Sunday, February 18, 2007

Cuntu-Tarcu-M. Mic 17-18 Feb 2007

Week-end-ul ce a trecut am fost si eu intr-o plimbare pana la Tarcu.
Plecasem din Timisoara sambata dimineata cu primul tren (adica la 6) pe o ploaie care nu arata prea incurajator. In Caransebes la fel, ploaie. Jos la telescaun un fel de lapovita imi dadea speranta ca se va transforma in zapada. Dupa nici 10 min de mers intr-adevar ma puteam bucura de fulgii de zapada. De la telescaun un caine m-a urmat pana sus la Cuntu. Urcarea pe cracul Pip a fost destul de usoara pentru ca Vineri seara mai urcasera patru persoane la Cuntu asa ca aveam urme pe care sa merg. Am plecat de la telescaun in jurul orei 8 iar pe la 11 eram la Cuntu. La ora respectiva Cuntu era acoperita de ceata. Tanti Victoria si cu nenea Puiu ma primesc cu un ceai cald, si imi spun ca cei ce au urcat aseara vor si ei sa urce inspre Tarcu. Ma alatur lor si pornim pe la 12. Ceata foarte deasa le face pe cele doua fete sa se intoarca la Cuntu in mai putin de jumatate de ora. Dupa nici 5 minute incepem sa intrezarim soarele prin ceatza ceea ce ne incanta foarte tare. Curand iesim deasupra cetii si putem sa ne orientam... un soare stralucitor e de asupra noastra iar privelistea ce ne inconjoara e minunata. Pe la 15 suntem la Tarcu... iar eu ma bucur in sfarsit de faptul ca pot sa iau parnzul... stomacul meu se plangea de ceva vreme :)... Baietii se intorc inapoi la Cuntu iar eu raman sa ma bucur de o seara linistita in varful muntelui.
Seara beneficiez si eu de bunatatile ce se produc la 2000m adica paine la cuptor facuta de Ionut si lapte de la plic :) . Seara se arata linistita... se vad luminile din Caransebes si crucea de pe Muntele Mic.
Ma culc cu dorinta de a ma trezi de dimineatza pentru a vedea rasaritul.... cum se crapa de ziua arunc bocancii in picioare si jdujci pe varf. Am stat pe acolo vreo 45 de minute in asteparea Soarelui... intr-un final iata-l maret se ridica de undeva dintre Godeanu si Gugu. Dupa micul dejun luat sus o pornesc la 9.20 spre Cuntu iar la 10.30 ajung la destinatie. Vremea e devreme, mai povestesc nitel cu nenea Puiu dupa care ma tenteaza gandul de a urca pana la Muntele Mic. Ziua e superba si o pornesc spre Poiana Jigoria iar apoi spre Muntele Mic.
De la M. Mic am coborat cu telescaunul dupa ce am stat la vreo coada de jumate de ora.