj), au condus cu viteza maxima impinsi de noua oameni putere, iata-ne ajunsi aproape de linia de sosire. De aici cu inimile si bagajele in dinti am pornit prin credinta si prin noroaie spre « inima Codrului ». Ajunsi la casa ne-am bucurat de prima si ultima zi fara ploaie.

Odata ce ajunsi eram,

Pe drumuri noi ne si porneam;

Plecam pe soare, vreme buna,

Veneam pe ploaie si furtuna.

Iar daca grupu’ acas’ statea

Si vremea buna se facea;

Iar cand un pin se-ncumeta

Apa din cer iara pica.

Am inceput cu Cepturar,

Am continuat cu Lespadari.

Apoi “Bobilna ti-o trebuit”

In apa mult ne-am balacit,

Si-napoi mai n-am racit

Ca ploaia iara o vinit.

Ajunsi acasa am dormit

Pana maine-n asfintit.

Iar in putinul timp in care am fost seriosi, am petrecut zilnic clipe frumoase in partasie. Duminica ne-am bucurat cu “intreaga fratietate baptista” din Codru.

In Codru este un mister

Cand stai sub minunatul cer.

Caci sapte zile fac aici

Cat doua, la Arad, mai mici.

Iar cand spre casa sa pornim

Noi vreme buna iar primim.

Si-acuma draga cititor

Te las’ la Codru ganditor,

Sa cercetezi tot ce am scris

De-i adevarul sau e vis.

(creatie colectiva)

Experienta montana

1979-05-04T14:10:00.027+02:00

1981 – Predeal (pe cand aveam 2 ani si bineinteles ca fara amintiri)
1983 – Stana de vale
1989 – Casoaia (judetul Arad)
1990 – doua iesiri pe Cheile Bicazului, Lacul Rosu
- o saptamana in Parang
1991 – doua iesiri pe Cheile Nerei
1994 – Muntele Mic - Cuntu
1995 – Apuseni – Pestera Scarisoara
1996 – Muntii Sureanu
1997 – Bulz, Muntii Apuseni
1998 – Sucevita + turul manastirilor din Moldova
2000 – Sucevita + turul manastirilor din Moldova
2001 – Apuseni – Pestera Vartop – Pestera Huda Orbului – Pestera Oilor
2002 – M-tii Poiana Rusca – Lacul Cincis – Retezat : Rausor – Vf. Retezat

2003

- 5 iesiri la Straja – ski
- Cheile Nerei(26-28 Septembrie)
- Retezat : Poiana Pelegii – Lacul Bucura- Vf. Peleaga – Vf. Papusa – pana la portile inchise dar nu spre Vf Mare – Poiana Pelegii
- Doua iesiri pe Valea Cernei – Cheile Tesnei – Culmea Mehedintilor – Cheile Prisacinei
- Doua iesiri Trei Ape – Pestera Comarnic
- O tura de catarat la Craciunesti
- Pestera Romanesti - Concert

2004

- Vatra Dornei – Ski + o tura pe Rarau la Pietrele Doamnei
- Straja – ski + o urcare cu skiurile in spate pe Vf. Straja (alone)
- Poiana Brasov (13-15 Feb) : ski
- Parang – ski + o urcare pe Vf. Parangul Mic cu schiurile (alone)
- Tura de iarna in Retezat (19-21 Mar) : Cab Pietrele – Culmea Lolaia- Vf. Retezat – Bucura I – Bucucra II – Curmatura Bucurei – Gentiana – Cab. Pietrele
- Tura de iarna in Retezat (2-4 Apr) : Vf Peleaga, Vf Bucura II, Vf Slaveiul, Vf Judele
- Retezat (30 Apr-2 Mai) : Vf. Mare, Portile Inchise - RT
- Cozia (14-16 Mai) : Vf. Cozia - RT
- Bucegi (28-30 Mai) : Vf. Omul (2507) cu plecare de la Moeciu - RT
- Fagaras (2-4 Iul ): Cresta de la Balea la Sambata (Vf. Moldoveanu 2544m) – RT
- Piatra Craiului (30 Iul-7 Aug) : Plaiul Foii – Amfiteatrul Coltilor Gemeni, Hornul Negru- Piatra Craiului Mica- Creasta Nordica : Curmatura – Turnuri – Padina Popii – Vf. Ascutit – Timbalul Mare – Vf. Dintre Timbale – Timbalul Mic – Vf. La Om (2238)- Cheile Pisicii + Prapastiile Zarnestilor - RT
- Fagaras (8-14 Aug) : Lacul Capra – Laitel – Lac Caltun – Strunga Dracului – Negoiu (2535) – Custura Saratii – Serbota – Cab Negoiu – Strunga Ciobanului – Lac Caltun - RT
- Valea Doftanei (25-26 Sept) : Traversare de pe Valea Doftanei peste Muntii Baiului pana in Azuga – RT
- Piatra Craiului (9-10 Oct) : Plaiul Foii – Canionul Anghelide – Braul de Mijloc – Termopile – Muchia Cotofenei - RT
- Parang (27-28 Nov) – ski
- Parang (11-12 Dec) : Parangul Mic (2070) – Carja (2405)

2005

- Bucegi (22-23 Ian) : Sinaia telecabina cota 2000 – Piatra Arsa – Babele – Vf.Omul (2505m) – cororare prin Valea Cerbului – RT
- Piatra Craiului (11-13 Feb) : Zarnesti – Cab Curmatura – Saua Crapaturii- Varful Turnul – Vf. Ascutit(dormit la refugiu 2150m) – Timbalele – Vf. La Om (2238m) – Ref. Grind – Prapastiile Zarnestilor - RT
- Borsa (3-6 Mar) :Cascada Cailor + ski
- Piatra Craiului (16-17 Apr) : Zarnesti – Cab Curmatura – Saua Crapaturii – Prapastiile Zarnestilor)
- Retezat (13-15 Mai) : Gentiana – Bordu Tomii – Saua Pietricelele – Peleaga
- Cheile Rasnoavei (19-22 Mai) –pregatire tehnici alpinism
- Piatra Craiului (11-12 Iunie) – Plaiul Foii- Ref Spirla- La Zaplaz- La Lanturi- Vf. La Om – Vf. Ascutit – Cabana Curmatura.
- Piatra Craiului (18-29 Iulie) - Plaiul Foii- Ref Spirla- La Zaplaz- La Lanturi – dormit in saua grindului – Vf. La Om – Creasta Nordica – Padina Popii – Curmatura – Turnu – Padina Popii – Brana Caprelor – Ref Diana – Plaiul Foii- Marele grohotis – Poiana Inchisa – creasta sudina- Cerdacul Stanciului – Spirla – Plaiul Foii
- Retezat (26-28 Aug) – Geniana – Curmatura Bucurei – Peleaga(2509m) – Saua Pelegii – Valea Rea – Gentiana
- Retezat (9-11 Sept) – Gentiana – Valea Rea – Saua Pelegii – Vf. Papusa(2508m) – Vf. Tapul – Portile Inchise – Lacul Galesul – Gentiana
- Parang (29-30 Oct) – Carja - Parangul Mare(2519m) - RT
- Arieseni (1-4 Dec) – Cascada Varciorog

2006

- Piatra Craiului (Mar)
- Ciucas (1-2 Apr) – Vf Ciucas
- Olymp Grecia (24 Iul) – Litochoro – Vf Livadavsky (2382m)
- Piatra Craiului (3-6 Aug) – Curmatura – Padina Inchisa - Vf Ascutit – Briul Cioranga Mare – Ref. Sperantelor – Braul Cioranga Mare- Vf. Ascutit – Padinile Frumoase – Curmatura
- Parang (26-27 Aug) – Cabana Groapa Seaca – Refugiul Agatat – Lacul Zanoaga Stanei – Lacul Rosiile
- Piatra Craiului (9-10 Sept) – Plaiul Foii – Izvorul lui Orlovsky – Ref. Sperantelor – Briul Ciornaga Mare – o tentativa de a urca pe Hornul Inchis – Vf Ascutit (dormit in refugiul) - braul Cioranga Mare in cobarare – urcare pe Valcelul cu Fereastra – coborare pe Canionul Cioranga pana la o saritoare de 100m intoarcere apoi pe Valcelul cu fereastra – Sperantelor – Plaiul Foii
- Fagaras (23-25 Sept) – Victoria – muchia taratei – Cabana Podragu(2136m) – Moldoveanu(2544m) – Cabana Podragu – Cabana Turnuri – Victoria
- Tarcu-Godeanu (14-16 Oct) – Telescaun M Mic – Cuntu – Tarcu – Capul Prislopului - Zana – Godeanu – Plaiul Oslea – Cerna Sat - RT

2007

- Tarcu (13-15 Ian) - Cuntu – Tarcu
- Tarcu (17-18 Feb) - Cuntu – Tarcu – Cuntu - M. Mic - RT
- Tarcu (3-5 Mar) – Cuntu – Tarcu – Cuntu - RT
- Cuntu (17-18 Mar )
- Tarcu (31 Mar – 2 Apr) Cuntu – Pietrele Dracilor – Paraul Olteana – Vf Oltina – Vf Brusturu – Vf Caleanu –Vf Tarcu - Cuntu - RT
- Tarcu (13 – 15 Apr) Cuntu – Tarcu – Plaiul Mare – Saua Suculetului – Vf Nedeia – Culmea Nedeii – Poiana Marului – M. Mic - RT
- Tarcu – Godeanu (27Apr – 1 Mai) Cuntu – Tarcu – Plaiul Mare- Saua Suculetului – Prislop – Capul Prislop – La Mlaci – Raul Ses – Turcila – Godeanu – Gugu – Bran – Gura Apelor – Cuntu -RT
- Tarcu (19-20 Mai) – Cuntu – Tarcu - RT
- Tarcu (2-3 Iun) Poiana Marului – Nedeia – Baicu – Saua Iepii – Netis – Bloju – Poiana Marului - RT
- M. Mic (15 Iun)– concert Zdop & Zdup
- Retezat (22-24 Iun) – 23 Rausor – Taul Stevia – Varful Retezat(2485m) – Lacul Bucura - 24 Laucl Bucura – Vf Peleaga(2509m) – Curmatura Bucurei – Gentiana – Cab Pietrele - Rausor
- Olymp – Grecia (7-14 Iul) - 8 Prionia – Ref A - 9 Ref A – Ref C - Platoul muzelor – Ref SEO – Tronul lui Zeus – Mytikas(2918m) – Skala – Ref A - 10 Ref A – Prionia – Valea lui Enipeas – Litochoro - 11 Prionia – Ref A – Ref C - 12 Ref C – Platoul Muzelor - Ref SEO - Vf Stefani(2911m) – Ref A – Ref C - 13 Ref C – Ref A – Prionia - RT
- Tarcu (20-22 Iul) – Cuntu –Tarcu – Nedeia – Culmea Nedeii – Poiana Marului
- Croatia (8-18 Sept) - Parcul National KRKA - Makarska Vf. Vosac
- Piatra Craiului (22-29 Sept) – 22sept: Castelul Craitei - Aninata - La Om - 23sept: Grind 2 - Vf Ascutit - Br Cioranga Mare - 24sept: Anghelide - Br de mijloc - Muchia Podurilor - 26sept: Plaiul Foii - Saua Crapaturii – Curmatura - 27sept: Curmatura - Saua Padinei Inchise - Vf Ascutit - Br Cioranga- Valcelul cu fer - Ascutit – Curmatura - 28sept: Magura - Podul Damb - Cheile Muierii - Cheile Oratii - 29sept: Postavaru - RT
- Tarcu (13-14 Oct) Cuntu – Tarcu - RT
- Tarcu (16-18 Nov) – Poiana Marului – Buza Nedeii – Poiana Marului - RT
- Tarcu (1-2 Dec) Cuntu - Tarcu
- M. Mic (8-9 Dec) ski
- Tarcu (21-23 Dec) Cuntu - Tarcu - Plaiul Mare - RT

2008

- Austria (28Dec-6Ian) - Stubai: ski
- M.Mic - Cuntu (19-20 Ian)
- Tarcu (2-3Feb) P.Marului - Culmea Nedeii - Vf. Tarcu - Cuntu - RT
- M.Mic (9-10Feb) ski (...)
- Tarcu (23-24 Feb) Ilova - Culmea Pleasa - Poiana Strigoni - Cuntu - RT:)
- Retezat (28Feb-2Mar) Scoala de iarna - Culmea Pietrele - RT
- M.Mic - Cuntu (15-16Mar)
- M.Mic (29-30Mar) ultima tura de schi in acest sezon
- Godeanu (12-13Apr) Gura Apelor - Vf Borascu
- Cuntu (18-19Apr)
- Retezatul Mic-Godeanu-Tarcu (1-5 Mai) Campusel - Piatra Iorgovanului - Saua Palina - Micusa - Saua Matzului - Plaiul Bulziului - Lacul Iovanu-Saua Jigoria - Cuntu - Sub Sadovanu - Muntele Mic - Pietrele Scorilo - Poiana Marului - RT
- Godeanu (17-18 Mai) Gura Apelor - Branul - Vf Gugu - Gura Apelor - RT
- Retezat (23-25 Mai) Pietrele - Galesul - Portile Inchise - Galesul - Pietrele
- Vadul Crisului (7-8 Iunie) - RT
- Dealurile Lipovei (21 Iunie) - "la biciclit"
- Piatra Craiului (5-6 Iulie) Plaiul Foii - Lanturi - La Om - Vf Ascutit - Brana Caprelor - RT
- Tarcu (27 Iulie) Saua Iepii - Nedeia - Tarcu - Cuntu - RT
- Retezat (1-3 August) Pietrele - Lolaia - Retezat - Poarta Bucurei - Lacul Bucura - Custura Bucurei - Gentiana - Pietrele
- Mont Blanc (12-17 August) Saint Gervais - Nid d'Aigle - Tete Rousse - Gouter - Mont Blanc(4810m) - RT
- Parang (26-28 Septembrie) IEFS - Carja - Gemanarea - Parangul Mare(2519m) - Carja - Vila Parang - RT
- Cheile Nerei (11-12 Octombrie) - la catzarat pe 1 Mai + rapeluri printre marmite - RT
- Pestera Romanesti (19 Octombrie) - concert + biciclit pe la Valea lui Liman - RT
- Cuntu (1-2 Noiembrie) Borlova - Dacia - Cuntu - Varciorova - Borlova : circuit cu bicicletele - RT
- Buces-Vulcan (16 Noiembrie)
- Semenic (23 Noiembrie)
- Tarcu (29 Nov - 1 Dec)
- Tarcu (28-29 Decembrie)

2009

- Austria (10-17 Ian) - St. Anton :ski
- Cuntu (31 Ian-1Feb)
- Muntele Mic (15 Feb) - RT
- Retezat (26-28 Feb) - Gentiana - catarat cascada Stanisoarei - Lacul Pietrele
- Cuntu (14-15 Mar)
- Cheile Carasului(3-5 Apr) - Prolaz - Carasova - Prolaz - Tolosu - Prolaz - RT
- Bucegi - Piatra Mare(25-26 Apr) -Bucegi:Muchia Clincea, Piatra Mare: Canionul Sapte Scari - Vf Piatra Mare - Prapastia Ursilor
- Cheile Nerei(1-3Mai)
- Bitza(9 Mai) - Timisoara - Malul Begai - San Mihai - Sag - Lunca Timisului - Timisoara
- Radna(10 Mai) - cocotz
- Padis(22-24 Mai) - bitza:La Glavoi - Stana de Vale - La Glavoi
- Herculane(6-8 Iunie) - cocotz+bitza - Valea Cernei - Closani - Lacul Iovan
- Sarlota(20 Iunie) - bitza:Nerneacova-Sarlotenburg-Altringen-Tes-Toplovatu
- Casoaia(28 Iunie) - bitza:Soimos-valeaS Soimosului-Casoaia-Valea Cladovitei-Cladova-Soimos
- Transalpina(3-5 Iulie) -bitza:Obarsia Lotrului- Urdele - Obarsia Lotrului - Lacul Oasa - Cugir
- Retezat(24-26 Iulie) -Peleaga - Papusa - Tapului
- Pirinei(6-18 Aug) - Goriz-Monte Perdido-Breche Roland-Gavarnie-Port de Bujaruelo
- M Mic-Cuntu(26-27 Septembrie)