Intr-un final a venit si iarna 15 Februarie Muntele Mic

A venit iarna intr-un final si la noi! Iuhu!!! Ieee!!! Dupa atata lipsa de zapada iata in sfarsit ceva pulver :)

Asa ca Duminica dam o fuga pana pe Muntele Mic. Masini multe jos. Ne strecuram si noi transversal intre alte doua masini. Auzisem ca drumul nu ar fi fost curatat. Nu vedem masinile de transport. O luam cu telescaunul in sus. Primim cate doua paturi, una sub noi si inca una care sa acopere picioarele. Se pare ca totusi concurenta e buna, si se mai schimba cate ceva.
E totul acoperit de zapada, proaspata si pufoasa :).... te'mbie sa te dai pe oriunde doresti...
Sus e ceata si trebuie sa stam la coada destul de mult... Bogdan vrea sa coboare prin padure pana jos si sa mai urcam odata. Il asteptam pe Andi sa-i propunem coborarea. Da, e si el pentru si mai vin inca 3: Gabi,Rodin si Cata. In total 6 :) da, ne-am numarat ca sus in platou ceata era foarte densa si usor putea sa "dispari". Initial am fi vrut sa o luam spre partia Raindor si apoi prin padure in jos , pe langa telescaun. Dar ne dam seama ca ca nu avem cum sa ne orientam pana la intrarea in padure asa ca alegem varianta "clasica", care pana la urma nu a fost chair atat de "clasica" :) Deci o luam spre stana, insa acolo sus in platou nu alunecam foarte tare... dar zapada e superba!!! Combinatia aceasta de ceata si zapada in care sa te afunzi il face pe Cata sa renunte la coborare, asa ca ramanem 5. Ajungem la drum, dam un pic la bete pana in cotitura iar apoi Bogdan ne prezinta drumul: in jos si o tinem la dreapta :) Zona aceasta nu e atinsa de nimeni!!! E superba!!! Nu am mai fost pe aici, nu stim sigur pe unde suntem.... undeva in jos :))) Ceatza s-a dus... suntem intr-o lume de basm cu fulgi care continua sa danseze in preajma noastra...




Bineinteles ca eu una am luat o gramada de cazaturi. Am pierdut schiul prin zapada si mi-a luat ceva timp sa-l gasesc. Am mai intrat si prin braduti... dar ce conteaza... oricum era o placere sa te arunci in zapada aceea :)) Mai problematic era sa te ridici... iata un exemplu mai jos, Gabi e personajul principal.



Nu stiu de ce, desi am avut aparatul foto la mine nu am facut nici o poza... pacat, caci padurea era de vis... in schimb am obtinut aceste doua filmulete prin bunavointa lui Andi.

Jos la telescaun savuram o ciocalata calda si apoi o pornim iar in sus. Prin padure e placut, dar sus parca s-a facut si mai rau, ceatza mai deasa, vant... nu mai stam mult nici noi, dupa tura prin padurea de vis, aici pe platou in ceatza nu prea are farmec si abia asteptam sa o luam inapoi prin paduri.
De data aceasta ne insotesc Daiana si Marius.

Ajungem jos odata cu intunericul.... si Bogdan declara ca sunt cele mai frumoase coborari de anul acesta. Cat si-ar fi dorit sa avem astfel de zapada la inceputul lui ianuarie in Austria.... dar asta e... ce bine ca totusi am avut aceasta zi....