Sunday, July 4, 2004

Fagaras 2-4 Iulie 2004

Un vis de aproape doi ani de zile care acum s-a implinit : sa fiu in Fagaras – sa ajung pe Moldoveanu.

Fiind un vis, de mult m-am gandit la o astfel de tura si initial a fost planuita putin mai diferit si cu o alta persoana, dar cu cateva zile inainte am aflat ca nu mai poate veni si cum imi doaream tare mult sa plec am inceput sa dau telefoane intr-o parte si-n alta. Pana la urma Naty nu a putut refuza oferta acestei ture asa ca joi seara pornim cu trenul de 22 :25 inspre Fagarasi. Schimbam la Vintu de Jos si in Sibiu si la ora 8 :50 suntem in Cartza. De-aici o pornim pe singura sosea asfaltata in directia muntilor. Nici nu pornim bine ca vine o masina care ne ia pana la intersectia cu drumul ce urca la Balea. Aici marcajul arata 22 km pana la Balea Cascada si 35 km pana la Balea Lac iar ceasul arata ora 9. Pornim pe sosea si facem semn la fiecare masina care trecea pe langa noi… ajungem in Cartisoara , trecem de sat si intr-un final opreste o masina. O borna km indica 15 km pana la Cascada. Masina ne duce pana sus la Lac si astfel suntem acolo la ora 11. Drumul pe serpentine nu mi-a priit deloc si mi-a trebuit ceva ca sa-mi revin. Sus la lac mancam ceva si la 11 :50 pornim spre saua Caprei. Vremea e frumoasa, innorat dar norii sunt suficient de sus pentru a zarii crestele muntilor. La 12 :35 suntem in sa si ne continuam drumul pe marcaj banda rosie pe langa lacul Capra. La ora 14 suntem in Fereastrea Zmeilor unde zarim si primii bujori de munte – o splendoare. Urmeaza o bucata de stanci cu cabluri nu foarte greu de trecut, dar cablul e util mai ales cand ai in spate un rucsac de 60 de litri. Ne continuam urcarea spre Arpasul Mic, Arpasul Mare, Mircii. Poteca inconjoara putin Vf. Mircii, apoi coboara pe langa Lacul Giurgului. Lacul arata de un albastru foarte deschis si de sus nu puteam intelege de unde vine aceasta culoare. Cand ajungem langa el, misterul ni se dezleaga… gheata ce era deasuprea apei se scufundase compacta in lac… imprejurul lacului zapada destul de multa…. Facem o oprire pentru « reincarcare » si la 17 :20 pornim la drum …. Nu mai avem asa de mult , poteca urca incetisor mai mult pe curba de nivel si la 18 :10 suntem in saua Podragului. Zarim cabana si lacul de un albastru inchis, mai degraba negru. Un spectacol foarte frumos si linistit. Chiar in saua doi cehi au campat acolo , noi mai avem de coborat iar a doua zi de urcat inapoi….. mai traversam ceva pete de zapda si in 20 de minute suntem la cabana. Ne cazam la priciuri…. In camera mai sunt trei rucsaci si ne intrebam daca sunt romani sau nu pentru ca toti ceilalti pe care ii intalnisem erau straini. Ce ciudat , o gramada de straini vin sa ne viziteze muntii nostrii si-ai nostrii romani par sa nu fie interesati de frumusetile ce se ascund in tara noastra….. Interiorul cabanei nu e prea primitor , peretii sunt innegriti si mucegaiti , dar avem geamuri de termopan :). Oricum de afara cabana arata foarte frumos langa lac. Cumparam un ceai, ma schimb de hainele ude si iesim afara pe prispa sa mancam, ceva mai sanatos de data aceasta….e asa de placut sa stai si sa admiri tot ce te inconjoara, lacul, crestele, bujorii ce sunt din plin aici in caldare….. Dupa ce terminam cu masa, fiind inca devreme (19 :30) plecam intr-o mica plimbare pe malul lacului printre rododendroni… stam printre flori pana cand catziva stropi de ploaie ne trimit in cabana. Facem cunostiinta cu colegii de prici- niste bucuresteni care erau foarte uimiti sa afle ca venim de la Balea deoarece cabaniera le-a spus ca e destul de greu de trecut din cauza zapezii si ca inca nu a avut turisti care sa fi venit de la Balea. Totusi noi pe cresta ne-am intalnit cu vreo trei grupuri ce mergeau inspre Balea. Pun ceasul sa sune la ora 6 ca sa putem pleca cat mai de dimineata si la ora 9 suntem in sacii de dormit. Adormim foarte repede iar de dimineata mi-a trebuit ceva ca sa ma dumiresc de ce suna ceasul… 9 ore de somn au trecut tare repede…
Ne intindem destul de mult cu iesitul din saci….. Naty nu are pofta demancare, eu mananc un sandvich, imapchetam totul in rucsaci si pornim la drum la 7:40. Privesc la urcusul de pana in sa si-mi zic ca facem o o ora pana sus dar s-a dovedit a fi doar 35 de minute. De dimineata cerul era acoperit de nori dar din cand in cand se mai zarea cate un petec de cer. Pana am plecat la drum s-a mai intunecat un pic si chiar inca inainte de a ajunge in saua Podragului a inceput sa picure marunt. Ne luam pe noi gecile de gore si plecam mai departe. Tinta noastra e Moldoveanu, stropii de ploaie nu ne pot oprii. Pana in saua Orzanelei facem aproape doua ore si jumatate cu tot cu pauze, pauze ce de altfel sunt destul de scurte pentru ca frigul si ploaia nu te lasa sa stai in loc. Paca aici am avut o orecare vizibilitate… in partea dreapta puteam zari valea, chiar si Vf Vistea si Moldoveanu, dar in stanga noastra avem un nor mare de ceata. Vistea Mare se inalta impunator inaintea nostra dar de cum incepem urcarea ceata ne invaluie si nu mai putem distinge cat de mult avem pana sus. Deci urcam, urcam, urcam….. la 10 :50 suntem pe varf, Moldoveanu nu se vede deloc. Pornim spre el, indicatorul arat 15 minute…. Deci nu mai avem mult si ne atingem tinta…. Caboram stanci, urcam stancii, rucsacii nu-i lasam…Naty mi-a promis ca vom manca piersici pe varf, hmmmm…. Demult ma gandesc la ele…. … si iata da suntem sus « pe acoperisul tarii » … tot ce vedem e stlpul cu placuta pe care indica Vf. Moldoveanu 2544m. Pentru o secunda parca cineva a dat la o parte valul de ceata si zarim o parte din vale, dar imaginea dispare imediat. Facem poze , prin ceata, mancam piersicile, nu putem sta prea mult… pe dinafara sunt uda de la ploaie, pe dinauntru sunt uda de la transpiratie… am fost la cea mai mare inaltime pentru zece minute… ne intoarcem pe Vistea si-o pornim mai departe… tinta a fost atinsa, ce mai conteaza ploaia si vantul ? !….din cand in cand stropii se mai opresc , uneori pare ca vrea sa se lumineze, dar nu se intampla nimic… Poteca de creasta trece pe lange refugiul din saua Vistei si-i propun lui Naty sa ne oprim sa vedem cum e… Usa se deschide destul de greu, si dinauntru un glas ne pofteste sa intram… trezisem pe cineva, plecat singur pe munte, se oprise din cauza ploii, dar se hotareste sa-si continue drumul cu noi…. Plecam mai departe, mai avem de trecut trei varfuri pana in Fereastra Mica. Coborarea prin fer. Mica e acoperita de zapada… poate ca m-ar fi tentat s-o luam pe aici daca nu era ceata atat de deasa si vantul nu sufla asa de puternic. Mergem mai eparte pana in fereasta Mare (14 :55) si-aici minune… incepem sa zarim bucati de cer albastru …. Pe cum coboram ceata incepe sa se imprastie …vedem cabana din vale, cascada Racorelelor, bujorii de munte, capre negre….. totul e asa de frumos….stam pe o piatra la soare… Ajungem la cabana la ora 16 :30. Aici multa lume, corturi…. Mergem sa vorbim pt. cazare… cabaniera ne conduce intr-o camera cu o gramada de bagaje… Primul lucru e sa schimb totul de pe mine si sa ma spal cat de cat…. WC-ul de afara (construit anul trecut) e foarte practic, adica spatios, e loc suficeint ca sa ma schimb. Scapata de aceasta grija, iesim afara pe bancuta sa mancam ceva. De fapt meniul principal. Nu ma pot abtine si-mi cumpar o ciorba de la cabana. Vai da buna a fost… Ne intindem mult si bine cu mancatul…apoi stau cu picioarele la aer ca sa mi le usuc… bocancii mei sunt uzi « leoarca »…. Naty pleaca pina sus la o chilie, eu ma plimb dupa lemne…. Intre timp ajutorii de la cabana fac « munca de agrement ». Peste vale e fixata o tiroliana, si vreau sa incerc si eu. Primesc un ham si-mi dau drumul…. Mi-a trebuit ceva sa ma desmeticesc … dar mi-a placut… lui Naty i-a parut rau ca a ratat aceasta distractie….. Seara probabil ca as fi ramas la un foc daca n-ar fi adus cineva un casetofon ….. muzica aceea nu avea ce sa caute in peisajul de munte….. ma hotarasc sa merg sa dorm, mai vorbesc cu cei de prin dormitor… erau niste studenti ce venisera cu un grup de nemti si vroiau sa contruiasca un dus solar. Tot ei au fost anul trecut de au construit WC-ul. Nu mi-e prea somn… si aud tot ce se intampla in jurul meu. La ora 3 ma hotarasc sa ies si sa dorm afara. Si asa tot vroiam sa testez sacul de puf. Cerul e destul de luminos, printre nori se zaresc si stelele… Ma instalez pe o masuta de acolo….. oh, da, e mult mai bine afara….. La ora 6 iar suna ceasul… Scot toate lucrurile afara si incep impachetarea… Plecam pe la vreo 7 :20 … cerul e foarte frumos, la fel si peisajul inspre creste… La drumul forestier prindem o masina care ne duce pana la Manstire. Cobaram sa o vizitam…multa lume acolo, slujba de duminica incepuse….plecam mai departe pe drumul asfaltat. Soare puternic,… speram sa prindem ceva ocazii pt. a ajunge trenul de 14 :30 din Ucea. Prindem un microbus ce ne duce pana in Fagaras. Astfel la 11 suntem in gara. Mai avem trei ore pana ne vine trenul. Mergem pe camp sub un copac si ne intindem la soare….. Naty imi spune ca cu siguranta nu a fost singura data cand a urcat pe Moldoveanu, o sa vina si la anul… si iar si iar… vrea sa faca toata cresta de la Suru pana in Plaiul Foii… Deci tocmai ce i-am deschis apetitul… Mai privim crestele ce se zaresc in departare, astazi atat de senine…. si asteptam cu nerabdare sa vina luna August cand avem planuit sa ajungem pe Negoiul….