Valea Doftanei (25-26 Sept)

Cu toate ca vremea nu se anunta deloc favorabila in week-end-ul trecut, m-am hotarat cu alte doua pritene de-a merge la trofeul Dora d'Istria pe Valea Doftanei. Trofeul nu face parte din campionatul F.R.T.S. asa ca mai tot concursul a fost facut pentru simplu fapt ca oamenii sa se simta bine impreuna. Asa ca vineri seara plecam in directia Campina pe o vreme tare urata cu schimbare la Teius. In Campina vremea era destul de frumoasa, innorat dar fara ploaie.... Am asteptat vreo ora jumate la autobusul de 7.45 care ne-a dus pana in Traisteni. De-aici pana la Valea Neagra unde era tabara mai aveam vreo 7km din care 1 l-am facut cu o masina iar ceilalti cu un nenea cu caruta ce mergea la strans "cotarca". Nenea ne-a bucurat cu cateva istorioare despre ursi , fiul lui fiind padurar. La Valea Neagra ne-am pus corturile si intentionam sa facem partea nordica din Muntii Baiului. Am vrut sa vorbim cu organizatorii ca sa le cerem cateva sfaturi iar ei pana la urma ne-au convins sa intram in concurs ca nu ne va parea rau. Si a fost adevarat... nu a fost o competitie in adevaratul sens al cuvantului... buna dispozitie tot timpul.... oamenii se bucurau de traseul prin padure.... dupa masa au fost tot felul de probe surpriza iar seara bininteles proba culturala. Din pacate nu s-a putut intinde prea mult ca pe la 12 p.m a inceput ploaia si-a trebuit sa parasim focul. Duminica dimineata am parasit Valea Doftanei trecand peste creasta Baiului inspre Valea Prahovei. Am inceput drumul pe marcajul cruce rosie dar curand n-am mai intalnit nici un semn. Ceata era inca destul de deasa dar din cand in cand patrundea o raza de soare. Am intalnit in schimp un alt marcaj pe copaci : o mica placuta de lemn pe care era desenata cu albastru o urma de urs. :) Cansultand harta si busola am vazut ca mergem in directia buna asa ca nu ne-am facut probleme. Cand am ajuns in creasta am vazut in apropiere o stana, niste cai si ne-am indreptat intr-acolo ca sa vedem daca este cumva apa prin apropiere. Ciobanii ne-au servit cu apa si ne-au imbiat chiar si cu mancare dar noi nu aveam asa mult timp de stat. Oricum cerul a inceput sa se mai insenineze si aveam parte de tot mai mari portiuni de senin. Ciobanii ne-au sfatuit sa coboram in Azuga ca pana la Busteni drumul e mult mai lung. Ne continuam drumul......... ne mai si oprim ca admiram minunatiile din jurul nostru.... soarele ne mangaia usor.... iar in departari padurile cu tendinte aramii ne incantau privirile. Dupa ce am trecut de Varful Cazacu am putut sa vedem si splendorile Bucegilor... In departare in vale se vedea Busteniul.... De la Sorica am coborit cu telescaunul pana in Azuga si de-aici cu un microbus inspre Sinaia la Festival pana la ora 23 cand am luat rapidul spre Arad.... si asa la ora 9 dimineata am ajuns si noi la lucru.... e adevarat cu ceva oboseala fizica acumulata dar si cu amintirea unui week-end deosebit.

Piatra Craiului - Fagaras 30Iul - 14 Aug

Sambata (31Iulie) dimineata am ajuns in Plaiul Foii- asezat corturi si pe la 9.30 plecam pe traseu. Era planificat sa mergem pe Canionul lui Anghelide. Dar a doua zi dupa ce am analizat foarte bine toate descrierile pe care le aveam ne-am dat seama ca de fapt ajunsese pe muchia Cotofenei. La capatul ei am intalnit marcajul cruce verde care indica Braul de mijloc. De-aici noi am luat-o in sus, am trecut de cateva saritori cu ajutorul unei cordeline si-am ajuns la o grota in amfiteatrul coltilor gemeni. Pe drum am zarit destul de multe Flori de colt ceea ce ne-a dat de gandit, cum ca traseul acele nu era prea umblat. Sambata seara a plouat zdravan asa ca duminica am stat pe la corturi, am uscat haine si am analizat traseul de cu o zi inainte. Si ne-am dat seama unde am gresit. Asa ca luni cu mai multa incredere pornim din nou spre « Canionul lui Anghelide ». De data aceasta ajungem unde trebuie pentruca intalnim la un moment dat marcajul rosu despre care citisem intr-unul din articole ca fusese sters. Inaintam pe acest traseu pana la un perete « care pare ca ne inchide calea » iar apoi o luam pe un horn la dreapta ceea ce de fapt ne-a scos in « Canionul negru ». Multitudinea de flori de colt ne indica din nou ca drumul nostru e neumblat. Ajungem dupa multe peripetii pe o poteca care trece deasupra canionului pe care o continuam la dreapta Incepuse ploaia si dupa putin timp gasin intrarea in « Canionunul Anhlelide » marcat cu rosu pe stanca. Noi continuam poteca pe sus trecem pe langa Grota la Ulcior si continuam pe Braul de mijloc marcat cu cruce verde. Urmam acest marcaj pentru a cobora pe muchia Cotofenei traseu pe care deja il cunoastem. Preferam acest traseu pentruca se intuneca si ne gandeam sa ne intoarcem pe un drum cat de cat sigur. Suntem inapoi la corturi la ora 23.30. Ziua de marti a ramas pentru odihna si spalat haine….
Miercuri la 10. 20 plecam spre Curmatura prin Saua Crapaturii. Creasta e in ceata, mai cad si cativa picuri. Noi pornim aproape cu tot ce avem pentru o tura de trei-patru zile pe creasta : partea nordica si sudica in functie de vreme. Ajungem la cab. Curmatura pe la 15.30 mancam cate ceva si-apoi plecam pana pe Varful Piatra Craiului Mica. La intoarcere norii se lasa destul de mult pe munte, iar vantul sufla puternic. Nu e deloc incurajator pentru planurile noastre de creastra. A doua zi ma trezesc la 6 pentru a putea pleca cat mai devreme dar ceata e foarte deasa chiar si in jurul cabanei. Asa ca planurile noastre se mai amana. Pe la amiaz se mai lumineaza si ne hotaram sa plecam totusi pe creasca.. Plecam la 12.50 si in doua ore suntem pe Varful Turnuri, urmam Padina Popii, Vf. Ascutit , Timbalul Mare , VF. Dintre Timbale, Timbalul Mic , Vf. La OM. Aici am ajuns la 21.10 deci coborarea pana la refugiul Grind o facem pe intuneric . Ajungem la refugiu la 23.30 si cum refugiul era gol nu ne mai punem cortul. Vineri hotaram sa lasam creasta Sudica eventual pentru anul viitor si coboram la Zarnesti prin Cheile Pisiscii si Prapastiile Zarnestilor. Ploaia nu intarzie sa vina asa ca ajungem in zarnesti « murati » Aici mergem la o pizzerie unde mancam…. Iar seara il sunam pe Ionut si ne intoarcem la Plaiul Foii ca sa ne luam si restul de bagaje si eventual sa ne mai spalam cate ceva. Nea Vasile e foarte amabil si face foc la el ca sa ne putem lasa hainele acolo la uscat.
Sambata ne adunam tot ce avem si plecam in Brasov pentru cumparaturi. Seara o pornim spre Carta si dupa ce coboram din tren se porneste iar ploaia torentiala. Deci nici o sansa sa mai ajungem pana la Vama Cucului. Ajungem la intersectia transfagarasanului cu drumul Sibiu – Fagaras unde este si o benzinarie, un motel si ceva baruri care aratau destul de jalnic dar speram ca vom gasi o camera de inchiriat. Dar nimic……totusi ni se indica un fost depozit de carne paraginit unde nu ploua…. Acceptam si asta….e mai bine decat in ploaie…. Ne asezam izolirele cum putem, ne putem vata in urechi (urechelnitele cam misunau pe acolo) si dormim pana dimineata. O masina mica ne duce pana la Vama Cucului si de acolo un autocar cu biciclisti cehi ne urca pana la Balea Lac. Aici facem o oprire la resaurant ca sa mancam cate ceva, dupa care o pornim spre Lacul Capra. Ploua iar….spre seara totusi se opreste…. Iar dupa ce ne instalam corturile o pornim spre Vanatoarea lui Buteanu. Nu prea zarim foarte multe din cauza cetii. In schimb luni dimineata ma trezesc la 6 si o pornesc din nou spre Vanatoarea lui Buteanu. Ceata inca nu se formase si era oarecum senin. Se vedea chiar si trapezul format de Vistea cu Moldoveanu. Ma bucuram nespus de acea privestile mareata a crestelor Fagarsului. La amiaz o pornim pe traseul de ceasta spre Caltun unde ne punem corturile. Marti o pornim spre Negoiu prin strunga Dragului in spreanta ca vom ajunge sa facem si Custura Saratii dar cand incepem coborarea inspre Saua Cleopatrei se lasa o ceata foarte densa si vant puternic. Asa ca se hotareste sa ne intoarcem prin Strunga Ciobanului. Trecem prin strunga pe ploaie dupa care se porneste grindina. Totusi nu avem probleme pe pietre. Bocancii au aderenta buna. Ploua intruna pana ajungem la caltun. Refugiul e plin, deci trebuie sa mergem la corturile noastre. Suntem uzi peste tot asa ca nu avem alta solutie decat sa ne dezbracam in ploaie si sa incercam sa nu udam corturile cu apa de pe noi. Miercuri « stam la uscat ». Fiecare isi « expune » pe stanca hainele ude in speranta ca macar vantul le va usca putin. Dupa masa trei din echipa se intorc la timisoara. Pacat pentru ca ziua de joi a fost cea mai frumoasa zi din cate am prins pe munte. Asa ca ne incumetam din nou prin Strunga Ciobanului spre Vf. Negoiu – Custura Saratii- Varful Serbota. Vremea e splendida. Hotaram sa cobaram pe muchia Serbotei pana la cabana la Negoiu fiind constienti ca drumul de intoarcere il vom face pe noapte. Dar avem toti lanterne/frontale. Plecam de la cab Negoie la ora 19.10 si o luam spre Strunga Ciobanului unde ajungem la 21 .15. Prindem apusul din creasta dar strunga pe intuneric. Trecem fara probleme cu lanternele prin strunga si ne intoarcem la Caltun pe la ora 23. Vineri dimineata ne odihnim putin…. Pe la doua o luam spre Balea Lac cred ca pe varianta cea mai proasta :) coboram pe triunghi albastru vreo trei sute de metrii altitudine dupa care urmam punct albastru in urcare trei sute de metrii altitudine …… Drumul ne pare foarte greu si in mintea mea hotarasc ca Sambata ma intorc la Timisoara. Ajugem intr-un final la Balea si dupa ce ne punem rapid corturile poposim din nou la restaurant. Sambata (14 August) o pornim spre casa…. Si totusi cu parare de rau….15 zile pe munte…. Pentru mine prima data in Piatra Craiului, prima data pe Negoiu….. Piatra Craiului si Fagarasii ….un vis implinit….. un dor aprins de a merge din nou… acolo pe stanca……

Fagaras 2-4 Iulie 2004

Un vis de aproape doi ani de zile care acum s-a implinit : sa fiu in Fagaras – sa ajung pe Moldoveanu.

Fiind un vis, de mult m-am gandit la o astfel de tura si initial a fost planuita putin mai diferit si cu o alta persoana, dar cu cateva zile inainte am aflat ca nu mai poate veni si cum imi doaream tare mult sa plec am inceput sa dau telefoane intr-o parte si-n alta. Pana la urma Naty nu a putut refuza oferta acestei ture asa ca joi seara pornim cu trenul de 22 :25 inspre Fagarasi. Schimbam la Vintu de Jos si in Sibiu si la ora 8 :50 suntem in Cartza. De-aici o pornim pe singura sosea asfaltata in directia muntilor. Nici nu pornim bine ca vine o masina care ne ia pana la intersectia cu drumul ce urca la Balea. Aici marcajul arata 22 km pana la Balea Cascada si 35 km pana la Balea Lac iar ceasul arata ora 9. Pornim pe sosea si facem semn la fiecare masina care trecea pe langa noi… ajungem in Cartisoara , trecem de sat si intr-un final opreste o masina. O borna km indica 15 km pana la Cascada. Masina ne duce pana sus la Lac si astfel suntem acolo la ora 11. Drumul pe serpentine nu mi-a priit deloc si mi-a trebuit ceva ca sa-mi revin. Sus la lac mancam ceva si la 11 :50 pornim spre saua Caprei. Vremea e frumoasa, innorat dar norii sunt suficient de sus pentru a zarii crestele muntilor. La 12 :35 suntem in sa si ne continuam drumul pe marcaj banda rosie pe langa lacul Capra. La ora 14 suntem in Fereastrea Zmeilor unde zarim si primii bujori de munte – o splendoare. Urmeaza o bucata de stanci cu cabluri nu foarte greu de trecut, dar cablul e util mai ales cand ai in spate un rucsac de 60 de litri. Ne continuam urcarea spre Arpasul Mic, Arpasul Mare, Mircii. Poteca inconjoara putin Vf. Mircii, apoi coboara pe langa Lacul Giurgului. Lacul arata de un albastru foarte deschis si de sus nu puteam intelege de unde vine aceasta culoare. Cand ajungem langa el, misterul ni se dezleaga… gheata ce era deasuprea apei se scufundase compacta in lac… imprejurul lacului zapada destul de multa…. Facem o oprire pentru « reincarcare » si la 17 :20 pornim la drum …. Nu mai avem asa de mult , poteca urca incetisor mai mult pe curba de nivel si la 18 :10 suntem in saua Podragului. Zarim cabana si lacul de un albastru inchis, mai degraba negru. Un spectacol foarte frumos si linistit. Chiar in saua doi cehi au campat acolo , noi mai avem de coborat iar a doua zi de urcat inapoi….. mai traversam ceva pete de zapda si in 20 de minute suntem la cabana. Ne cazam la priciuri…. In camera mai sunt trei rucsaci si ne intrebam daca sunt romani sau nu pentru ca toti ceilalti pe care ii intalnisem erau straini. Ce ciudat , o gramada de straini vin sa ne viziteze muntii nostrii si-ai nostrii romani par sa nu fie interesati de frumusetile ce se ascund in tara noastra….. Interiorul cabanei nu e prea primitor , peretii sunt innegriti si mucegaiti , dar avem geamuri de termopan :). Oricum de afara cabana arata foarte frumos langa lac. Cumparam un ceai, ma schimb de hainele ude si iesim afara pe prispa sa mancam, ceva mai sanatos de data aceasta….e asa de placut sa stai si sa admiri tot ce te inconjoara, lacul, crestele, bujorii ce sunt din plin aici in caldare….. Dupa ce terminam cu masa, fiind inca devreme (19 :30) plecam intr-o mica plimbare pe malul lacului printre rododendroni… stam printre flori pana cand catziva stropi de ploaie ne trimit in cabana. Facem cunostiinta cu colegii de prici- niste bucuresteni care erau foarte uimiti sa afle ca venim de la Balea deoarece cabaniera le-a spus ca e destul de greu de trecut din cauza zapezii si ca inca nu a avut turisti care sa fi venit de la Balea. Totusi noi pe cresta ne-am intalnit cu vreo trei grupuri ce mergeau inspre Balea. Pun ceasul sa sune la ora 6 ca sa putem pleca cat mai de dimineata si la ora 9 suntem in sacii de dormit. Adormim foarte repede iar de dimineata mi-a trebuit ceva ca sa ma dumiresc de ce suna ceasul… 9 ore de somn au trecut tare repede…
Ne intindem destul de mult cu iesitul din saci….. Naty nu are pofta demancare, eu mananc un sandvich, imapchetam totul in rucsaci si pornim la drum la 7:40. Privesc la urcusul de pana in sa si-mi zic ca facem o o ora pana sus dar s-a dovedit a fi doar 35 de minute. De dimineata cerul era acoperit de nori dar din cand in cand se mai zarea cate un petec de cer. Pana am plecat la drum s-a mai intunecat un pic si chiar inca inainte de a ajunge in saua Podragului a inceput sa picure marunt. Ne luam pe noi gecile de gore si plecam mai departe. Tinta noastra e Moldoveanu, stropii de ploaie nu ne pot oprii. Pana in saua Orzanelei facem aproape doua ore si jumatate cu tot cu pauze, pauze ce de altfel sunt destul de scurte pentru ca frigul si ploaia nu te lasa sa stai in loc. Paca aici am avut o orecare vizibilitate… in partea dreapta puteam zari valea, chiar si Vf Vistea si Moldoveanu, dar in stanga noastra avem un nor mare de ceata. Vistea Mare se inalta impunator inaintea nostra dar de cum incepem urcarea ceata ne invaluie si nu mai putem distinge cat de mult avem pana sus. Deci urcam, urcam, urcam….. la 10 :50 suntem pe varf, Moldoveanu nu se vede deloc. Pornim spre el, indicatorul arat 15 minute…. Deci nu mai avem mult si ne atingem tinta…. Caboram stanci, urcam stancii, rucsacii nu-i lasam…Naty mi-a promis ca vom manca piersici pe varf, hmmmm…. Demult ma gandesc la ele…. … si iata da suntem sus « pe acoperisul tarii » … tot ce vedem e stlpul cu placuta pe care indica Vf. Moldoveanu 2544m. Pentru o secunda parca cineva a dat la o parte valul de ceata si zarim o parte din vale, dar imaginea dispare imediat. Facem poze , prin ceata, mancam piersicile, nu putem sta prea mult… pe dinafara sunt uda de la ploaie, pe dinauntru sunt uda de la transpiratie… am fost la cea mai mare inaltime pentru zece minute… ne intoarcem pe Vistea si-o pornim mai departe… tinta a fost atinsa, ce mai conteaza ploaia si vantul ? !….din cand in cand stropii se mai opresc , uneori pare ca vrea sa se lumineze, dar nu se intampla nimic… Poteca de creasta trece pe lange refugiul din saua Vistei si-i propun lui Naty sa ne oprim sa vedem cum e… Usa se deschide destul de greu, si dinauntru un glas ne pofteste sa intram… trezisem pe cineva, plecat singur pe munte, se oprise din cauza ploii, dar se hotareste sa-si continue drumul cu noi…. Plecam mai departe, mai avem de trecut trei varfuri pana in Fereastra Mica. Coborarea prin fer. Mica e acoperita de zapada… poate ca m-ar fi tentat s-o luam pe aici daca nu era ceata atat de deasa si vantul nu sufla asa de puternic. Mergem mai eparte pana in fereasta Mare (14 :55) si-aici minune… incepem sa zarim bucati de cer albastru …. Pe cum coboram ceata incepe sa se imprastie …vedem cabana din vale, cascada Racorelelor, bujorii de munte, capre negre….. totul e asa de frumos….stam pe o piatra la soare… Ajungem la cabana la ora 16 :30. Aici multa lume, corturi…. Mergem sa vorbim pt. cazare… cabaniera ne conduce intr-o camera cu o gramada de bagaje… Primul lucru e sa schimb totul de pe mine si sa ma spal cat de cat…. WC-ul de afara (construit anul trecut) e foarte practic, adica spatios, e loc suficeint ca sa ma schimb. Scapata de aceasta grija, iesim afara pe bancuta sa mancam ceva. De fapt meniul principal. Nu ma pot abtine si-mi cumpar o ciorba de la cabana. Vai da buna a fost… Ne intindem mult si bine cu mancatul…apoi stau cu picioarele la aer ca sa mi le usuc… bocancii mei sunt uzi « leoarca »…. Naty pleaca pina sus la o chilie, eu ma plimb dupa lemne…. Intre timp ajutorii de la cabana fac « munca de agrement ». Peste vale e fixata o tiroliana, si vreau sa incerc si eu. Primesc un ham si-mi dau drumul…. Mi-a trebuit ceva sa ma desmeticesc … dar mi-a placut… lui Naty i-a parut rau ca a ratat aceasta distractie….. Seara probabil ca as fi ramas la un foc daca n-ar fi adus cineva un casetofon ….. muzica aceea nu avea ce sa caute in peisajul de munte….. ma hotarasc sa merg sa dorm, mai vorbesc cu cei de prin dormitor… erau niste studenti ce venisera cu un grup de nemti si vroiau sa contruiasca un dus solar. Tot ei au fost anul trecut de au construit WC-ul. Nu mi-e prea somn… si aud tot ce se intampla in jurul meu. La ora 3 ma hotarasc sa ies si sa dorm afara. Si asa tot vroiam sa testez sacul de puf. Cerul e destul de luminos, printre nori se zaresc si stelele… Ma instalez pe o masuta de acolo….. oh, da, e mult mai bine afara….. La ora 6 iar suna ceasul… Scot toate lucrurile afara si incep impachetarea… Plecam pe la vreo 7 :20 … cerul e foarte frumos, la fel si peisajul inspre creste… La drumul forestier prindem o masina care ne duce pana la Manstire. Cobaram sa o vizitam…multa lume acolo, slujba de duminica incepuse….plecam mai departe pe drumul asfaltat. Soare puternic,… speram sa prindem ceva ocazii pt. a ajunge trenul de 14 :30 din Ucea. Prindem un microbus ce ne duce pana in Fagaras. Astfel la 11 suntem in gara. Mai avem trei ore pana ne vine trenul. Mergem pe camp sub un copac si ne intindem la soare….. Naty imi spune ca cu siguranta nu a fost singura data cand a urcat pe Moldoveanu, o sa vina si la anul… si iar si iar… vrea sa faca toata cresta de la Suru pana in Plaiul Foii… Deci tocmai ce i-am deschis apetitul… Mai privim crestele ce se zaresc in departare, astazi atat de senine…. si asteptam cu nerabdare sa vina luna August cand avem planuit sa ajungem pe Negoiul….

Week-end la Cozia 14-16 Mai

Cu vreo doua saptamani inainte citind stirile de pe Alpinet am dat de anuntul
pentru Campionatul national al cluburilor de turism din Romania, Cupa
"Vanturarita" in muntii Cozia, perioada 14-16 mai. Acest anunt mi-a trezit
interes si Martea trecuta am mai gasit o prietena (Adeluta) care era dornica de
o iesire, asa ca rapid cautam trenurile cu care am putea ajunge acolo. Ma
interesez si la agentie sa vad daca intr-adevar circula… totul pare OK. Vorbesc
si cu organizatorii de acolo sa le spunem ca venim sambata dimineata si ca am
vrea si noi sa participam in afara concursului. Cel de la telefon e foarte
amabil, si-mi spune ca suntem binevenite. Vremea se anunta destul de ploiasa
chiar si aici in Timisoara dar suntem hotarate sa plecam. Asa se face ca Vineri
dupa-masa ne urcam in personalul de Arad. In gara la Arad inca nu se dadeau
bilete la accelerat asa ca o las pe Adeluta sa le ia iar eu trag o fuga la
spital sa o vad pe sora mea ce tocmai nascuse. La 18 :28 avem legatura spre
Sibiu, drumul pana acolo e linistit comartimentul nostru fiind plin ne mutam
intr-unul gol alaturat. La 23 :23 suntem in Sibiu , ne lasam rucsacii la bagaje
si pornim intr-o plimbare nocturna prin Sibiu. Primul nostru contact cu Sibiul….
Orasul vechi ne incanta cu casele mari si stradute inguste, pavate……. Dupa
miezul noptii incep sa dispara oamenii de pe strazi,… e timpul deci sa ne
intoarcem la gara…Stam in gara pana pe la vreo 2 :30 si-apoi ne suim in trenul
ce pleca la 3 :17. Noaptea e destul de racoroasa si frigul ne cuprinde. Pana in
Pausa halta mai facem doua ore. Ne dam jos din tren, si vedem un alt grup de
turisti care coboara din alt vagon, toti cu rucsaci, corturi, izolire….. sunt
din Brasov si merg tot la tabara…. Mergem cu ei si in 10 min zarim corturile (pe
la vreo 400 m altitudine). Ne instalam si noi si-apoi ne plimbam prin tabara,…
vorbim cu echipa de organizare…. Ni se propune chiar sa participam la concurs cu
3 baieti din Cluj care nu aveau fete in echipa, dar preferam sa ne bucuram de
munte, fara sa incurcam pe altii in dorinta de a castiga…. La ora 9 plecam si
noi in traseu pe un drum forestier alaturat marcajului lor si care se intalneau
la Manastirea Stanisoara. Urcam alene pe firul paraului Pausa si ne bucuram e
toata verdeta ce ne inconjoara…. padurea de foioase e proaspat infrunzita….
Totul e de un verde crud… linistea si in acelasi timp freamatul padurii ne
incanta…. Coltii Foarfecilor ce se inalta semet in fata noastra au crestele in
nori…. Folosim destul de des harta pentru a vedea pe unde suntem si in acelasi
timp sa se obisnuiasca si Adela cu cititul ei. La capatul drumului forestier, cu
vreo 10 min inainte de manastirea Stanisoara ajungem intr-o poienita superba
unde pasteau linistit cateva vaci si-un cal. Totul in jur te-ndeamna la liniste
….. liniste si in sufletul meu . Si-apoi dintr-o data … dupa ce drumul face un
colt, o adevarata minunatie….. undeva jos se iveste Manastirea Stanisoara, in
spatele ei urca destul de abrupt muntele acorit de paduri….Pe la mijlocul
acestui perete se zareste o cascada de vreo cativa metrii (nu pot sa aproximez
de la distanta la care eram, dar parea destul de mare)… si mai sus stanca. Totul
impreuna creea o atmosfera de basm… basm din care faceam si eu parte……..
Parasim drumul forestier si o luam pe poteca marcata cu banda albastra. Poteca
urca continuu prin padure… prindem un luminis si zarin undeva foartre jos
manastirea Stanisoara…. Am urcat destul de mult si drumul continua in sus. Dupa
putin timp ajungem la Coltul lui Damaschin, al doilea punct de popas din cadrul
concursului. Un foc mic arde incet, temeratura e destul de scazuta asa ca nu
putem sta mult intr-un loc. Radacinile copacilor se zaresc pe poteca formand un
zig- zag fascinant.
Sunt atat de multe lucruri frumoase ce se ivesc mereu, mereu in jurul nostru si
nu pot decat sa spun un multumesc Doamne ca ma pot bucura si eu de ele….
In unele locuri serpentinele potecii sunt scurtate cu altele ce urca abrupt in
sus. ..
Pe cele mai clare le urmam, altele le evitam pt. a nu pierde marcajul.
Incep sa apara brazii, iar noi ajungem in ceata. Aerul e mult mai umed
In preajma Vf. Durduc intalnim doi batranei localnici ce stateau la odihna
intr-un punct de belvedere. Vorbim cu ei si ne spun ca daca n-ar fi fost ceata
am fi zarit crestele Fagarasilor… Dar ceata e foarte densa nu vedem absolut
nimic din peisaj… asta nu inseamna ca nu ne bucuram de ceea ce ne ofera acum
muntele… Intalnim doi baieti din Tg. Jiu si ne spun ca mai avem 40 de min pana
sus. Continuam drumul….. ceata e tot mai densa…. Ajungem la un drum forestier si
scoatem harta sa vedem in ce directie e Cabana Cozia (1573m).
Mai putin si ajungem…. La cabana era al treilea punct de control. Ne luam un
ceai si stam sa ne odihnim. Vin tot mai multe echipe. Stam destul de mult… ne
mai luam un ceai… vremea afara e tot mai inchisa….. ultimii aparuti au gecile
ude… Cred ca am stat acolo mai bine de o ora dupa care ne hotaram sa plecam si
noi. De la cabana nu se vede urmatorul marcaj asa era de redusa vizibilitatea…
mergem pe marginea drumului si zarin banda rosie…… pornim coborarea…. Echipele
din concurs cobor grabite…. noi admiram pajistile presarate cu ciubotica
cucului…. zarim chiar si floricele de « nu ma uita » daca asta or fi fost acele
floricele mici albastre si foarte frumoase…. Coboram, coboram…. uneori foarte
abrupt…ne solicita picioarele destul de mult…. pamantul putin noroios … bocancii
nostrii Gritex fac fata foarte bine chiar si pe bolovanii umezi nu pun probleme
de aderenta….
Dupa o ultima panta destul de lunga in urcare ajungem in tabara pe la ora 6 p.m.

Ne schimbam de haine si ne gandim la un somn bun. Dupa o noapte nedormita si o
zi pe munte … simtim nevoia de somn. Ne punem in cort si dormim pana la 22 cand
incepea proba cultural artistica. La ora 22 Adela e somnoraoasa si nu prea ar
mai vrea sa iasa. Eu o asigur ca trebuie sa fie interesant, auzim chiar si
organizatorul ce striga prin tabara ca programul incepe. Ne imbracam si mergem
la foc. A meritat…. O multime de cantece de munte ce pana acum nu le auzisem
deloc…. cantece de dor de munte…
Stam pana la 2 cand ne cam lasa resursele …..dimineata ne trezim pe la 8 si
incepem impachetarea…..am mai sta dar nu se poate…. La 11 suntem in gara la
Pausa, o gara inchisa ,si fara tren :) Nu stiu de ce dar trenul nostru nu a mai
venit, sau a trecut mai repede cu 15 min …. Intrebam pe cine putem si ne
indruma spre Caciulata unde ar fi curse spre Sibiu. Mergem acolo cica ar fi un
autobus il vedem chiar dar nici acela nu a vrut sa opreasca. Ne intalnim cu alti
3 clujeni si 2 bucuresteni toti merg inspre Sibiu cu « ia-ma nene ». Noi doua
fete nu prea ne surade aceasta varianta. Intr-un final prindem un autobus cu
elevi ce merg inspre Sibiu. Sunt foarte amabili si ne iau pe toti. Drumul
dinspre Pausa spre Sibiu e foarte frumos. Urcam pe valea Oltului.
La Sibiu ajungem foarte bine, ne luam bilete si mai tragem o fuga prin oras, ca
sa-l vedem si la lumina zilei. Apoi in trenul ce ne aduce direct in Timisoara.

Drum lung la dus, drum lung la intors… o zi pe munte… o zi care o meritat tot
efortul

Cucerirea Portilor Inchise…

Plecasem spre o batalie : cucerirea Portlor inchise. Le vasusem anul
trecut dinspre Vf. Tapul , pereti inalti, semeti, crenelati, trebuiau
cuceriti….

Ideea acestei ture s-a nascut acum o luna, in iesirea pe care o facusem
cu AT, Cata si Cornelia. Pentru ca in vara as vrea sa merg in Fagaras cu niste
prieteni de-ai mei am gandit aceasta tura in Retezat pentru a testa rezistenta
oamenilor pe munte. Pana la urma ne-am adunat 12 oameni. Cu unii dintre ei am
mai fost pe munte si ii stiam, pe altii nu-i cunosteam deloc, sau nu stiam cum
se descurca la urcare. Asa ca vineri la 13.30 eram toti adunati la gara : 7
fete si 5 baieti. (O mica greseala a fost ca am acceptat sa fim mai multe fete
decat baieti)
Plecam cu autocarul de Normandia, multa lume, inghesuiala. Noi ne cumparasem
biletele inainte pentru a nu avea probleme cu locurile. Coboram la Ohaba de
sub piatra in jurul orei 6 p.m unde deja ne astepta un microbuz care ne-a dus
pana la Carnic. Vorbisem cu omul inainte si ne-a cerut cate 50.000 de persoana
daca suntem mai mult de 6. La Carnic inca nu ne-a intrebat nimeni nimic.
Ghereta de la intrarea in Parc era inchisa. Asa se face ca pe la 7 eram gata
de plecare inspre Pietrele. Intalnim marcajul care indica cascada Lolaia la
5min. Unii vor sa o vada. E destul de tarziu, asa ca le propun sa o vedem
Duminica la intoarcere. Una dintre fete, Adeluta e prinsa de peisaj si de
paraiasul care curge in stanga drumului forestier. Ar vrea sa admire
splendoarea peisajului ce se deschide in fata noastra, se mai opreste la cate
o planta…ii propun sa lase pe Duminica ca e tarziu, pricepe si-o porneste
inainte.
Incerc sa tin baietii in spatele fetelor pentru a nu porni din inertie inainte
si sa uite ce e prin spate. Analizez oamenii si incerc sa prevad cum se vor
decsurca a doua zi. Claudia merge incet, bagajul din spate o incetineste. Imi
fac probleme pentru ea dar se pare ca a doua zi scapata de greutatea
rucsacului nu mai are probleme la mentinerea ritmului ( care de altfel s-a
dovedit a fi extrem de incet). Inca sper la un traseu complet adica : Pietrele
– Lacul Galesul – Varful Mare – Portile inchise – Vf. Papusa – Vf. Peleaga –
Curmatura Bucurei – Bordu Tomii – Gentiana – Pietrele. Marcajul pana la
Pietrele indica 2 ore. In doua locuri drumul este acoperit de bolovani si
brazi cazuti de pe munte. Mergem bine si intr-o ora suntem la locul in care
marcajul o scurteaza prin padure. Indicatorul arata : Cab Pietrele 15 min.
Oamenii sunt usurati ca mai avem doar atat. Dupa o mica pauza pornim. Scurtul
urcus prin padure pare destul de greu, dar ajungem sus. Mergem la cabana
centrala sa vorbim pt. cazare. Nu se asteptau sa ajungem asa de repede. Ultima
data cand am vorbit cu ei le spusesem ca ajungem in jurul orei 10 p.m Dar
suntem primiti foarte bine si tanti de acolo ne spune ca a dus lemne in camere
si cenusa cu petrol. Trebuie doar sa aprindem focul. Aveam trei camere intr-o
casuta de lemn de 4 camere. Ultima deja era ocupata si facusera focul ceea ce
produsese un nor gros de fum intr-una din camerele nostre Teracota ( daca se
poate spune asa) din camera vecina era de vina……
Dupa jumatate de ora de stat cu usa deschisa inca te ustura gatul daca
incercai sa intri inauntru. Mergem sa vorbim cu oamenii de la cazare si
intr-un final primim o alta carmera doar cu trei paturi la o casuta mai in
deal dar care deja era incalzita datorita vecinilor de langa. Cazarea ne-a
costat 110 mii /pat/noapte desi la telefon mi-au spus 130. Primim pentru doua
ore si curent asa ca numai bine reusim sa ne despachetam, sa mancam cate ceva
si sa ne pregatim rucsaceii pentru pentru a doua zi.
Stabilim trezirea la ora 6 ca sa putem pleca la 7.
Zapada pana la Pietrele se topise, drumul era curat si aparusera brandusele
dar mai sus se vedea zapada din plin in caldari.
Afara era noros, din cand in cand se zarea luminita unei stele dupa care
disparea rapid in spatele norilor. Termometrul arata 8°C. Ma astepta o noapte
lunga. Nu stiu de ce dar prima noapte cand ajung la munte nu pot sa dorm. Ma
pun in sac si astept, astept sa treaca timpul, se poate sa fi atitpit la un
moment dat desi m-am tot invartit in sac. Una dintre fete iese pana afara, ma
uit la ceas- 2 :17. Si eu care credeam ca e aproape dimineata! Ies si eu pana
afara, mi se pare destul de cald, e chiar placut, ma uit la cer – la fel.
Totusi e destul de luminoasa noptea chiar si asa innourata. Ma gandesc la ziua
de maine si la Portile inchise…. incerc sa-mi explic de ce s-o fi numind asa…
as vrea sa am pe cine sa intreb… de-acolo, alpine_tm nu poate fi contactat…
:) Nimeni din grupul nostru nu mai trecusera pe-acolo, unii dintre ei nu mai
fusesera deloc in Retezat… deci ziua de maine va fi o aventura… ma intorc in
cabana si in sac poate poate voi adormi un pic. Dupa un timp ma uit din nou la
ceas- 3 :38. Mai stau si ….. intr-un final aud telefonul sunand. E ora 6. Ma
ridic repede din sac, trezesc fetele, si ma duc la celelalte camere. Intr-una
dintre camere lumea era deja in picioare, in cealalta in saci. Iau apa in
sticle si rog pe cineva sa pregateasca laptele. Toaleta de dimineata facuta
rapid, luat in rucsac tot ce aveam nevoie si la 7 sunt pe prispa gata de
plecare. Lumea inca nu e gata. Au loc ultimele pregatiri, bocancii trebuie
facuti cu ceara in speranta ca au sa reziste cat mai mult la zapada. La 7.30
suntem gata, dar nu plecam inainte de a cere ocrotirea lui Dumnezeu peste noi.
Trupa e bine dispusa si pornim. Afara incepe sa picure foarte marunt, dar
oricum ma gandeam ca o sa intram in padure si nu-i necsar sa-mi iau pe mine
scurta de Gore-Tex. Langa cabana principala Pietrele marcajul indica : Lacul
Galesul 3 h – 3 ½ h triunghi rosu. 200 de metrii mai departe, la intrarea in
padure pe marcaj sta scris : Lacul Galeul 3h. Prima portiune coboaram… apoi
dupa ce traversam o punte peste un parais traseul incepe sa urce prin padurea
de brazi. Prin padure marcajul e foarte bun si nu pune probleme. Trupa mea se
misca destul de incet. Pun baietii in urma, si indemn fetele inaite. Nati
sufera din cauza faptului ca tot trebuie sa se opreasca. Nu zice nimic, e la
fel de tacut dar din cand in cand mai scapa inainte. Incep sa apara jnepenii
si prindem o priveliste spre crestele din partea opusa vaii. Initial am crezut
ca este creasta Pietrele , nu scot harta asa ca nu sunt sigura. Dupa ce iesim
din padure si prindem altitudine ne dam seama ca este Culmea Valea Rea si in
spate se vede Creasta Pietrele cu saua Pietricele ce face legatura cu Peleaga
si pe unde fusesem tura trecuta. In spatele Pietrelor se vede Stanisoara si
mai in spate Culmea Lolaia si inconfundabilul Vf Retezat. Incepe sa apara
zapada, Bibi se uda la pantaloni si cauta un cutit sa si-i scurteze. E un
obicei de-al ei de-a veni cu ei prea lungi fiind nevoita apoi sa-i mai taie.
Parazapezi n-avem decat trei dintre noi. Bibi si inca o fata sunt in jeansi.
Studenti fiind majoritatea, eventuala bursa nu le permite sa investeasca in
echipament de munte. Ne descurcam cum putem. Oricum lipsa echipamentului nu
pare sa le puna probleme. Scârtzâim la conditia fizica.
Ajungem la lacul Galesul la ora 10, asta insemnand 2 ore si jumatate. Marcajul
indicand 3 ore deci un motiv de speranta in parcurgerea intrecului traseu.
Lacul Galesul aproape tot ingetat la suprafata. Facem pauza, mai mancam cate
ceva, facem poze, ne odihnim. Drept in fata se vad o bucata din Porti … O
intindem putin cam mult… iau harta, busola, si identificam Vf. Galesul si
Varful Mare (le reperam foarte usor dar folosim harta pentru ca era un traseu
in premiera). Ma sfatuiesc cu Alin Tutac si stabilim cateva puncte de reper pe
unde am putea ajunge in saua dintre ele. Incercam sa evitam limbile de zapada
si portiunile cu jnepeni si sa mergem mai mult pe iarba ce parea in trepte.
Incepem urcarea cu Alin si Nati in fata eu raman la urma. Unii merg incet si
se fac multe pauze. Urcarea pana in sa ne ia destul de mult. Bibi se pare ca
nu mai are probleme de unde incep bolovanii, ii plac chiar. Incep sa ma
gandesc pe unde ne-am putea intoarce daca nu mai facem Vf. Peleaga. Ma gandesc
sa ma limitez la Vf. Papusa sa coboram din saua Pelegii in Valea Rea. Alin se
joaca putin cu ideea de-a merge doar vreo cativa pana pe Peleaga. Roxi imi
spune ca nu mai poate si ca s-ar intoarce inapoi. Ii spun ca singura nu se
poate intoarce. Alin nu e de-acord nici la doua fete. Asa ca mergem incet mai
departe. Nati si Iasmina sunt cu mult in fata. Pe creasta aflu ca una dintre
fete are rau de inaltime asa ca ajunge in grija lui Alin. Roxi e preluata de
Ionel. Ajungem pe Varful Mare pe la ora 14 ceea ce ma ingrijoreza un pic. Un
marcaj indica Portile Inchise – Vf. Papusa 3 ore. Mai speram inca la Vf.
Papusa ce se vede inaintea noastra. Un pic mai jos se zaresc Portile Inchise,
inpunatoare. Unii le-au asemanat cu Portile Mordorului din Lord of de Rings.
Zapada e topita pe creasta. Inaintam foarte incet. Mergem chiar pe creasta,
marcajul cu doi metrii mai jos, intra din loc in loc sub zapada asa ca e mai
sigur sa vezi unde iti pui piciorul. In locurile foarte dificile ii sfatuiesc
pe ceilalti sa incerce putin mai jos. Am avut un singur moment cand m-am
gandit ca e vai de mine daca alunec. Era un bolovan cu o muchie ascutita de
vreun metru lungime si partile laterale foarte netede si inclinate. Bocancii
n-aveau deloc aderenta. Celelat bolovan la care trebuia sa ajung era cu vreo
70 cm mai departe. Sa ma trag pe fund nu puteam. Am ales sa ma intorc pe burta
si tinandu-ma in maini m-am intins pana am ajuns cu bicioarele pe celalat
bolovan. Alta parte nu mi-a mai pus probleme. Reusim cu totii sa trecem
Portile in 3 ORE ! ! ! … fara accidenta grave, doar o alunecare in zapada a
lui Ionel, dezechilibrat in incercarea de a o ajuta pe Roxi.
E tarziu… Roxa e epuizata si incepe sa planga, altii ar mai face o tura pana
pe Papusa, dar Alin hotareste sa ne intoarcem cu totii… De pe varful Tapul se
vede un picior care coboara inspre Valea Rea… luam harta sa vedem daca exista
vreum marcaj la care sa ajungem, gasim triughi galben. Facem o poza cu
varfurile Papusa si Peleaga… :)
Coboram spre Valea Rea. Intalnim portiuni de zapada numai bune de dat pe fund,
asa ca nu pot rata. Oprirea e sigura, asa ca le propun la toti… mare veselie ,
Nati chiar urca inapoi sa mai faca o tura…, un pic mai jos intalnim o alta
bucata…. Lumea se destinde, e voie buna… Observam si o urma de urs, parea de
dimineata pt. ca soarele topise un pic zapada de pe marginea urmei….
Soarele coboara incet in spatele crestei Pietrele…. Din loc in loc intalnim
cate un stalp de marcaj… ajungem la jnepeni chiar cand se intuneca. Incercam
sa zarim urmatorul marcaj printre jnepeni, dar nimic. Scoatem harta, si ma
consult cu Alin, observam ca paraiasul se apropie foarte mult de marcaj in
zona unde incepe padurea. Propun sa urmam paraiasul pana ajungem la marginea
padurii. Apar unii brazi printre jnepeni asa ca nu e o delimitare clara. Urmam
paraiasul… la un moment intr-un loc unde era topita zapada se observa o
cararuie…. O urmez si gasesc marcajul pe copac, rasuflam usurati si inaltam un
gand de multumire lui Dumnezeu… mergem mai departe … dar marcajul pare destul
de ascuns…. Potecuta intrase din nou in zapada… ne imprastiem cate putin ca sa
gasim urmatorul marcaj…si tot asa … Trebuie sa raman mai in urma si Nati o ia
in fata sa caute marcajele. La un moment dat Alin hotareste sa ramanem toti pe
loc pana gasesc urmatorul marcaj… mai tarziu am aflat ca vazusera urme
proaspete de urs… Inaintam foarte incet prin noapte… Un ultim obstacol :
trecerea unui paraias… un podet din doua trunchiuri traverseaza paraiasul…
lemnele sunt ude si aluneca foarte tare. E greu sa-ti pastrez echilibru… Cipi
o ia inainte cu Roxa … Roxa pica in apa pe spate si se uda toata in afara de
cap… Claudia e speriata si inca nu vrea sa treaca … O iau pe Miriam si pornim
incet peste punte… ajungem cu bine pe malul celalat, Bibi in spatele nostru
aluneca si ea… O lamurim pe Roxi sa-si schimbe hainele, fiecare mai avea cate
cava prin rucsacei asa ca nu e problema… oricum mai avem vreo 20 min. De-aici
drumul urca putin prin padure…. Auzim latrat de caine… ceea ce ne bucura, nu
poate fi decat cainele de la cabana…. Si da, la ora 0.30 ajungem… deci in
total 17 ore de cand am plecat. Obositi dam jos ce avem ud pe noi, si ne
bagam rapid in saci. In noaptea asta nu-mi mai fac probleme sunt sigura ca am
sa dorm… baietii ne aduc ceai cald, beau un pic si-adorm imediat.
Dimineata ma trezesc cu soarele pe fata, … lenevesc in sac… intr-un tarziu
ma ridic si ies afara, caldut… ma duc la izvor pentru spalatul de dimineata…
apa inghetata… nu-i nimic…
Plecarea am stabilit-o pentru ora 12.30 in speranta ca vom pleca la 13. La
3 ne astepta microbusul la Carnic. Coborarea nu mai pune probleme. Avem timp
sa vizitam si cascada Lolaia. Roxa si Bibi nu mai vor sa coboare… Cascada era
foarte frumoasa si nu rezist sa nu o aduc si pe Roxi… insist si pana la urma
vine…Facem ceva poze … Nati se catara iar pe unde e mai periculos si
palpitant… Nu-l poti opri… chemarea aventurii e mai puternica…
La Carnic suntem invitati de un domn de la Asociatia Pro Vita pe portiunea de
pajiste din fata cabanei. Fata de acum o luna, mizeriile lipseau. Cainele era
tot acolo dar containrul de gunoi era gol. Nenea ne spune ca putem lasa
gunoaiele la el, nu in container pt. ca vrea sa-l repare si sa-l acopere pt. a
evita scormoneala cainelui prin ele. Nu asteptam mult si vine si microbusul ce
ne duce pana la Ohaba.
Mai privim cat putem crestele Retezatului pentru a lua cu noi cat mai mult…
pentru unii cine stie cand se vor putea intoarca aici, altii poate nu se vor
mai intoarce deloc, eu in schimb vreau sa vin sa parcurg traseul complet.