Acasa pe taramurile zeilor (7-14 Iulie 2007)

http://picasaweb.google.com/damaris4d/Olympus714Iulie2007

Planurile noastre de acasa au fost cam asa: 3 zile la munte si 4 zile la mare. Cititi in continuare si vedeti ce s-a intamplat :)))

Plecam sambata seara cu cursa charter Timisoara-Salonic la 22.30. Zborul pana la Salonic e de 1h10min. Din aeroport aveam transportul asigurat pana la hotel in Paralia Katerini. Ajungem la hotel in jur de ora 1.30. Ne lasam bagajele si apoi iesim afara sa cautam ceva de mancare :)) Gasim un ultim magazin deschis, mai mergem si pana la mare sa intram cu picioarele in apa dupa care ne intoarcem la hotel, mancam si ne culcam.
Duminica dimineatza ne trezim devreme, ne pregatim rucsacii pentru 3 zile de munte si o intindem din hotel. Luam un autobus din Paralia pana in Katerini(1.15€), apoi altul din Katerini in Litohoro(2€) - un orasel foarte pitoresc de la poalele Olimpului. De aici exista doua variante pentru a ajunge in Prionia(1000m): ori taxi(22€), ori prin valea lui Enipeas (un traseu de 6h). Decidem sa urcam cu taxiul si sa trecem prin valea lui Enipeas la intoarcere.
Drumul cu taxiul nu a fost deloc pe plac stomacului meu si abia am asteptat sa ma dau jos din masina. In Prionia ne umplem sticlele cu apa si o pornim la drum. Deja e foarte cald si ne asteapta inainte un drum de 3h dupa cele cate citisem, care de fapt au fost 4 :). Foarte aglomerat drumul acesta care urca din Prionia la Refugiul A. E adevarat ca era si Duminica dar ceea ce era de apreciat erau o multime de oameni in varsta care faceau traseul acesta. Si ne gandeam noi daca vom fi in stare sa mai facem trasee din acestea peste 30 de ani :)). Ultima bucata spre refugiul A paraseste padurea si urca abrupt in serpentine. Dar spre bucuria noastra gasim zona plina cu fragute ceea ce genereaza o pauza de vreo jumatate de ora :). Asa sa ne mai treaca frustrarea ca n-am prins fragutele in Poiana Marului. Ciudat ni s-a parut ca ceilalti turisti nu erau dornici sa guste aceste delicatese. Un ultim urcus final si suntem la refugiul A. Nu stiu de ce se numesc aceste constructii refugii pentru ca ele sunt cabane in toata regula. Aceasta are vreo 100 de locuri de cazare, foarte curata si dotata cu toate cele. Cazare pe noapte este de 10€. La intrare exista dulapioare in care se lasa bocancii iar in interior ai voie doar cu slapi. Totul e foarte curat, foarte ingrijit iar cei de acolo sunt foarte primitori. Ne cazam pentru 2 nopti iar dupa masa ne-o petrecem lenevind in soare. Cabana in sine ma duce oarecum cu gandul la Curmatura, la fel si stancariile ce se vad in sus. Parca ar fi locuri familiare..... ah, imi place... Stingerea e la ora 22. Inainte de culcare mai intrebam la ce ora rasare soarele: 6.04.
Luni ne trezim la 5.55 si o zbughim afara... e inca racoare, dar nu pentru mult timp. Ne luam micul dejun in lumina rasaritului la 2100m. Majoritatea se pregatesc de plecare pe traseu. Noi suntem gata la 7.20. "Autostrada E4" e foarte aglomerata ceea ce nu prea e placul nostru. Dupa vreo 5 min de la plecare intalnim un indicator spre Refugiul C: 1h30'. Scoatem repede harta si ne hotaram sa o luam pe acest drum. Ceea ce s-a dovedit a fi o hotarare foarte inspirata :)). E adevarat ca am avut o mica patzanie legata de faptul ca la un moment dat am pierdut marcajul si ne-am trezit ca nu mai gasim nici o pata rosie(acesta este marcajul lor), inapoi nu ne venea sa ne intoarcem asa ca am studiat putin harta, vaile si muchiile si ne hotaram sa o luam pe o muchie in sus. Dupa vreo jumatate de ora gasim din nou "petele rosii": iehehe!!!!!. Dupa o 1h40min de la indicator suntem sus pe platoul muzelor la refugiul C(2648m). In apropierea refugiului vreo 10 capre salbatice pasc linistite intr-o sa. Ne apropiem si incercam sa le fotografiem dar caprele o iau inspre rapa. Refugiul C e micut si cochet cu o priveliste splendida inspre "Tronul lui Zeus". Doi tipi stau si dorm in saci de dormit in afara refugiului. Ne saluta, ne intreaba de planurile ce le avem. Spre Mithykas. Pornim de la Refugiul C inspre Refugiul SEO. Acesta e mai mare, si am aflat mai tarziu ca ar fi refugiul de la cea mai mare altitudine din Balcani (2760m). Suntem uimite de constructiile acestea la o asa de mare altitudine. Dupa refugiul SEO intalnim alte capre salbatice, si apoi alta la baza tronului lui Zeus. Ocolim tronul lui Zeus pe la baza lui. Apoi intalnim un indicator inspre Stefani. Lasam traseul acesta si continuam inspre Mithykas. Plin de stancarii in jur ceea e pe placul nostru pe deplin. Din nou ne ducem cu gandul la Piatra Craiului. Suntem pe varf in jurul orei 12 unde facem si o binemeritata pauza de hranire a stomacului cu peanutbutter. Poze... ne semnam si noi in jurnalul de pe varf, un telefon acasa... si stat la soare. Raman impresionata de peretii aceea ce se inalta sute de metri. O caldare imensa se deschide la picioarele noastre. Pornim apoi spre Skala unde ne intalnim cu un grup de studenti americani. Varful Skolio nu ne atrage deloc asa ca pe acesta il sarim si pornim spre drumul ce duce la Refugiul A. De la Skala la Refugiul A drumul e foarte usor, o poteca ce coboara continu, asa ca ne felicitam ca am luat-o prin hornuri la venire. Stancariile sunt mult mai fascinante decat aceasta poteca..... La 14.30 suntem din nou la refugiul A. Ni se pare ciudat sa terminam un traseu asa de repede.... numai bine, inca o dupamasa de trandaveala :))) Dar e o trandaveala tare placuta aici la 2100 :)))
Marti e dedicata drumului inapoi spre Litohoro si apoi la mare. Din nou poze la rasarit, mic dejun, ne luam ramas bun de la gazdele noastre si o pornim la drum. Drumul pana in Prionia e foarte usor acum:) doar coboram :)) Pe valea lui Enipeas este insa altceva :). Paraiasul formeaza tot felul de lagune cu apa verde si linistitoare. Pacat ca e interzis sa-ti racoresti picioarele in apa. Apoi drumul coboara si urca si iar coboara si iar urca si iar coboara si iar urca pana cand simti ca deja e mai mult decat suficient si ai vrea sa se termine.... si se termina intr-un final in pitorescul orasel Litohoro.
Din nou drumul cu autocarul si apoi cu atobusul. Hotel - costumul de baie - si mare. Cam aici ar trebui sa se termine povestirea mea, dar.....
Dupa o ora si jumatate de balaceala in mare ne apuca " o mancarime " de a dormi o noapte la refugiul C pe platoul muzelor, asta ar insemna miercuri si joi pe munte si ne mai ramane vineri si sambata la mare.... intai o faram de gand... care apoi se cuibareste in mintea ta de nu-ti mai da pace... ce-i de facut??? spalat haine, dat telefon la refugiul C pentru cazare . Nu ne raspunde nimeni asa ca vorbim tot cu tanti Maria de la refugiul A. Acest aspect rezolvat ardem de nerabdare de apleca din nou pe munte :)))
Miercuri dimineata acelasi traseu, dar de data aceasta prindem un taximetrist care urca mult mai incet asa ca de data acesta stomacul meu nu mai are nici o problema. Din Prionia pana la refugiul A drumul nostru de data acesta e de doar 2h10'. No ca am reusit sa injumatatim timpul. :) Restul zilei trandavim din nou la refugiul A si o pornim in sus doar seara cand se mai racoreste. 1h20m pana la refugiul C. Gasim bucata ce ne indusese in eraoare data trecuta. Era de fapt un marcaj ce cobora la o platforma pentru elicoptere.
Seara stam la soare in fata refugiului C si mergem sa vedem apusul de soare de pe Ilias. Mai urcasera in acea seara si un grup de greci care se pregateau sa devina un fel de insotitori de traseu.
Joi dimineatza ne trezim inaintea tuturor cu cateva minute inainte de rasaritul soarelui. Un spectacol deosebit la rasarit cand o lumina portocalie cade peste tronul lui Zeus, parca ar fi aprins :). Cei de la refugiu ne vorbesc despre traseul ce urca pe Stefani care ar fi mult mai frumos decat pe Mithykas dar ca ultimii 10m sunt foarte expusi. Ne hotaram sa incercam, asa ca numai bine vom face alt traseu. Deci din nou la catarat pe stanci, pietre, abisuri.... ajungem sus pe un varf, urmeaza un V si apoi ultima urcare. Deoparte si de alta abisuri, sute de metri sub noi. Ma incumet inainte, trec de acel V si incep urcarea finala. Urc vreo trei metri dupa care ar fi trebuit sa parcurg in lateral cativa pasi pe partea cea mai expusa a versantului. Nu ar fi fost probleme de prize dar problema era ca nu eram obisnuita cu o asemenea inaltime sub mine. Parca oasele incep sa se inmoaie la gandul ca voi fi lipita de perete si doar un singur varf de bocanc gresit pus m-ar putea face sa cad in gol vreo 600m. Inima incepe sa bata mai tare, mainile parca nu mai vor sa asculte ce le comanda creierul ... iar atunci iau decizia de a ma intoarce inapoi. Un sentiment ciudat ne cuprinde, oarecum o frustrare ca n-am reusit sa ajungem pe varf.... poate ca daca ar fi fost cineva acolo care sa ne sustina moral am fi reusit. Va ramane pe alta data.....
Ne intoarcem din nou la refugiul A, din nou trandaveala, mancare, stat la soare. Ne gandim la ce ora ar trebui sa ne chemam taxiul in Prionia.... si totusi .... nu .... din nou acea chemare a muntelui, din nou mai sus in loc sa coboram, din nou ideea de a ne intoarce la refugiul C si sa mai dormim o noapte acolo... si din moment ce a aparut acest acest gand nu mai poti sa-i faci fata. Seara la 6 o pornim din nou in sus :))) da spre refugiul C. De data asta facem doar 1h5'. Seara suntem invitate sa vizionam cu ceilalti un documentar despre catarare .... da:) la 2648m exista laptop, exista videoproiector :))).
Vineri dimineata desi ne trezim devreme lenevim in pat pana ce grupul de greci pleaca de la refugiu. Apoi coboram, luam micul dejun, costumele de baie si stam la plaja la 2648. Asta da viata :)))) La ora 14 plecam spre refugiul A unde mai facem o pauza sa luam o ultima masa. Rugam pe tanti sa ne cheme un taxi pentru Prionia. Cu greu ne despartim de aceste locuri. Chiar tanti de acolo ne intreaba daca suntem sigure ca plecam ca ea nu e sigura de asta :))). Locurile astea ne-au devenit dragi. Ne simtim ca si acasa.... :) ceea ce devine periculos pentru noi :)))
Sambata a trebuit sa eliberam camera de hotel dimineata iar avionul era abia seara, ceea ce ne face sa luam calea din nou spre Litohoro. Dar de data acesta ne oprim aici, in acest pitoresc satuc de munte...

Ce-as putea sa mai spun e ca pe avion inspre Timisoara deja au inceput sa se infiripe unele planuri de a ne intoarce la sfarsitul lui Septembrie in acele locuri deosebite.... vom vedea.....