Tuesday, November 7, 2006

Construieste relatii frumoase

In meditatiile pe care obisnuiesc sa le citesc dimineata am regasit acelasi îndemn de a trai pentru altii.

"Daca doresti sa cladesti relatii frumoase, urmeaza pasii urmatori:

1. Pune-i pe ceilalti pe primul loc. Ia aminte:<> Daca porti cu tine acest principiu în toate interactiunile cu altii, nu poti da gres.
2. Nu purta bagaje emotionale. Daca cineva te-a ranit si trebuie sa rezolvi aceasta problema, fa-o imediat. Iarta, rezolva problema si las-o în urma. Daca nu merita sa o abordezi, uita de ea si mergi mai departe.
3. Investeste în relatiile cele mai semnificative. Nu-ti risipi timpul urmând principiul "primul sosit-primul servit". Nu lasa relatiile fara valoare sa te consume, încât sa nu-ti mai ramîna resurse pentru cele care conteaza cel mai mult.
4. Slujeste cu bucurie. Un director executiv al unei companii aeriene a explicat cât este de greu sa angajezi si sa pregatesti oameni pentru aceasta industrie. "Serviciile reprezinta singurul lucru pe care-l avem de vânzare, însa tocmai acesta reprezinta lucrul cel mai greu de "predat", pentru ca nimeni nu doreste sa fie învatat sa slujeasca."
5. Exprima-ti constant aprecierea. Spune celor dragi cât de mult îi iubesti - si fa des acest lucru! Prea multi dintre noi consideram ca cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe altii este critica sau beneficiul vastei noastre întelepciuni. Gresit! Cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe ceilalti este de a vedea cele mai bune calitati în ei. Practica principiul celor 101 procente: cauta un lucru de admirat, si apoi încurajeaza 100% acea persoana sa-si dezvolte mai mult acea calitate. Acest lucru te va ajuta sa placi persoana respectiva, si pe ei sa te placa pe tine. Ce poate fi mai benefic pentru o relatie?"

Monday, October 16, 2006

Tarcu - Godeanu 14-16 Oct 2006

Week-end-ul 14-16 Octombrie a fost programat pentru Tarcu Godeanu.

Asa se face ca sambata dimineata suntem in IC de ora 6 ce ne duce la Caransebes. Intr-o ora si jumatate suntem acolo. Hotaram ca cel mai bine pentru noi e sa luam un taxi pana la telescaun. Transportul ne costa 30 Roni dupa cum ne si asteptam.

Pornim la drum…. Muncitorii lucreaza de zor la drum. Un camion ne ia si ne duce pana unde se turna asfalt, ceva mai sus de poteca ce urca prin padure. Cum vremea afara era foarte frumoasa, peisajul superb si timp aveam suficient, o luam pe asfalt pana la intersectia cu drumul forestier ce vine de la Cuntu si apoi in sus pe acesta. Ne oprim destul de des sa mai fac cate o poza… :), … in sfarsit sunt in mijlocul naturii… iar spectacolul e deosebit…. O multitudine de nuante verzui - aramii ne incanta ochii si sufletul. Ce bine venita e iesirea aceasta… sa uit de oras, de lucru, de alte griji…

Facem o pauza in poiana Seroni, alte poze la structura aceea de lemn. Sunt curioasa ce e, ce reprezinta ?… vreau sa urc pe ea dar dupa 5-6 trepte urcate ma opresc…. Lemnul acela f uscat nu-mi da siguranta si ma gandesc ca e mai bine sa fiu precauta.

Continuam drumul prin padure si ajugem mai repede decat am fi crezut la statia de la Cuntu. Aici suntem intampinati de nenea Puiu ce ne primeste la dansul sa ne incalzim la teracota. Ne punem putin la povesti si dupa vreo ora o pornim mai departe spre Tarcu. In drumul nostru ne depasesc doi motociclisti. Muncitorii de la Tarcu ne intampina cu muzica la acordeon… :)

Aici primim un ceai cald ceea ce ne prinde foarte bine caci desi afara era frumos temperatura e scazuta iar vantul sufla destul de tare. Nea Mitel ne intreaba pe unde vrem sa ajungem. Ii spuneam ca am vrea sa ajungem pe Gugu si ca noi ne-am gandit sa coboram prin dreptul Prislopului pana la Raul Ses si apoi sa urcam pe Izvorului Gugului in sus. Dar dansul ne sfatuieste ca ar fi mai bine sa mergem pana la Capul Prislopului si sa mergem pe la liziera padurii… Pe harta totul arata foarte simplu de realizat… :) Iesim afara si ne arata varfurile, Gugu, Prislop… Ne avertizeaza ca timpul se va strica pe Duminica seara – Luni, desi ar fi posibil ca vremea urata sa ne ocoleasca. Pe la 5 jumate plecam de la statie cu gandul sa punem cortul undeva in Saua Plaiului. Instalam cortul langa la fereala unui mic damb. Este prima lui iesire la munte, deci ii facem inaugurarea :). Primul lucru dupa ce ne vedem in cort e sa mancam cate ceva dupa care pregatirea de culcare, iar dupa ce ne vedem la caldura in sacii de dormit savuram niste ciocolata. Noaptea a trecut foarte greu, somn nu aveam deloc. Ne tot invarteam in sacii de dormit. In cort aveam o oarecare lumina difuza asa ca la un moment dat ne hoatarm sa ne scoatem capul afara …. :) lunea lumina puternic deasupra noastra si o multime de stele starluceau puternic in noapte…. Superb… cu sufletul incantat de aceasta frumusete ma intorc in sacul de dormit… si asteptam dimineata …. De cum se lumineaza ies afara din cort… ceea ce normal ar fi fost condens acum e un strat de gheatza ceea ce imi spune ca temperatura e sub zero. Gugu e acoperit de un nor gros ce se intinde peste saua Suculetului pana inspre noi. Ceturile lui Zamolxe… Mai spre dreapta se vede Vf. Godeanu . Pe Tarcu e senin. Curand rasare si soarele din spatele norilor. Intai lumineaza Vf. Godeanu iar apoi razele lui ajung pana la cortul nostru. Lenevim destul de mult prin cort cu gandul ca orcicum prin ceatza n-o pornim. Intr-un final nu mai support aceasta sedere si hotaram sa strangem cortul si s-o pornim la drum… intre timp peisajul se mai limpezeste … plecam pe la 11 si un sfert mai departe. Vedem muchia pe care trebuie sa mergem si nu pare asa de mult, dar distantele in Godeanu sunt foarte inselatoare, cel putin asa au fost pentru mine… desi nu parea asa de indepartat ne-a luat destul de mult sa ajungem la Capul Prislopului. Ii zarim din nou pe cei doi cu motociclete, si alti patru ce se indreptau si ei spre Prislop…

De la capul Prislopului o luam in jos spre Raul Ses… , panta foarte abrupta… deja incep sa ma gandesc cu groaza la panta de « vis-a-vis » ce pare si mai inalta decat aceea pe care tocmai coboram. Dar iata ca ajungem si jos si cautam de pe mal un loc pe unde sa trecem… incerc sa pun piciorul pe un bolovan dar ma trezesc cu el in apa… si desi el a ramas uscat apa a intrat din plin pe deasupra lui… asta e acum sunt si cu un bocanc ud. Nu ne ramane decat sa ne descultam si traversam printr-un loc in care apa nu e chiar atat de adanca. Apa e foarte rece si o simt de parca mi-ar ingheta picioarele. Stam putin sa ne uscam ne orientem spre o linie despadurita pe unde e o oarecare albie si o pornim in sus. E deja ora 15 si aproximam ca intr-o ora sa reusim sa urcam panta. Cred ca pana la urma s-a facut vreo ora si jumatate… panta asta ne-a cam stors de puteri… ajungem in sus … si privim inspre Gugu… mai multe vai de coborat si de urcat … asta nu e a buna … ce e de facut … ne hotaram s-o luam inspre Zana pe creasta… si pana la urma ne dam seama ca o sa ajungem pe Vf. Godeanu… vremea de destul de inaintata iar pe creasta incepe sa sufle un vant tot mai puternic ce ne determina sa coboram un pic mai jos de nivelul crestei… Pe Varful Godeanu cativa bolovani si un bat in mijlocul lor indica faptul ca acesta ar fi un varf mai important. De asemenea pe o piatra se vede foarte sters o dunga rosie… Aici nu putem sta deloc… vantul parca ar vrea sa ne mute din loc… inspre ceea ce noi am fi dorit sa fie o linie de creasta spre Gugu se vede o sa f. pronuntata care nu ne incanta deloc dupa oboseala adunata. Inca cochetam cu ideea de a ne prelungi iesirea cu o zi , de a merge luni pana pe Gugu, iar marti sa coboram la Gura Apelor. Curand se lasa ceata asa ca ne coboram la lac si punem cortul acolo… parca se vede o grota in perete, am vrea sa mergem dar pana la urma renuntam si montam repede cortul caci se lasa intunericul… Mananc ceva doar datorita faptului ca stiam ca nu am mancat nimic de dimineata dar nu reusesc mai mult de jumate de sandvici. Ma intind in sacul de dormit... si ascult vantul ce sufla tot mai puternic… imi revine in minte ceea ce ne-a spus nea Mitel ca pe Luni vremea se strica. Din sa sufla un vant puternic… il auzim …dupa o secunda il si simtim… caci cortul se scutura cu putere… ba cateodata se inclina atat de tare ca ne atinge capetele… stand acolo in noapte intr-o stare de semi constienta ba datorita oboselii traseului ba datorata nesomnului ba cortului ce se scutura cu noi… parca ma incearca un sentiment de frica… Ce-i de facut ?… pe unde sa coboram… partea asta a hartii nu prea am studiat-o… mi se parea ce e deja tarziu in noapte … nu mai pot sta asa … ma ridic sa studiez harta… singura varibila ce ni se pare convenabila e de a urca inapoi in creasta si a prinde Plaiul Oslea cu coborare in Cerna Sat. Gata, ne-am hotarat, maine dimineata incercam sa prindem aceasta varianta. Aflu cu mirare ca e abia 23.54… of ce mult mai e… pana la urma cred ca am adormit scuturata de vanturi caci m-am trezit dimineatza parca intr-o liniste completa. M-am inselat insa … scotand capul din sacul de dormit … ceva marunt se aude cazand pe cort…. Deschidem cortul si o zapada marunta incepe sa se asterne peste tot….. de data asta nu mai e vreme de stat … incep sa ma gandesc la o modalitate de a aduna interiorul cortului fara a ridica prelata exterioara… si da reusim sa ne facem bagajele si sa strandem tot sub prelata… la sfarsit de tot o scuturam bine si o impachetam in bagaje…. Cu inima stransa luam intr-o sticla de jumatate din apa statuta din lac. … Apa buna mai avem cam jumate- trei sfert de litru de persoana. Creasta e complet in ceatza… ma gandesc cu oarecare ingrijorare cum vom reusi sa ne orientam… vom reusi sa prindem cracul care trebuie ?…. incepem sa urcam inapoi in creasta… zaresc un rododendron acoperit de zapada si trebuie neaparat sa-i fac o poza… cum a rezistat el pana la mijlocul lui Octombrie ??? …. Sus in sa suntem in ceatza, scot harta, busola … o fixez spre nord… imi iau ca reper directia in care ar fi trebuit sa fie Vf. Godeanu si astfel ne gasim directia de mers… nu pot sa plec din locul acela pana nu inaltam o rugaciune lui Dumnezeu de a ne calauzi prin ceturile acelea, de a imprastia ceatza din jur… de ne scoate cu bine prin Plaiul Oslea….

Pe drumul nostru zarim din loc in loc pe pietre un patrat rosu incercuit cu alb… asta ar tebui sa insemne limita de rezervatie dar pe hartile ce le avem nu e marcat nimic de genul acesta. Vedem ca la un moment dat trebuie sa facem o curba la dreapta pe muchie inspre iar apoi plaiul Oslea inspre stanga. Din cand in cand ceatza se sparge si vedem ceva in jurul nostru. Harta de la Carol ne ajuta f. mult caci e marcata limita padurii si stanele de prin jur. Incercam sa recunoastem Cracul Stevie. Plaiul Oslea ar trebui sa fie o muchie lunga despadurita… singura in zona… ei da si vf Oslea… ceatza se imprastie tot mai mult … cand s-o luam spre Oslea vedem un marcaj triunghi rosu pe care apoi tot il vom mai intalni. Dupa harta lui Danutz Calin aici ar fi trebuit sa fie dunga galbena… ei asta e… dupa harta, busola si ceea ce vedem in jurul nostru suntem pe drumul cel bun… vremea se face tot mai frumoasa … apare si soarele… iar peisajul de toamna ne incanta iar …. Dupa vf. Oslea ni se termina si apa… zarim o stana si ceva ce parea o poteca ducea undeva mai jos intr-un fel de vad… acolo ar putea fi apa… ne hotaram sa coboram pana acolo si pana la urma vedem sclipirile soarelui in apa… ah ce bine… iata ca primim si apa chiar in momentul cand ni s-a terminat… soare… apa… avem tot ce ne trebuie…

O stana din drum poarta pe ea o gramada de nume si insemne… o padure cu ramurile goale ne ofera parca o imagine de vis… coborand mai jos inatlnim din nou slendoarea nuantelor ruginii… in curand zarim in vale barajul si Cerna Sat…

In cerna sat un indicator ne arata 48 km pana la Gara Herculane… deci pune-te la drum… dupa vreo ora jumate –doua de mers intins in sfarsit auzim u nzgomot de masina in spatele nostru … o masina de lemne de duce pana la intersectia insre Baia de Arama… de aici mai mergem vreo jumate de ora si prindem o alta ocazie care ne lasa in fata garii… ah ce fericire …

… fericire si pentru inca o tura frumoasa ce tocmai s-a incheiat