Tuesday, November 4, 2008

Toamnă târzie la Cuntu 1-2 Noiembrie 2008


Din primavara, de cum s-a terminat zapada pe munti, ne-am gandit sa facem ceva nou :). Si aceasta s-a dovedit a fi achizitionarea unei biciclete. Eram la inceput, de abia reuseam sa ma tin pe ea, mi-era groaza de spatii inguste, de gropi, de obstacole... dar nu-i nimic mi-am zis, las ca pot sa invat si mi-am stabilit ca obiectiv pt. anul acesta o tura pana la Cuntu :) ...
A venit vara, concediul, unde am luat bicicletele cu noi si ne-am plimbat prin Chamonix sau prin Monaco :)...
Si uite asa am ajuns in toamna, si cum la inceput de Noiembrie inca se anunta vreme frumoasa, mi-am zis: "Hai sa incercam ce mi-am propus :)"
Deci week-end-ul acesta de noiembrie a fost: Borlova - Dacia - Cuntu - Varciorova - Borlova.
Am ajuns in Borlova in jur de ora 2, pana ne-am echipat a mai trecut jumatate de ora si-apoi am pornit spre telescaun.
Pana acum drumul acesta il facusem doar cu masina, cum se putea altfel? :) si in mintea mea credeam ca va fi un drum lung si lejer. Ah, ce m-am inselat, caci drumul, desi intr-o panta infima, urca mereu, mereu.... iar muschii picioarelor mele "ardeau" deja cand am ajuns la telescaun. Si "distractia" nici macar nu incepuse! :) Ce mai "distractie"! :) Picioarele mele n-au mai intalnit asa ceva. Ma vad nevoita sa mai merg pe langa bicicleta, sa folosesc alti muschi, apoi iar mai dam cateva pedale, mai marsaluim un pic, iarasi pedale, iarasi marsaluit...
Ajungem la Dacia pe intuneric. Din nou o pauza mai lunga ca doar urmeaza partea cea mai faina :). Din pacate lanternutza mea nu bate f. puternic ceea ce devine deranjant pe drumul acela plin de tot felul de "capcane". Incerc sa-mi inving oboseala cu gandul la ziua urmatoare cand vom cobori :). Ajungem la Cuntu pe la 8, papica si somnic. Candva in noapte aud afara ploaia si ma gandesc la cum va afecta drumul de intoarcere.
Dimineatza ne intampina insa vremea frumoasa si ma gandesc la placerea coborarii. Coborare, dar vai, la sfarsitul zilei am ramas la ideea ca a fost doar o iluzie aceea cobarare :). Drumul coboara din Cuntu pana in poiana Strigoniu dar e un drum de bolovani... cum sa cobor pe el??? ... mai pe bolovani, mai pe iarba, mai pe langa bicicleta... apoi urca, apoi coboara si apoi iar urca si iar coboara....
Peisajul insa este superb... si chiar daca mintea mea nu mai vroia sa accepte efortul unei urcari, ne-am bucurat din plin de acel peisaj deosebit de tomna tarzie.

Din Varciorova o pornim pe cararuile acelea printre salase. Bogdan luase un waipoint de control pe GPS si dupa ceva timp ne dam seama ca drumul pe care suntem nu ne duce spre acel punct. Ne hotaram s-o taiem direct prin livezile de meri spre punctul nostru. Numai bine caci merele rascoapte de pe jos sau cele ramase prin copaci au gust deosebit. Traversam un firicel de apa de vreo 3-4 ori si pana la urma ajungem pe drumul bun.
Soarele coboara incet la orizont si toata natura se invaluie intr-o lumina calda, iar noi ne bucuram ca am mai prins aceste 2 zile deosebite de toamna.

Bogdan in coborare de la Cuntu spre Poiana Strigoniu. In fundal creasta Pleasa.


Traseu proaspat marcat de la Cuntu spre Varciorova (punct albastru)

Contempland Pleasa

Asternut de frunze.

"Vedeta" zilei

Da, am si coborat :)



Pastel de tomana

Catand in zare spre Varciorova

Pe dealurile dintre Varciorova si Borlova


Monday, October 20, 2008

Concert la Romanesti si biciclit prin imprejurimi

Au trecut aproape 2 saptamani si nu am apucat sa scriu nimic despre iesirea noastra la Romanesti. Nu a fost o tura de munte, mai degraba o iesire cultural-montana :). Am profitat de vremea frumoasa din acea duminica si am luat cu noi biciletele. Am urcat cu ele sus la pestera, in mare parte pe ele :)

Din nou am avut parte de aglomeratie, ceea ce imi da un mare sentiment de nesiguranta si ma face sa cobor des de pe bicicleta pentru a ocoli persoanele, ce sa-i faci, sunt la inceput. :) Cu timpul probabil voi invata sa fac acest slalom printre "obstacole" :)

Peisajul de toamna insa este foarte frumos si merita tot efortul.

La coborare, din nou, trebuie sa fac fata la tot sirul acela lung de "obstacole":)

Dar nu-i nimic, ca ne luam revansa cu o plimbarica pana la Valea lui Liman.

N-am scapat nici de pana :), dar s-a rezolvat f. repede si-am putut sa ne bucuram de pustietatea acestui drum forestie :)

In sus pe drumul forestier "Valea lui Liman".

Iar apoi ce fericiti suntem ca nu plecam acasa curati :)

Dar nu inainte de a le face si lor o "baitza" :)

Iar ca incheiere, inca un strop din atmosfera acestei toamne.

Wednesday, October 15, 2008

Catzarat pe Cheile Nerei 11-12 Octombrie 2008


Profitand de vremea frumoasa ce se anunta pentru week-end, iata-ne vineri seara la drum spre Cheile Nerei, pentru un week-end de relaxare, catzarat, rapelat...
Sambata ne trezim destul de devreme, dar ne intindem cu micul dejun si pregatirea de plecare pana tarziu spre amiaza. Ziua de azi e dedicata "1 Mai". Unii pentru prima oara in acest traseu, altii a doua, a treia sau chiar a patra oara.
Vremea e frumoasa, stanca uscata, in jur peisaj de toamna.
Dupa "1 Mai" baietii se avenureaza pe "frontal". Incercam si noi fetele sa mangaiem stanca dar fara prea multa izbanda :)
Seara ne bucuram de caldura focului(maestru sef: Turturica), de gratare si cartofi copti :) Un adevarat festin.
Duminica rapelam printre marmite.

Poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/CheileNerei1112Octombrie2008#

Sunday, September 28, 2008

Parang 27-28 Septembrie 2008


Dupa o pauza de 6 saptamani de la ascensiunea pe Mont Blanc, in sfarsit iata ca ajung din nou la munte. Am fi iesit noi si mai repede dar alte indatoriri ne-au tinut “legati de oras”. Mi-era dor de natura, deja trecuse prea mult timp de cand eram captiva orasului asa ca am evadat.
Locatia: Parang
Echipa: Daiana, Bogdan si cu mine
Vineri seara Parangul ne astepta in ceatza ce s-a mentinut pe tot parcursul zilei de sambata si in mare parte si Duminica. Planul initial a fost sa urcam pana pe Parangul Mare si apoi sa campam undeva la lacuri, dar cum de la 2000 de metri in sus era zapada din plin am hotarat sa ramanem in creasta. Ceatza foarte deasa nu ne-a permis sa vedem mai nimic din peisajul muntelui. Uneori nu ne dadeam seama unde se termina zapada ci tot ce ne inconjura era o pacla densa alba. Cineva mai trecuse pe acolo de curand caci se vedea o urma de pasi.
Sambata seara am pus cortul cu vreo 5 minute inainte de varful Parangul Mare.
Duminica la intoarcere ne-a insotit ragetele unui urs din vale pana spre varful Carja.

Poze din tura: http://picasaweb.google.com/damaris4d/Parang2728Septembrie2008#

Friday, August 29, 2008

Mont Blanc - "Drumul de la vis la realitate"

Totul a inceput cu Scoala de iarna din Retezat. Pe deoparte a fost pregatirea tehnica, pe de alta parte au fost relatiile noi care s-au creat. Nu aveam, pe atunci, nici o idee de ceea ce voi face anul acesta in concediu. Nu se prevedea nimic, nu aveam nici un plan. La inceputul verii eram inca in aceeasi situatie. S-a intamplat prin iunie ca intr-unul din week-end-uri sa renuntam(Adela si cu mine) in ultimul moment la Tarcu pentru o tura cu Bogdan si Andi(de la scoala de iarna) pe Vadul Crisului si intrebandu-i ce vor face in concediu mi-au raspuns: Mont Blanc. Si aceasta a devenit si pentru mine: Mont Blanc.

Cu vreo doua luni inainte Andi a facut rezervarile la refugii - doua nopti cazare la Tete Rousse si o noapte la Gouter. Din pacate pentru refugiul Gouter am fost trecuti pe o lista secundara deoarece toate locurile erau deja rezervate. Rezervarile trebuiau confirmate cu 3 zile inainte asa ca mai era totusi speranta sa prindem ceva locuri si la Gouter.

Am ales sa urcam pe traseul “clasic” sau « Voie Royale » (conform wikipedia).

Marti ajungem in frumosul orasel Saint Gervais si campam la « Les Dômes de Miage ». Un camping deosebit de frumos si ingrijit cu privelisti spre varful cu acelasi nume. Vremea este ploioasa dar aceasta nu ne impiedica sa mergem spre seara la plimbare prin orasel.

Miercuri incepe aventura spre munte. Vremea s-a inseninat iar privelistea muntilor ce ne intampina dimineatza prin prelata deschisa a cortului ne bucura nespus.

Pregatirea rucsacului ne ia ceva timp. Nu trebuie uitat nimc. Ei da, si era cat pe ce. In drum spre gara imi dau seama ca nu pusesem hamul in rucsac. Instant inima a inceput sa-mi bata cu putere si emotiile ma cuprind. Gasesc repede hamul in unul din bagajele din masina, il pun in rucsac si repet cu baietii lista echipamentului care trebuie sa fie la mine. E totul OK, asa ca ma linistesc. Stand in camping beneficiem de o reducere de 2euro la biletul trenuletului. Trenuletul face o ora pana sus, la Nid d’Aigle(2372m). Lume multa, si ne inghesuim cu greu cu rucsacii nostri mari. Trenuletul acesta ne duce spre meleaguri de vis iar maretia varfului Bionnassay imi taie rasuflarea. Oare chiar atat de sus voi ajunge ?.... voi fi in stare sa urc?… chiar voi face acest lucru??? Privind muntii aceea ce se inaltau atat de falnic ma simteam mic, si iarasi inima o ia razna. In timp, ochii si mintea mea se obisnuiesc cu aceste imagini si inima, incet, incet reintra in ritmu-i normal.

De la Nid d’Aigle in sus, doar pietroaie si iar pietroaie. Intalnim zapada doar pe ultima suta de metrii, si acolo, un domn intampina pe fiecare turist il intreaba daca are cazare, daca campeaza si roaga pe toata lumea sa-si puna coltarii doearece exista o portiune cu gheatza pe ultima traversare.

La refugiul Tete Rousse (3167m) e agitatie, mai ales in holul de la intrare unde toata lumea trebuie sa-si lase bocancii iar in refugiul se umbla doar in slapii ce se gasesc pe rafturi. Cu greu gasim un dulapior liber ca sa ne lasam bocancii si o parte din echipament. In ultima parte a dupa amiezii am pregatit ceva de ale gurii si-apoi odihna. Langa sala de mese exista o camaruta speciala unde se poate folosi primusul, in restul cabanei folosirea lui e interzisa. Intre timp am reusit sa luam legatura cu cei de la refugiul Gouter si ni s-a spus ca avem parte de cazare pentru vineri noaptea. Rasuflam usurati. Deci bagajul nostru va fi semnificativ mai usor caci vom lasa cortul, izolirele si sacii de dormit in dulapiorele de le Tete Rousse.

Apusul de soare ne poarta iar pe taramuri fantastice, refugiul nostru ramanand suspendat intre necuprinsul zarilor albastre si al marilor pufoase de nori ce se intindeau sub noi pana departe... si asa.... am trecut de la un taram de vis spre alt taram al viselor pentru o binemeritata odihna.... si totusi ne trezim in noapte pentru un alt spectacol al luminitelor ce sclipeau vesele jos in vale.

Miercuri ne trezim tarziu, papica si apoi o “plimbarica” pana la refugiul Gouter (3817m). Vremea frumoasa din nou. In drumul nostru ne intalnim cu zeci si zeci de persoane care fusesera in ziua respectiva pe varf si acum coborau deja. Mai sus de refugiu o alta priveliste deosebita ni se deschide inspre varful Aiguille du Midi. Cateva poze, o pauza in refugiu si apoi intoarcerea la Tete Rousse.

Pe Vineri se anuntau ninsori si vreme urata. Ceea ce s-a si adeverit. Dimineatza ceatza acopere muntele. La inceput mai slab, apoi a inceput sa ninga si chiar sa viscoleasca. Traseul ce cu o zi inainte l-am facut doar in bocanci acum eram nevoiti sa punem si coltarii. Totul era acoperit de zapada. Inaintam prin viscol intrebandu-ne oare cum va fi ziua de maine. Prognoza spunea ca dimineatza va fi vreme frumoasa, oare chiar se va potoli viscolul acesta? La refugiul Gouter o zarva si mai mare. Sala de mese e asa de plina ca suntem nevoiti sa mancam in camera. Primusul se foloseste doar in holul de la intrare, printre coltari, pioleti, rucsaci… trebuiind sa pazesti strasnic oala ca nu cumva sa fie rasturnata. Eu umblam de colo colo prin refugiu cautand locuri in care sa-mi agat la uscat hainele umezite la urcare in timp ce Bogdan indura frigul la pazitul oalei. Ne pregatim rucsacii pentru dimineatza si la ora 8 seara tot refugiul se linistete ca prin farmec. Incerc sa adorm dar nu pot. Camera se incalzeste foarte tare. Cineva de jos deschide din cand in cand geamul dar il inchide la loc. Nu prea am aer si deschid geamul in partea de sus. Intr-un final aud ceasul sunand. E ora 2am. Deocamdata e liniste, dar in cateva minute totul se agita in jur. Primul lucru e sa privim pe geam. Incredibil! Luna plina straluceste pe cer si lumineaza feeric intinderile albe. La 2.30 servim micul dejun de la refugiu. Din nou ingramadeala in sala de mese, ingramadeala in hol, ingramadeala peste tot. Noi plecam destul de tarziu, printre ultimii, in jurul orei 3.30. Un zig-zag de luminitze se zaresc urcand incet pantele varfului Gouter. Alte luminitze sa zaresc jos urcand de la refugiul Tete Rousse. Tot muntele e aprins de acesti licurici. Vantul puternic viscoleste zapada depusa cu o zi inainte si acopera rapid urmele facute de cei din fatza noastra. Noi inaintam incet in noapte ... mai un pas, mai un pas.... mergem si mergem.... pe nesimtite in jurul nostru mijeste zorii unei noi zile, cu cer senin, azuriu.... incep sa simt cum degetele picioarelor se racesc si ma dor. La refugiul Vallot (4362m) facem o pauza mai lunga, o buna ocazie pentru a ma dezechipa si a-mi pune acele “foot-warm-up” ce le cumparasem de la magazinul Par-Alpin. Folosesc un pliculet si in husa apratului foto pentru a feri bateriile sa se descarce. De-aici ne echipam si noi cu ham si punem coarda. Bogdan merge in fata, eu la mijloc si Andi in spate. Nu prea-mi mai aduc aminte cum au trecut urmatoarele 3 ore. Stiu ca urcam... :) ...nu ma simteam rau, doar oboseala....

Ma uitam in zare la crestele ce se intindeau parca la nesfarsit sau priveam linia crestei pe care mergeam evitand sa constientizez inclinatia pentelor din dreapta si din stanga. Mai un pas, mai un pas.... la un moment dat am inceput sa ne intersectam cu cei care deja coborau… ma trageam timid in lateral infingand cu totul pioletul in zapada moale. Paream tot mai aproape de varf. Aud de la cineva care cobora... “nu sunt mai mult de 20 min”... 20 min, dar parca varful pare mult mai aproape… urcand panta ne dam seama ca creasta mai urca… mai este…. Un alt zvon: 50 de metri... si intr-un final iata-ne, suntem sus, pe varf... mai sus nu se poate. Imi trantesc rucsacul pe jos, si eu peste rucsac… in spatele ochelarilor de soare ochii incep sa-mi lacrimeze… poate de bucurie, poate erau doar manifestarea unei eliberari psihice…. Cert e ca eram FERICITI.

La coborare am probleme cu durerea de cap, ba mai mult incep sa simt niste senzatii ciudate de plutire. Senzatiile au aparut la inceput mai rar dar apoi tot mai des. E prima oara cand simt asa ceva, nu stiu ce inseamna, nu stiu la ce poate duce si ma cam sperie.... asa ca ne oprim la refugiul Gouter si comand ceva de mancare de la refugiu. Pauza si mancarea imi prind foarte bine. Senzatiile trec, la fel si durerea de cap. Ne continuam coborarea spre Tete Rousse. Aici din pacate nu mai sunt locuri de cazare, sa punem cortul la 3100 pe zapada nu prea ne surade. Ultimul trenulet nu mai avem cum sa il prindem. Totusi coboram mai jos. Macar sa ajungem la iarba. De la Nid d’Aigle incepem sa intalnim caprite. La inceput am zarit doua, dar apoi au aparut si altele, vreo 10, foarte blande si nu erau deloc speriate de prezenta noastra. Ba chiar se plimbau prin jurul nostru. Pe la mijlocul distantei intre Nid d’Aigle si Bellevue oboseala acumulata de atatea ore de mers isi spune cuvantul si la prima bucata de pamand drept ne instalam rapid cortul. E ora noua seara, sambata 16 august 2008 – e sfarsitul unei lungi zile de vis, care pentru noi, Andi, Bogdan si Daniela a insemnat ziua in care am atins varful Mont Blanc.


Alte poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/MontBlancCoteDAzur1123August2008

Sunday, July 27, 2008

Tarcu 27 Iulie 2008

Dupa aproape 3 luni de zile am revenit din nou in Tarcu. Cum am avut doar o zi la dispozitie am ales sa urcam in creasta prin Saua Iepii si am mers spre Tarcu - Cuntu. Vremea deosebit de frumoasa, un cer patat cu nori albi, multe turme de oi, dar ale caror caini nu ne-au facut probleme mari, multi cai lasati pe culmile intinse…. Si mai presus de toate sentimentul ca suntem acasa.

Cateva poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/Tarcu27Iulie2008

Sunday, July 6, 2008

Piatra Craiului 5-6 Iulie

Si eu m-am intors "acasa" in Crai :))) O tura clasica, frumoasa, cu vreme superba : Plaiul Foii - Lanturi - Vf La Om - Vf Ascutit. Am innoptat la vf Ascutit. O parte din noi au dormit in refugiu. Eu afara cu cortul in panta :)))
O stire f. importanta pentru iubitorii crestei Craiului, week-end-ul acesta tocmai au fost aduse la refugiul Ascutit niste placi de metal care au inlocuit pe cele vechi distruse. :))) Deci acum se poate dormi comod si la Ascutit :))) (in caz ca nu ploua, caci altfel mai picura in refugiu) Duminica am continuat pe creasta pana la Padina Popii si apoi am coborat pe brana Caprelor. Peste tot in Crai o puzderie de flori care mai de care mai frumoase ne-au incantat in cele doua zile.

Cateva poze:
http://picasaweb.google.com/damaris4d/PiatraCraiului0506Iulie2008

Sunday, June 8, 2008

Cum sa-ti petreci un week-end ce se anunta ploios?

Vadul Crisului, 7-8 Iunie 2008

Desi se preconiza ca vom avea ploi in week-end, totusi planuisem sa reeditam tura de acum un an cu plecare pe Nedeia si intoarcere pe Bloju.... cam astea erau planurile, dar vineri seara primesc un telefon de la Adela cum ca tura acesta pe ploaie nu o mai tenteaza. E ora 10 seara, si aveam sentimentul acela ca trebuie sa plec neaparat din timisoara in acest week-end. Gandul imi zboara la Crai, ah daca stiam mai repede puteam sa fiu deja plecata spre Crai. Caut ceva legaturi pentru a doua zi de dimineatza. Singura varianta ce o gasesc e un tren ce ajunge la 15.45 in Brasov. La 16.02 am legatura in Zarnesti. Asta ar insemna ca pe la 19 sunt in Curmatura, deci daca vremea imi permite as putea dormi in Ascutit. Asta ar fi de ajuns pentru mine.... o noapte singura in refugiu… da, poate m-ar calma…

Si totusi sambata dimineatza pornesc intr-o alta directie :))). Da, e bun si YMessenger. La ora 23 gasesc inca online o cunostiinta facuta la scoala de iarna. Intreb de planuri de week-end si sunt invitata la Vadul Crisului. Accept imediat, si dupa un telefon la Adela, iata-ne cu week-end-ul aranjat :)

Sambata am avut parte de o vreme frumoasa. Sunt pentru prima data in aceste locuri si arata cu totul altfel decat meleagurile noastre de acasa.

Alegem ca loc de campare Pestera Caprei. Spatiu suficient, si trasee multe chiar langa pestera.

Baietii trec la treaba..., ...noi plecam la plimbari spre creasta. Ploaia incepe abia dupa masa spre ora 5. Dar noi nu avem nici o problema in hotelul nostru. Aprindem chiar si focul la gura pesterii, nu ca ar fi folosit la ceva, doar asa sa ne bucuram de lumina si jocurile flacarilor de pe pereti.

Duminica din nou vreme frumoasa, cateva manse si apoi o tura prin Pestera Vadul Crisului, pestera e amenajata, dar am profitat de faptul ca am fost lasati singuri inauntru si am mers atata timp cat ne-a permis raul subteran.

Si-apoi din nou drumul spre casa... cu bucuria in suflet a inca unui week-end deosebit de frumos.

Alte poze: http://picasaweb.google.com/damaris4d/VadulCrisului78Iunie2008

Monday, May 19, 2008

17-18 Mai 2008 - Pe meleagurile lui Zamolxis

Una ba, una da, una ba, una da... :) cam asa au fost reusitele tentativelor noastre de a ajunge la “lacasul lui Zamolxis”. Dorinta era veche de mai bine de doi ani, cand am am intrat si eu pe lista alpin_tm si mi s-a trezit interesul pentru aceasta zona. Prima tentativa a fost la sfarsitul lui Octombrie 2006, care a coincis si cu prima mea iesire in zona Tarcu-Godeanu. Gugu a ramas atunci ascuns pentru noi, retragandu-ne atunci din creasta de la lacul Godeanu spre Cerna Sat pe Oslea Romaneasca. Au urmat apoi iesirile de iarna din Tarcu, cand am inceput sa cunosc zona, varfurile, vaile si incet incet sa devina locuri familiare. O noua tentativa, de data aceasta reusita, a urmat la 27-30 Apr 2007. Traseul parcurs: Cuntu-Tarcu-Prislop-Mlaci-Turcila-Godeanu-Gugu-Branu-Gura Apelor. Anul acesta de 1 Mai am fi dorit o reintalnire cu Gugu de data aceasta plecand din Retezatul Mic, dar se pare ca Zamolxis “nu ne-a dorit” atunci pe taramurile lui, ne-a amanat aceasta placere, si am fost nevoiti sa ne retragem din saua Matzului pe Plaiul Bulzului.
.... si totusi noi am revenit....
Planurile nu erau foarte exacte si depindeau mult de ceea ce vom intampina.
Masina ne-a lasat la podul de peste Lapusnicul Mare, asa ca pornim cu un mars pe drumul forestier pana ce ajungem la podetul de traversare peste Lapusnicul Mic. Multumita indrumarilor lui Adi P am gasit destul de usor poteca ce urca in serpentine pe piciorul Branului. Cum prindem altitudine, padurea devine tot mai salbatica si tot mai multe obstacole avem de trecut, ba ocolit, ba pe sub, ba peste bustenii cazuti direct pe poteca. Pierdem poteca la intersectia cu firul de apa datorita zapezilor care inca sunt prezente. Asa ca ne hotaram sa o luam direct in sus pe muchie. Urcarea abrupta pana pe Branu ne cam solicita si trebuie sa facem o scurta pauza de masa. Dar in curand ivirea varfului atat de mult dorit ne intremeaza nespus :))) Da, suntem aici, si da vedem varful!!!! :) De pe Branul traseul e mult mai lejer, iar varful ce-l vedem mereu in fata noastra e o incurajare in plus. Ne hotaram sa punem cortul intr-o sa mai ferita. Vantul nu e foarte puternic. In jumatate de ora am pregatit totul: cortul pus, sacii pregatiti de culcare .... e 17.45, suntem gata sa pornim spre varf cu un bagaj lejer in spate. Avem vizibilitate jur in prejur desi de o claritate mai redusa. Totul in jur parca ne zambeste, insusi Gugu pare ca ne asteapta cu bratele deschise. Am fost ca la un fel de intalnire. Data trecuta ne-a respins, dar azi ne primeste la el. E la fel de fascinant, e el, Gugu, si timp de jumatate de ora ne incanta cu personalitatea-i mareatza. Plecam fericite de la aceasta intalnire, stiind sigur ca vom reveni si alte dati. Si cum soarele e inca pe cer, si nu ne grabeste nimic, ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, de acea imensitate de creste in care nu e tipenie de om si nici urma de civilizatie. Doar ea, natura, se manifesta aici.
La cort, e timp de masa, si apoi culcare. E luna plina si cortul e luminat. Candva in noapte trezind-ne ne dam seama ca si vantul s-a oprit. Ne trezim de dimineatza si lenevim destul de mult pana sa ne hotaram sa vorbim una cu cealalta :))) Privim spre Gugu, da, se vede profilu-i maret dar in spatele lui ameninta un nor negru. Primim si un mesaj de la Tarcu cum ca vin ploi cu fulgere si sa coboram din creasta. Ne intrebam ce sa facem si cu greu ne pornim sa facem ceva de ale mancarii :)). Intre timp din cand in cand se aude o ploaie marunta pe cort. Cand deschidem din nou usa cortului vedem ca norul cel negru e deja spre Retezat, iar dinspre Tarcu se face senin. Da, ne zicem ca trebuie sa mai stam un pic, macar sa se usuce cortul... de fapt s-au facut cateva ore de stat la soare si admirat Gugu.
Ne-am intors pe acelasi drum, doar ca am zarit la intrarea in padure poteca ce merge pe curba de nivel spre lac. Am incercat sa coboram pe ea o bucata, dar aceeasi problema, zapada care o acoperea ne-a determinat sa o luam pe firul apei pana unde pierdusem poteca la urcare. Astazi o vreme si mai frumoasa decat ieri face aceasta padure salbatica si "mai" spectaculoasa. Ne bucuram din plin de ea, de copacii aceea ravasiti, de floricele rasarite, de cantatul pasarelelor.
Tura aceasta sigur va ramane una dintre preferatele mele, desi fiecare iesire la munte are in ea ceva deosebit.

http://picasaweb.google.com/damaris4d/PeMeleagurileLuiZamolxisVfGugu1718Mai2008

Thursday, May 15, 2008

1-5 Mai 2008 Retezat-Godeanu-Tarcu : Ce-am gandit si ce-am primit!


Aveam 5 zile la dispozitie, deci timp suficient ca sa devina realizabila aceasta traversare. Traseul propus : Campusel - Piatra Iorgovanului - Saua Paltina - Vf Paltina - Scurtu - Galbena - Micusa – Scarisoara – Saua Matzului - Moraru - VF GUGU - Moraru -Godeanu - Turcila - Raul Ses - Mlaci - Capul Prislopului - Prislop - Suculetu - Saua Suculetului - Plaiul Mare - Tarcu - Cuntu – Caransebes

Plecam joi din Timisoara cu Normadia de ora 7 dimineatza. La 12 suntem in Petrosani unde il asteptam pe prietenul nostru ce sosea de la Bucuresti. Luam un microbus spre Lupeni unde ne intalnim cu persoana ce ne asigura transportul pana in Campusel. Dadusem un anunt pe alpinet si s-a oferit cineva din Lupeni ca sa ne duca pana acolo.
Asa ca iata-ne la 14 :30 o pornim la pas spre Piatra Iorgovanului. Cerul este innorat, dar avem parte si de soare. Drumul prin padure nu pare chiar asa de umblat, pasarelele canta, avem parte de un inceput promitator. Prima zi e conform planului. Ajungem la Piatra Iorgovanului si apoi continuam pana in saua Paltina unde punem cortul. Mancarica, caldurica si somn :)))

Poza de grup pe Piatra Iorgovanului

Vineri 2 Mai. Desi ne trezim la ora 6 ne ia mult timp pana ne punem in miscare sa gatim ceva de ale gurii, sa topim zapada pentru drum, sa adunam tabara si sa pornim la drum :). Cred ca se facuse vreo 9 :30. Cum ne indreptam spre Godeanu o ceatza tot mai deasa incepe sa ne invaluie. Zapada isi face tot mai mult simtita prezenta. GPS-ul trebuie consultat tot mai des. Un vant puternic parca ar vrea sa ne arunce in caldari. Trebuie sa ma sprijin bine in bete ca sa ma opun vantului. Din cand in cand mai scap cate un pas, doi in laturi. Ah , sa nu merg prea aproape de caldari…. Se pare ca de data aceasta Gugu nu vrea sa ne primeasca. Trebuie sa ne gandim la o modalitate de retragere din creasta. Verific GPS-ul si gasesc un track incarcat de Gerzson ce indica un drum de retragere din saua Matzului inspre Lapusnic. Ajungem in saua Matzului pe un vant napraznic. E deja tarziu… suntem obositi de efort, de nemancat, apa nu prea am baut, suntem si uzi… incercam sa coboram in vale, dupa vreo 20 de metri ne oprim. Panta se face mult prea inclinata iar stratul de zapada fiind foarte mare ne temem ca vom porni vreo avalansa. Renuntam la coborare si ne intoarcem in saua Matzului. In sa, Tibi da peste un gol sub stratul de zapada si propune sa profitam ca sa facem bivuac. Incepe sa faca blocuri cu pioletul si sa construim un paravan impotriva vantului infernal. La adapostul zidului de zapada e mult mai bine. Pana la urma mareste platforma ca sa putem punem cortul la adapostul zidului construit. Eu incep sa tremur necontrolat, si respir foarte greu la orice miscare pe care o fac. Fiecare mana de zapada pe care o ridic ca sa « tencuiesc » zidul nostru mi se pare un efort deosebit. Singurul lucru care imi trece prin cap e cortul, cortul, cand punem cortul ??? Pot sa intru in cort???? Ma pun in cort si parca n-as mai vrea sa ma misc. Orice miscare e un efort prea mare…. Trece mult timp pana cand rasuflarea mi se mai domoleste … oare care e limita cand dai in hipotermie ????? Am mancat ceva pe apucate si apoi ne-am bagat in saci cu gandul ca dupa ce ne incalzim vom pregati ceva cald…. Dar n-am mai iesit din saci in seara aceea decat pentru nevoile fiziologice, si chiar si pentru acelea nu-ti puteai permite sa iesi din limita paravanului, vantul fiind prea puternic. Adela a adormit foarte repede. Contrar vijeliei de afara, in adapostul nostru era foarte bine. Dar ma simteam prea epuizata ca sa dorm… am mai atipit din cand in cand … pe la 4 se trezeste si Adela si conform obiceiului ne punem la povesti pana ce incepe sa mijeazca zorii :))). Apoi din nou la somnic pana la ora 8.

Sambata 3 Mai. Desi peste noapte vantul se mai linistise spre dimineatza a inceput din nou sa sufle cu putere. Deschidem usa cortului si vedem ca suntem tot in ceatza. Prima tura de accumultari aratau pe terminate. Mai aveam un set de baterii alkaline de rezerva. Asta inseamna ca nu ne putem baza sa mergem doar GPS. Trebuie cumva sa ne retragem din creasta. Incep sa ma gandesc la oamenii pe care ii cunosc care au mai umblat prin aceasta zona si sa trimit mesaje. Da avem semnal pe orange chiar in saua Matzului !!! :))) Si ce bine ca exista Alpine_TM !!!!! Ca poti suna pe cineva. Tavi, Gerzson multumesc ca ati fost alaturi de noi. Deci ce variante ar fi fost :
-o idee foarte fugara pe care nici nu am luat-o in calcul era sa mai stam o zi in cort ;
-prima pe care ne-am fi dorit-o era Gugu – Branu – Gura Apelor. Problema aici era o bucata e adevarat scurta, dar expusa la coborarea de pe Gugu. Mi-aduc aminte de anul trecut de 1 Mai cand a trebuit sa coboram o muchie f ingusta. Pe vantul acela ingrozitor era cu risc
-ca sa mergem spre Godeanu si apoi Oslea, odata era un traseu mult mai lung, GPS-ul nu stiam cat ne va tine plus ca era urcarea abrupta pe Godeanu care iarasi era foarte inclinata si nu puteam sti cum era zapada pe ea.
-o alta varianta era o coborare pe Muchia Mocirliu, dar dupa cum arata harta lui Danut Calin arata caldari apropiate si pe o parte si pe alta asa ca nu stiam daca nu vom avea din nou pericol din cauza vantului.
-ne-a ramas pana la urma Plaiul Bulzului cu coborare la lacul Iovanul.
Deci trebuia sa ne intoarcem putin inapoi pe creasta ca sa prindem piciorul Bulzului. Chiar inainte de a pleca, in timp ce adunam cortul, pentru cateva minute ceatza s-a spart si ne-a salutat Gugu. Parca ar fi vrut sa ne cheme…. dar ceatza ne-a cuprins din nou in asa hal ca la un moment dat mergeam exact in directia inversa. Ne-am pus probleme in momentul cand am simit vantul pe celalalt obraz si verifcand GPS-ul ne-am dat seama ca mergeam exact in directia opusa. Inapoi la traseu, prindem piciorul Bulzului si coboram. Pana la stana ninsoarea s-a transformat in ploaie. Suntem din nou uzi, dar macar nu mai bate vantul acela cumplit. Urmam marcajul pana dam de o zona defrisata unde pierdem marcajul. Si apoi hotaram so o luam de-a dreptul prin padure la balaureala :))). Ajungem la drumul forestier la vreo 2 km de lac. Mai avem inca 4 km pe coada lacului pana ma baraj. Ajungem in jur de ora 19, obositi la baraj. Parca pe drumul forestier rucsacul pare si mai greu pe umeri. Langa baraj exista cladirea celor de la hidroelectrica. Adela zareste o masina parcata langa cladire si zice sa incercam, poate ne duce careva. Oamenii de acolo ne spun ca nu exista vreo sansa de masina, sau de semnal dar pana la urma se indura de noi si ne spun ca au un telefon prin satelit prin care putem suna. Ba chiar, in timp ce asteptam noi vestile de la Tavi si Caludiu, se ofera sa ne gazduiasca peste noapte la ei si ca putem pleca dimineatza cand vine schimbul. Ideea unei nopti la caldura si confort ne surade mult mai mult decat iar pe drumuri si dormit la cort, asa ca preferam sa ramanem la baraj. Scuze Tavi si Claudiu de deranj. Numa bine am putut sa mai uscam din hainele ude ce le caram cu noi.

Duminica 4 Mai. De cum se trezeste Adela primesc urarea de La Multi Ani ! Da, era ziua mea :) si eram la munte :)))) Ce as putea face de ziua mea daca Gugu nu m-a primit la dansul ? Ce altceva decat sa mergem la Cuntu :))) Daca ar fi fost vreme frumoasa am fi putut urca la Tarcu ca sa-i prezentam si prietenului nostru locurile de acasa. Asa ca azi e zi lejera : Cerna Sat – Herculane – Caransebes – Saua jigoria – Cuntu. Dupa ce tanti Victoria ne serveste cu o ciorba tare buna o pornesc cu Tibi in sus spre Tarcu desi ceturile acopera creasta. Ne plimbam asa vreo 2 ore, Tibi incercand sa intrezareasc prin ceatza culoarele pe care s-ar putea da cu schiurile in vreun sezon ulterior. Si chiar Tarcu pentru vreo cateva minute se dezvaluie in lumina apusului descoperindu-si caldarile si muchiile. Ne intorcem pe la pietrele dracilor si admiram abruptul Oltinei si Brusturelui ce se inalta din valea Olteana.

Luni 5 Mai. Si astazi avem parte de vreme mohorata. Varianta de a cobora pe Plesa nu ne mai surade caci si aceasta muchie este in ceatza. O pornim spre Muntele Mic – Pietrele lui Scorilo si apoi balaurim prin padure pana in Poiana Marului. Pierdem marcajul exact dupa primul semn ce indica intrarea inpadure datorita zapezilor f mari ce acopereau poteca si iesim undeva pe un drum de taf pe langa paraul Scorilo. Dupa cateva randuri de ploi incununam iesirea noastra cu o masa copioasa la Lupul Singuratic.

Iesirea noastra in timpi :
1 Mai
14 :30 Campusel
17 :40 Vf Piatra Iorgovanului
19 :30 Saua Paltina

2 Mai
10 :11 Aproape de vf Paltina
11 :00 imediat dupa vf Scurtu
12 :45 vf Galbena
14 :45 vf Micusa
16 :26 Vf Bulzului
17 :10 Saua Matzului

3 Mai
ora 9 incarcam puncte GPS pentru retragerea pe Plaiul Bulzului
13 :45 vf Bulzului – intorcere prin ceatza
14 :45 Bisericile din Bulz
15 :30 Stana de pe Bulz
16 :10 vf 1442 – zona defrisata
16 :45 Incepem sa balaurim prim padure
17 :40 Iesim la drumul forestier
19 :15 Lacul Iovanul

4 Mai
10 :00 Herculane
13 :30 Saua Jigoria
18 :00 plimbari spre Tarcu
20 :30 Pietrele Dracilor

5 Mai
10 :50 plecam din Cuntu
12 :25 Muntele Mic
13 :30 Pietrele Scorilei
15 :30 Poiana Marului