In ultima parte a sederii in Peru am inceput sa ma gandesc ca ar trebui sa profit de ocazia de a fi in America Latina si sa-mi petrec concediul undeva "prin zona". Intrebarea ce se punea era: Ce as dori sa vizitez din acest capat de lume daca n-as mai avea posibilitatea sa revin aici?
Analizand mai multi factori am ajuns la un singur raspuns: Patagonia - Tara de foc.
Intreband in stanga si-n dreapta, incet, incet a inceput sa se contureze traseul. Urma sa am un zbor dus/intors Lima - Buenos Aires si inca 6 zboruri in Argentina pentru a vizita locurile propuse.
Totul e planuit pentru cele 2 saptamani, traseu, cazare, ce voi vizita, ziua de plecare din Lima 3 Iulie... si totusi .... un mare semn de intrebare se asterne brusc pentru aceasta calatorie... in 4 Iunie 2011 vulcanul Puyehue din Chile erupe puternic si liniile aeriene argentiniene isi intrerup zborurile. Nu se stie absolut nimic despre momnetul cand zborurile vor fi reluate. Totusi .... calatoria mea e peste o luna.... trebuie ca lucrurile sa revina la normal...
In 2 Iulie seara, aveam bagajul pregatit pentru zborul de a doua zi spre Buenos-Aires, cand telefonul suna si vad un numar ciudat pe display. Cand raspund, o doamna se prezinta ca reprezentanta a
Aerolineas Argentinas si ma anunta ca zborurile Buenos Aires - Trelew si Trelew - El Calafate sunt anulate. Am simtit ca realmente mi se inmoaie picioarele. Toate planurile mi se dau peste cap si trebuie sa iau o decizie urgenta. Ce sa fac? Ce sa fac? Daniela ia o decizie!!! Si trebuie luata chiar acum!
Intreb daca pentru ziua respectiva au zboruri din Buenos Aires spre El Calafate. Da au, si imi schimba biletul direct spre El Calafate. Ok, asta rezolvat .... si totusi o apasare mare ramane ... Ce sa fac? ... sa plec, sa nu plec... daca cumva inaintea altor zboruri voi primi acelasi apel? Ce-i de facut Daniela?
Pana la urma iau decizia sa plec. E aventura mea si vreau sa am parte de ea.
Prima zi fac o oprire in Buenos Aires. Dupa 6 luni de locuit in Peru privelistea ce mi se asterne in fata ochilor pare a fi precum Europa. Cumva aceasta tara s-a diferentiat de toata cealalta parte a Americii Latine si ma duce cu gandul la Europa.
Cu inima stransa ma prezint a doua zi in aeroportul din Buenos Aires si privesc tabela de plecari... oare zborul meu spre El Calafate e prezent pe tabela de plecari?
Rasuflu usurata cand vad ca zborul e programat pentru decolare.
Programul initial e oarecum decalat asa ca am ocazia sa balauresc prin acest orasel.
Sunt in plina iarna iar turistii sunt aproape inexistenti.
Urmatoare vizita se indreapta inspre parcul national "Los Glaciares" si mai exact ghetarul "Perito Moreno". Cu o suprafata de 250 km2 de gheata si o lungime de 30 km este unul din cei 48 de ghetari alimentati de campul de gheata Patagonian sudic localizat in Anzi si impartit cu Chile. Specacolul oferit de acest ghetar e incredibil, un perete de 60 m ianltime deasupra nivelului lacului "Argentina" pe o lungime de 5 km ce avanseaza. Este unul din cei 3 ghetari patagonieni ce sunt in continua crestere.
Sunt extrem de putin vizitatori in acest anotimp si poti gasi fara probleme locuri in care sa te retragi si sa urmaresti in liniste specatolul oferit de ghetar.... cand placi ale ghetarului se rup cu zgomot si se parabusesc in apele lacuri in mii de bucati si valuri se imprastie in jur... iar apoi se asterne din nou linistea ... o liniste rasunatoare ce-ti umple sufletul ...
Dupa ore bune de petrecut in preajma acestei mari de gheatza ma intorc inapoi la El Calafate unde vizitez muzeul de gheatza iar spre seara undeva la marginea oraselului pasarile flamingo ce pot fi urmarite chiar si in acest anotimp timp rece.
Si cum firea mea trage spre inima muntilor, iata-ma din nou la drum.
Pentru cateva momente norul se imprastie si putem vedea maretul "Fitz Roy". Soseau noastra parca s-ar termina cu el...
Ma prezint la centrul de informare din "El Chalten" pentru inregistrare. Imi propun sa stau 2 zile in acest catun de munte. Vremea e destul de mohorata si pentru prima zi fac doar o plimbare prin imprejurimi caci ploaia sta sa inceapa.
Maretul varf se ascunde si nu vrea sa se arate. Merg deja de ore bune pe traseu neintalnind nici macar o persoana. Sunt singura pe acest munte si ciudat ca nu simt singuratatea deloc, ba din contra ma simt linistita si "acasa". Chiar el muntele la un moment dat ma bucura si mai mult cu pacla de ceatza ce se sparge pentru ceva timp si asa printre nori se zareste mult doritul varf "Fitz Roy".
In padurile ce incojoara acest munte se poate intalni foarte des El Carpintero negro, o specie de ciocanitoare specifica padurilor patagoniene.
Intoarsa in El Calafate ma duc degraba la agentia Aerolineas Argentina si cu inima stransa vad ca zborul meu spre Ushuaia este anulat. Aceeasi intrebare ma macina din nou. Ce sa fac? Daniela, ce sa fac? Sunt singura, undeva spre capatul continentului americii de sud, avand ca destinatie Ushuaia oras considerat "fin del mundo", si cu zborul anulat. Ce e de facut? As putea sa mai astept o zi, dar nimic nu putea garanta daca peste o zi avionul va zbura sau nu spre Ushuaia. Si totusi vreau sa merg acolo. Ma interesez la agentiile de autobuse si gasesc curse pana in Ushuaia lungi de 16 ore. Din nou intrebarea se ridica. Ce sa fac? Daca ajung in acest orasel "la capatul lumii" si nu mai pot sa ma intorc de acolo? Ca sa iau autobusul din Ushuaia inspre Buenos Aires pentru intoarcere este complet iesit din discutie. Deci, sa plec spre "fin de mundo"??? Sa ma risc? In nebunia mea am decis sa merg mai departe :) Ma prezint de dimineatza in autogara si-mi iau bilet spre Ushuaia - 16 ore cu autocarul.
16 ore care la final s-au dovedit a fi 24.
Undeva in mijlocul noptii aflu ca vom traversa o bucata de pamant chilean si ca de obicei trebuie sa complectam niste hartii cu declaritii. E noapte, sunt obosita, si fiind obisnuita cu declaratiile ce le faceam deobicei la intrarea in Peru am selectat "NU" la fiecare optiune nedand prea multa atentie.
Ne oprim la o cladire micuta pierduta undeva in mijlocul campului, ce reprezenta granita intre Argentina si Chile. La scanarea bagajului de mana sunt oprita de vames si vad ca-mi scoate cele 3 mandarine din bagaj cerandu-mi declaratia. Ma intreb oare ce e in neregula si il aud zicand ceva asemanator cuvantului "infractiune". Nu inteleg mai nimic din ce zice. Nimeni de acolo nu vorbeste engleza iar farama de spaniola pe care o stiam eu nu ma ajuta prea mult.
Omul ma duce intr-o incapere separata si un alt ofiter vine sa vorbeasca cu mine. Intr-un final inteleg care e problema. In Chile este interzis sa introduci fructe iar eu declarasem pe hartiile respective ca nu am nici un produs de genul fructe/legume sau alimentar. Simt ca ma topesc cand realizez greseala ce am facut-o. Omul imi cere explicatii pentru ce am comis infractiunea. Simt ca ma apuca un "fel de groaza". Singura si neputand sa ma fac inteleasa .... Dupa multe discutii si explicatii balbaite la mai multe persoane, semnez o declaratie in care explicasem ce s-a intamplat si primesc o amenda echivalenta a 250 de dolari americani. Cele 3 mandarine ma costa 250 de dolari!!! Cele mai scump paltite mandarine!!! Si nici macar nu am apucat sa le mananc.
Din pacate nu acceptau nici dolari, nici pesos argentinieni, iar eu nu aveam nici macar un pessos chilean. Amenda trebuia platita in 10 zile. Inca o grija in plus adaugata acestei calatorii.
Intr-un final ajung la destinatie: "USHUAIA - fin del mundo".
Ma prezint la centrul de informare turistica pentru informatii despre obiectivele ce pot fi vizitate. Cu ocazia aceasta primesc in pasaport o "viza" speciala pentru vizitarea orasului. "La ciudad mas austral del mundo".
Inchiriez echipamnet de ski si dau cateva ture pe partie, iar apoi o iau frumos la plimbare printre casutele razlete din padure.
Dupa ziua de schi urmeaza vizitare parcului national "Tara de foc". Un panou informativ marcheaza cei 3.079km pana la Buenos Aires si 17.848 pana hat departe in capatul nordic din Alaska. Prinvind acest panou, ma gandesc doar ca cei 3000 de km ii voi putea face cu avionul :)
Aici in "Tara de foc" peisajul este superb chiar daca e iarna si nu foarte multa zapada. Un trenulet cu aburi te plimba prin acest peisaj magnific.
Dupa amiaza o aloc unei alte plimbari, de data aceasta pe canalul Beagle, canal ce reprezinta una dintre cele 3 cai navigabile ce uneste oceanul Atlantic de Pacific. Canalul desparte insula principala a Tarii de foc de celalte insulite sudice. La Nord de Tara de foc se afla Stramtoarea Magellan iar in sud Drake Passage, lat de 800 de km dar cu vanturi foarte puternice.
Insulitele imprastiate in lungulul canalului Beagle sunt un paradis al leilor de mare
Calatoria mea la "capatul lumii" se apropie de sfarsit .... "la ciudat mas austral del mundo"..., "el centro de ski mas austral del mundo"..., "tren del fin del mundo", .... "faro del fin del mundo" .... totul in jur pare sa indice un sfarsit ... dar e doar sfarsitul inceputului... e inceputul cunoasterii acestor locuri ....Patogonia... Tara de foc... Nu pot stii daca cumva in aceasta viatza voi mai avea ocazia incredibila de a strabate aceste locuri .... dorinta s-a trezit ..... mi-as dori sa le pot vizita si in plina vara .... dar nu stiu ce poate aduce viitorul ....
Pe de alta parte sunt atat de multe locuri incredibile in aceasta lume ce asteapta sa fie descoperite .....
Si inainte de finalul concediului meu mai ramane de vizitat inca o locatie. De data aceasta parasesc iarna si frigul si ma indrept spre vara cu cela 25 de grade ale ei, la granitza dintre Argentina si Brazilia, o locatie ce iti taie rasuflarea prin maretia, spendoare, putere ... pur si simplu te lasa fara cuvinte: "Las Cataratas del Iguazu".
A fost un concediu ce din punct de vedere psihic m-a consumat 100%. "Planul de acasa nu s-a potrivit nicicum cu cel din targ". Un concediu ce la fiecare pas imi cerea sa iau o decizie..... si toate acestea pana la urma nu sunt nimic in comparatie cu toate splendorile ce ti le poate descoperi aceasta lume.
~ "FIN" ~
(del parte dos :) - seguirá la tercera)
No comments:
Post a Comment