Tarcu - Godeanu 27 Apr - 1 Mai. Gugu - un alt vis implinit

http://picasaweb.google.com/damaris4d/TarcuGodeanu27Apr1Mai2007

noi am plecat vineri seara pana in Cuntu. Sambata am pornit spre Tarcu, Saua plaiului Mare, Saua Suculetului, Prislop, Capul Prislop, la Mlaci , Lacul Iezer. Prin zona lacului Iezer am reusit sa gasim o portiune in care raul Ses era acoperit cu zapada si am trecut pe partea opusa fara peripetii. Am coborat putin pe Raul Ses pana am dat de o stana, de fapt se vedea doar o parte din acoperis si acela pe jumatate spart. Stana era plina de zapada pana la nivelul acoperisului. Am reusit sa ne strecuram inauntru prin acoperis, am nivelat zapada si am facut acolo bivuac. Un adapost de o "mie de stele". De curand am achizitionat un MSR, asa ca l-am testat in iesirea asta si sunt foarte incantata de el. Modelul e "Pocket Rocket" si are doar 85g ceea ce pt. mine face f. mult. Cu cat mai usor si mai mic cu atat mai bine :). Desi eram chiar langa apa, din pacate zapada era de vreun metru si nu putem ajunge la apa. Ne-am tot plimbat pe langa apa pana am gasit un loc care permintea sa coboram cu picioarele pe un petec de iarba si sustinuta de cealalta am reusit sa umplem sticlele cu apa. Duminica dimineatza am plecat pe la ora 10 de la stana spre Turcila - Godeanu. Cum ne apropiam de Godeanu , in dreapta noastra pe muchia ce vine dinspre Oslea am vazut doua siluete ce urcau spre Godeanu. Apoi vedem alte doua pe o muchie in stanga noastra. Cele din stanga erau de fapt Geanina cu Alin cu care ne-am intersectat chiar inainte de a ajunge pe Godeanu. Incepuse se mai si picure marunt, vant puternic si ceatza. Nu prea era de stat la povesti asa ca dupa cateva impresii schimbate am plecat fiecare pe drumul lui. Sus ne intalnim si cu ceilalti pe care ii zarisem, de fapt era doar un domn din Oradea sotia lui ramanand undeva mai jos. Vantul tot mai puternic... privim coborarea de pe Godeanu.... ce sa facem??? cum sa facem??? .... gasim o fasie de iarba unde zapada se topise si pornim pe ea. Dar vantul foarte puternic aproape ca ma arunca la pamant. Ne asezam si ne gandim ce-i de facut.... trebuie sa inaintam... incetisor dar pornim inainte.... trebuie sa facem un efort triplu ca sa ne tinem pe picioare .... vantul bate din lateral... parca ar vrea sa ne arunce in caldare.... dar mergem inainte si reusim sa trecem de portiunea mai dificila... ah... de-acum nu mai e mult pana la Gugu... un vis de mult dorit.... ajunge sa se implineasca ... ultima portiune e acoperita de zapada... Adela sparge urmele.... oboseala deja isi spune cuvantul... mai putin... mai putin... si iata-ne sus... am ajuns... de jur imprejur doar creste... suntem doar noi in imensitatea aceea ... de-acu trebe sa vedem unde campam. In creasta vintul e foarte puternic. Sa coboram la lac nu pare atractiv. Mai aveam o varianta de a cobora la o stana dar acolo nu mai aveam zapada de topit. Intr-un final campam aproape de creasta, in spatele unui damb unde am gasit un loc oarecum mai drept. Am avut ceva probleme cu vantul pana am reusit sa ancoram cortul, dar apoi in cort la fereala de vant si dupa ceva cald ne-am bucurat in sfarsit de implinirea unei dorinte de mai bine de un an de zile. Am ajuns pe Gugu. Noaptea a cazut si ceva ploaie, sau sa fi fost grindina dupa zgomotul pe care-l facea pe cort. Dimineatza am lenevit destul de mult prin cort in asteptarea soarelui ca sa ne incolzeasca cortul. Ne bucuram de minunatele privelisti cu vf Gugu si crestele din jur... atata liniste... atata frumusete...!!!!!! Plecam pe la 11. Ne hotaram sa coboram direct pe piciorul Branului. Asta insemna de fapt ca vom termina traseul cu o zi mai repede. Prietenii nostri ne asteptau la gura Apelor abia marti seara. Dar riscam.... poate vom gasi vreo ocazie care sa ne scoata de acolo, si ne gandeam sa cumparam niste mici si sa ne intoarcem la cuntu sa sarbatorim ziua de 1 Mai. De pe vf . Branu incercam sa vedem pe unde putem sa coboram... scrutam padurea.... undeva parca o linie strabate padurea si ne hoataram sa o pornim pe acolo. Zapada e foarte mare... uneori ne mai scapa un picior pana la brau... dar in mare parte ne tine... in padure gasim un firicel de apa si ne hataram sa coboram pe el. Ne gandim ca nu poate duce altundeva decat in lac. de fapt s-a dovedit a fi o alegere foarte buna. Ne-a dus direct la lac, in plus Lapusnicul Mic l-am trecut peste un pod de lemne cam in dreptul unei stane si nu a trebuit sa ocolim deloc, iar apoi am luat-o pe drumul acela forestier in sus pe Lapusnicul Mare pana la un vad destul de larg pe care l-am trecut desculte. Ajunse la Gura Apelor am aflat ca nu avem semnal pana in Brazi... dar s-a nimerit sa plece un Aro cu ceva lucratori de pe acolo si ne-a luat si pe noi pana in Brazi. De aici am chemat taxiul cu care mergem de obicei din caransebes si ne-am intors la Dacia nu intainte de a face o tura de cumparaturi in Caransebes :)) Asa ca iata-ne luni seara din nou in Cuntu.... Marti a fost o binemeritata zi de relaxare si mancare bineinteles.... :)