Una ba, una da, una ba, una da... :) cam asa au fost reusitele tentativelor noastre de a ajunge la “lacasul lui Zamolxis”. Dorinta era veche de mai bine de doi ani, cand am am intrat si eu pe lista alpin_tm si mi s-a trezit interesul pentru aceasta zona. Prima tentativa a fost la sfarsitul lui Octombrie 2006, care a coincis si cu prima mea iesire in zona Tarcu-Godeanu. Gugu a ramas atunci ascuns pentru noi, retragandu-ne atunci din creasta de la lacul Godeanu spre Cerna Sat pe Oslea Romaneasca. Au urmat apoi iesirile de iarna din Tarcu, cand am inceput sa cunosc zona, varfurile, vaile si incet incet sa devina locuri familiare. O noua tentativa, de data aceasta reusita, a urmat la 27-30 Apr 2007. Traseul parcurs: Cuntu-Tarcu-Prislop-Mlaci-Turcila-Godeanu-Gugu-Branu-Gura Apelor. Anul acesta de 1 Mai am fi dorit o reintalnire cu Gugu de data aceasta plecand din Retezatul Mic, dar se pare ca Zamolxis “nu ne-a dorit” atunci pe taramurile lui, ne-a amanat aceasta placere, si am fost nevoiti sa ne retragem din saua Matzului pe Plaiul Bulzului..... si totusi noi am revenit....
Planurile nu erau foarte exacte si depindeau mult de ceea ce vom intampina.
Masina ne-a lasat la podul de peste Lapusnicul Mare, asa ca pornim cu un mars pe drumul forestier pana ce ajungem la podetul de traversare peste Lapusnicul Mic. Multumita indrumarilor lui Adi P am gasit destul de usor poteca ce urca in serpentine pe piciorul Branului. Cum prindem altitudine, padurea devine tot mai salbatica si tot mai multe obstacole avem de trecut, ba ocolit, ba pe sub, ba peste bustenii cazuti direct pe poteca. Pierdem poteca la intersectia cu firul de apa datorita zapezilor care inca sunt prezente. Asa ca ne hotaram sa o luam direct in sus pe muchie. Urcarea abrupta pana pe Branu ne cam solicita si trebuie sa facem o scurta pauza de masa. Dar in curand ivirea varfului atat de mult dorit ne intremeaza nespus :))) Da, suntem aici, si da vedem varful!!!! :) De pe Branul traseul e mult mai lejer, iar varful ce-l vedem mereu in fata noastra e o incurajare in plus. Ne hotaram sa punem cortul intr-o sa mai ferita. Vantul nu e foarte puternic. In jumatate de ora am pregatit totul: cortul pus, sacii pregatiti de culcare .... e 17.45, suntem gata sa pornim spre varf cu un bagaj lejer in spate. Avem vizibilitate jur in prejur desi de o claritate mai redusa. Totul in jur parca ne zambeste, insusi Gugu pare ca ne asteapta cu bratele deschise. Am fost ca la un fel de intalnire. Data trecuta ne-a respins, dar azi ne primeste la el. E la fel de fascinant, e el, Gugu, si timp de jumatate de ora ne incanta cu personalitatea-i mareatza. Plecam fericite de la aceasta intalnire, stiind sigur ca vom reveni si alte dati. Si cum soarele e inca pe cer, si nu ne grabeste nimic, ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, de acea imensitate de creste in care nu e tipenie de om si nici urma de civilizatie. Doar ea, natura, se manifesta aici.
La cort, e timp de masa, si apoi culcare. E luna plina si cortul e luminat. Candva in noapte trezind-ne ne dam seama ca si vantul s-a oprit. Ne trezim de dimineatza si lenevim destul de mult pana sa ne hotaram sa vorbim una cu cealalta :))) Privim spre Gugu, da, se vede profilu-i maret dar in spatele lui ameninta un nor negru. Primim si un mesaj de la Tarcu cum ca vin ploi cu fulgere si sa coboram din creasta. Ne intrebam ce sa facem si cu greu ne pornim sa facem ceva de ale mancarii :)). Intre timp din cand in cand se aude o ploaie marunta pe cort. Cand deschidem din nou usa cortului vedem ca norul cel negru e deja spre Retezat, iar dinspre Tarcu se face senin. Da, ne zicem ca trebuie sa mai stam un pic, macar sa se usuce cortul... de fapt s-au facut cateva ore de stat la soare si admirat Gugu.
Ne-am intors pe acelasi drum, doar ca am zarit la intrarea in padure poteca ce merge pe curba de nivel spre lac. Am incercat sa coboram pe ea o bucata, dar aceeasi problema, zapada care o acoperea ne-a determinat sa o luam pe firul apei pana unde pierdusem poteca la urcare. Astazi o vreme si mai frumoasa decat ieri face aceasta padure salbatica si "mai" spectaculoasa. Ne bucuram din plin de ea, de copacii aceea ravasiti, de floricele rasarite, de cantatul pasarelelor.
Tura aceasta sigur va ramane una dintre preferatele mele, desi fiecare iesire la munte are in ea ceva deosebit.
http://picasaweb.google.com/damaris4d/PeMeleagurileLuiZamolxisVfGugu1718Mai2008
No comments:
Post a Comment