Sunday, September 26, 2004

Valea Doftanei (25-26 Sept)

Cu toate ca vremea nu se anunta deloc favorabila in week-end-ul trecut, m-am hotarat cu alte doua pritene de-a merge la trofeul Dora d'Istria pe Valea Doftanei. Trofeul nu face parte din campionatul F.R.T.S. asa ca mai tot concursul a fost facut pentru simplu fapt ca oamenii sa se simta bine impreuna. Asa ca vineri seara plecam in directia Campina pe o vreme tare urata cu schimbare la Teius. In Campina vremea era destul de frumoasa, innorat dar fara ploaie.... Am asteptat vreo ora jumate la autobusul de 7.45 care ne-a dus pana in Traisteni. De-aici pana la Valea Neagra unde era tabara mai aveam vreo 7km din care 1 l-am facut cu o masina iar ceilalti cu un nenea cu caruta ce mergea la strans "cotarca". Nenea ne-a bucurat cu cateva istorioare despre ursi , fiul lui fiind padurar. La Valea Neagra ne-am pus corturile si intentionam sa facem partea nordica din Muntii Baiului. Am vrut sa vorbim cu organizatorii ca sa le cerem cateva sfaturi iar ei pana la urma ne-au convins sa intram in concurs ca nu ne va parea rau. Si a fost adevarat... nu a fost o competitie in adevaratul sens al cuvantului... buna dispozitie tot timpul.... oamenii se bucurau de traseul prin padure.... dupa masa au fost tot felul de probe surpriza iar seara bininteles proba culturala. Din pacate nu s-a putut intinde prea mult ca pe la 12 p.m a inceput ploaia si-a trebuit sa parasim focul. Duminica dimineata am parasit Valea Doftanei trecand peste creasta Baiului inspre Valea Prahovei. Am inceput drumul pe marcajul cruce rosie dar curand n-am mai intalnit nici un semn. Ceata era inca destul de deasa dar din cand in cand patrundea o raza de soare. Am intalnit in schimp un alt marcaj pe copaci : o mica placuta de lemn pe care era desenata cu albastru o urma de urs. :) Cansultand harta si busola am vazut ca mergem in directia buna asa ca nu ne-am facut probleme. Cand am ajuns in creasta am vazut in apropiere o stana, niste cai si ne-am indreptat intr-acolo ca sa vedem daca este cumva apa prin apropiere. Ciobanii ne-au servit cu apa si ne-au imbiat chiar si cu mancare dar noi nu aveam asa mult timp de stat. Oricum cerul a inceput sa se mai insenineze si aveam parte de tot mai mari portiuni de senin. Ciobanii ne-au sfatuit sa coboram in Azuga ca pana la Busteni drumul e mult mai lung. Ne continuam drumul......... ne mai si oprim ca admiram minunatiile din jurul nostru.... soarele ne mangaia usor.... iar in departari padurile cu tendinte aramii ne incantau privirile. Dupa ce am trecut de Varful Cazacu am putut sa vedem si splendorile Bucegilor... In departare in vale se vedea Busteniul.... De la Sorica am coborit cu telescaunul pana in Azuga si de-aici cu un microbus inspre Sinaia la Festival pana la ora 23 cand am luat rapidul spre Arad.... si asa la ora 9 dimineata am ajuns si noi la lucru.... e adevarat cu ceva oboseala fizica acumulata dar si cu amintirea unui week-end deosebit.