"Planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din ....Tarcu" :)))

Poiana Marului - Buza Nedeii 16-18 Noiembrie 2007

http://picasaweb.google.com/damaris4d/PoianaMaruluiBuzaNedeii1618Noiembrie2007

Noua (Adelei si mie) ne-a ramas restanta muchia aceea lunga cu poieni frumoase prin Zanoaga, Sturu spre varful Pietrii. "Restanta" - ce ciudat suna... , tzinand cont ca tind spre aceasta :).... asa ca sa-i spunem altfel : "Dorintza de Sturu". Deci, urmand aceasta "dorintza de Sturu" am reluat RT-ul lui Mita la citit, am primit chiar si track-ul pentru traseu si am inceput sa visez....
.... dar pe masura ce week-end-ul se apropia si primeam informatii cum ca in Tarcu ninge de zor si stratul de zapada ar fi de 70cm inca de la Cuntu, am inceput sa ne gandim ca poate totusi "Dorintza de Sturu" nu e chiar realizabila pentru week-end-ul acesta... si incet, incet am inceput sa amanam "Dorintza de Sturu" si sa ne indreptam atentzia spre "Reintalnirea cu Nedeia".
Asa se face ca sambata dimineatza o pornim din Poiana Marului in sus spre Muchia Nedeii. Speram ca in astea doua zile sa reusim sa parcurgem Culmea Nedeii si apoi inspre Tarcu, Cuntu. Zapada apare de cum incepem sa urcam. La inceput in strat mai subtire, apoi tot mai mare si tot mai afanata. Ceea ce ne pune probleme la inaintare, mai ales pentru cel/cea care sparge urmele. Asa ca ne schimbam destul de des. Padurea parca arata putin altfel de cum o stiam din vara :)) si poteca nu vrea sa se arate nici cum... sta ascunsa acolo sub stratul de zapada :))) .... mi-aduc aminte ca trebuie sa tin linia culmii, dar tot reusesc s-o dau in bara :). Ma "sperie" un brad rasturnat de care nu imi aduceam aminte si o luam spre stanga spre o muchie mai mica, dar aceasta se termina si ne dam seama ca trebuie sa facem cale intoarsa :))) . 'Napoi la bradul rasturnat! Offf, ce ciuda'mi e ca nu-mi aduc aminte de el! :))). Continuam in sus, padurea oricum face un fel culuar in lungul potecii, da potecii aceeia ce sta ascunsa acolo sub zapada si rade de mine :). De la un timp avem sentimentul ca ar trebui sa ajungem in curand la marginea padurii.... dar sentimentul acesta a aparut mai repede decat s-a dovedit in teren :)....
In cifre, o urcare pe care in iunie am facut-o in 1h45min acum ne-a luat mai bine de 4h.
In sfarsit suntem "sus". Avem noi asa o bucurie tot timpul cand iesim din paduri si ajungem pe creasta :)) Dar, ehe... inainte mult mai este!!!.... Aici totusi inaintarea e mai usoara, ba zapada mai e spulberata si se vad smocuri de iarba, ba ne mai afundam in alte parti, ba e mai intarita si ne tine deasupra..... dar vai.... iar am uitat ca muchia aceasta e asa de lunga... si picioarele mele parca merg tot mai incet.... si in mintea mea incep sa-mi tin o mustruluiala zdravana ca n-am mai mers la sala de o luna si acu' trag ponoasele lenii mele :)). Pe la ora 16 ne oprim undeva dupa varful Buza Nedeii si ne hotaram sa punem cortul, ne intoarcem putin pana dupa piramida geodezica si gasim un loc de cort. Actiunea aceasta dureaza ceva vreme ca iata se lasa si intunerecul pana cand suntem gata.
Ce bine, la caldura, mancare calda, supa, pireu, cacao: un adevarat festin :)))
Duminica ne trezim cu ceatza si viscol (nu foarte puternic, am putea spune chiar bland pentru Tarcu). Lenevim mult in sacii de dormit... din nou mancare si apoi trebuie sa si impachetam... De cum ajungem in padure vantul se opreste.... iar Adela incepe sa zburde de fericire prin zapada mare si afanata :))) Se pare ca in aceeasi zi mai zburdara pe acolo si ursii pentru ca le-am intersectat urmele de mai multe ori... probabil ca le-a placut poteca facuta de noi cu o zi inainte :)))

Cam acesta a fost week-end-ul nostru; e adevarat, departe de ceea ce ne-am propus dar mai bogati cu noi experiente, mai bogati cu bucuria pe care ne-o ofera de fiecare data muntele cand dorul de el ne cheama sa-l vizitam.