Cucerirea Portilor Inchise…

Plecasem spre o batalie : cucerirea Portlor inchise. Le vasusem anul
trecut dinspre Vf. Tapul , pereti inalti, semeti, crenelati, trebuiau
cuceriti….

Ideea acestei ture s-a nascut acum o luna, in iesirea pe care o facusem
cu AT, Cata si Cornelia. Pentru ca in vara as vrea sa merg in Fagaras cu niste
prieteni de-ai mei am gandit aceasta tura in Retezat pentru a testa rezistenta
oamenilor pe munte. Pana la urma ne-am adunat 12 oameni. Cu unii dintre ei am
mai fost pe munte si ii stiam, pe altii nu-i cunosteam deloc, sau nu stiam cum
se descurca la urcare. Asa ca vineri la 13.30 eram toti adunati la gara : 7
fete si 5 baieti. (O mica greseala a fost ca am acceptat sa fim mai multe fete
decat baieti)
Plecam cu autocarul de Normandia, multa lume, inghesuiala. Noi ne cumparasem
biletele inainte pentru a nu avea probleme cu locurile. Coboram la Ohaba de
sub piatra in jurul orei 6 p.m unde deja ne astepta un microbuz care ne-a dus
pana la Carnic. Vorbisem cu omul inainte si ne-a cerut cate 50.000 de persoana
daca suntem mai mult de 6. La Carnic inca nu ne-a intrebat nimeni nimic.
Ghereta de la intrarea in Parc era inchisa. Asa se face ca pe la 7 eram gata
de plecare inspre Pietrele. Intalnim marcajul care indica cascada Lolaia la
5min. Unii vor sa o vada. E destul de tarziu, asa ca le propun sa o vedem
Duminica la intoarcere. Una dintre fete, Adeluta e prinsa de peisaj si de
paraiasul care curge in stanga drumului forestier. Ar vrea sa admire
splendoarea peisajului ce se deschide in fata noastra, se mai opreste la cate
o planta…ii propun sa lase pe Duminica ca e tarziu, pricepe si-o porneste
inainte.
Incerc sa tin baietii in spatele fetelor pentru a nu porni din inertie inainte
si sa uite ce e prin spate. Analizez oamenii si incerc sa prevad cum se vor
decsurca a doua zi. Claudia merge incet, bagajul din spate o incetineste. Imi
fac probleme pentru ea dar se pare ca a doua zi scapata de greutatea
rucsacului nu mai are probleme la mentinerea ritmului ( care de altfel s-a
dovedit a fi extrem de incet). Inca sper la un traseu complet adica : Pietrele
– Lacul Galesul – Varful Mare – Portile inchise – Vf. Papusa – Vf. Peleaga –
Curmatura Bucurei – Bordu Tomii – Gentiana – Pietrele. Marcajul pana la
Pietrele indica 2 ore. In doua locuri drumul este acoperit de bolovani si
brazi cazuti de pe munte. Mergem bine si intr-o ora suntem la locul in care
marcajul o scurteaza prin padure. Indicatorul arata : Cab Pietrele 15 min.
Oamenii sunt usurati ca mai avem doar atat. Dupa o mica pauza pornim. Scurtul
urcus prin padure pare destul de greu, dar ajungem sus. Mergem la cabana
centrala sa vorbim pt. cazare. Nu se asteptau sa ajungem asa de repede. Ultima
data cand am vorbit cu ei le spusesem ca ajungem in jurul orei 10 p.m Dar
suntem primiti foarte bine si tanti de acolo ne spune ca a dus lemne in camere
si cenusa cu petrol. Trebuie doar sa aprindem focul. Aveam trei camere intr-o
casuta de lemn de 4 camere. Ultima deja era ocupata si facusera focul ceea ce
produsese un nor gros de fum intr-una din camerele nostre Teracota ( daca se
poate spune asa) din camera vecina era de vina……
Dupa jumatate de ora de stat cu usa deschisa inca te ustura gatul daca
incercai sa intri inauntru. Mergem sa vorbim cu oamenii de la cazare si
intr-un final primim o alta carmera doar cu trei paturi la o casuta mai in
deal dar care deja era incalzita datorita vecinilor de langa. Cazarea ne-a
costat 110 mii /pat/noapte desi la telefon mi-au spus 130. Primim pentru doua
ore si curent asa ca numai bine reusim sa ne despachetam, sa mancam cate ceva
si sa ne pregatim rucsaceii pentru pentru a doua zi.
Stabilim trezirea la ora 6 ca sa putem pleca la 7.
Zapada pana la Pietrele se topise, drumul era curat si aparusera brandusele
dar mai sus se vedea zapada din plin in caldari.
Afara era noros, din cand in cand se zarea luminita unei stele dupa care
disparea rapid in spatele norilor. Termometrul arata 8°C. Ma astepta o noapte
lunga. Nu stiu de ce dar prima noapte cand ajung la munte nu pot sa dorm. Ma
pun in sac si astept, astept sa treaca timpul, se poate sa fi atitpit la un
moment dat desi m-am tot invartit in sac. Una dintre fete iese pana afara, ma
uit la ceas- 2 :17. Si eu care credeam ca e aproape dimineata! Ies si eu pana
afara, mi se pare destul de cald, e chiar placut, ma uit la cer – la fel.
Totusi e destul de luminoasa noptea chiar si asa innourata. Ma gandesc la ziua
de maine si la Portile inchise…. incerc sa-mi explic de ce s-o fi numind asa…
as vrea sa am pe cine sa intreb… de-acolo, alpine_tm nu poate fi contactat…
:) Nimeni din grupul nostru nu mai trecusera pe-acolo, unii dintre ei nu mai
fusesera deloc in Retezat… deci ziua de maine va fi o aventura… ma intorc in
cabana si in sac poate poate voi adormi un pic. Dupa un timp ma uit din nou la
ceas- 3 :38. Mai stau si ….. intr-un final aud telefonul sunand. E ora 6. Ma
ridic repede din sac, trezesc fetele, si ma duc la celelalte camere. Intr-una
dintre camere lumea era deja in picioare, in cealalta in saci. Iau apa in
sticle si rog pe cineva sa pregateasca laptele. Toaleta de dimineata facuta
rapid, luat in rucsac tot ce aveam nevoie si la 7 sunt pe prispa gata de
plecare. Lumea inca nu e gata. Au loc ultimele pregatiri, bocancii trebuie
facuti cu ceara in speranta ca au sa reziste cat mai mult la zapada. La 7.30
suntem gata, dar nu plecam inainte de a cere ocrotirea lui Dumnezeu peste noi.
Trupa e bine dispusa si pornim. Afara incepe sa picure foarte marunt, dar
oricum ma gandeam ca o sa intram in padure si nu-i necsar sa-mi iau pe mine
scurta de Gore-Tex. Langa cabana principala Pietrele marcajul indica : Lacul
Galesul 3 h – 3 ½ h triunghi rosu. 200 de metrii mai departe, la intrarea in
padure pe marcaj sta scris : Lacul Galeul 3h. Prima portiune coboaram… apoi
dupa ce traversam o punte peste un parais traseul incepe sa urce prin padurea
de brazi. Prin padure marcajul e foarte bun si nu pune probleme. Trupa mea se
misca destul de incet. Pun baietii in urma, si indemn fetele inaite. Nati
sufera din cauza faptului ca tot trebuie sa se opreasca. Nu zice nimic, e la
fel de tacut dar din cand in cand mai scapa inainte. Incep sa apara jnepenii
si prindem o priveliste spre crestele din partea opusa vaii. Initial am crezut
ca este creasta Pietrele , nu scot harta asa ca nu sunt sigura. Dupa ce iesim
din padure si prindem altitudine ne dam seama ca este Culmea Valea Rea si in
spate se vede Creasta Pietrele cu saua Pietricele ce face legatura cu Peleaga
si pe unde fusesem tura trecuta. In spatele Pietrelor se vede Stanisoara si
mai in spate Culmea Lolaia si inconfundabilul Vf Retezat. Incepe sa apara
zapada, Bibi se uda la pantaloni si cauta un cutit sa si-i scurteze. E un
obicei de-al ei de-a veni cu ei prea lungi fiind nevoita apoi sa-i mai taie.
Parazapezi n-avem decat trei dintre noi. Bibi si inca o fata sunt in jeansi.
Studenti fiind majoritatea, eventuala bursa nu le permite sa investeasca in
echipament de munte. Ne descurcam cum putem. Oricum lipsa echipamentului nu
pare sa le puna probleme. Scârtzâim la conditia fizica.
Ajungem la lacul Galesul la ora 10, asta insemnand 2 ore si jumatate. Marcajul
indicand 3 ore deci un motiv de speranta in parcurgerea intrecului traseu.
Lacul Galesul aproape tot ingetat la suprafata. Facem pauza, mai mancam cate
ceva, facem poze, ne odihnim. Drept in fata se vad o bucata din Porti … O
intindem putin cam mult… iau harta, busola, si identificam Vf. Galesul si
Varful Mare (le reperam foarte usor dar folosim harta pentru ca era un traseu
in premiera). Ma sfatuiesc cu Alin Tutac si stabilim cateva puncte de reper pe
unde am putea ajunge in saua dintre ele. Incercam sa evitam limbile de zapada
si portiunile cu jnepeni si sa mergem mai mult pe iarba ce parea in trepte.
Incepem urcarea cu Alin si Nati in fata eu raman la urma. Unii merg incet si
se fac multe pauze. Urcarea pana in sa ne ia destul de mult. Bibi se pare ca
nu mai are probleme de unde incep bolovanii, ii plac chiar. Incep sa ma
gandesc pe unde ne-am putea intoarce daca nu mai facem Vf. Peleaga. Ma gandesc
sa ma limitez la Vf. Papusa sa coboram din saua Pelegii in Valea Rea. Alin se
joaca putin cu ideea de-a merge doar vreo cativa pana pe Peleaga. Roxi imi
spune ca nu mai poate si ca s-ar intoarce inapoi. Ii spun ca singura nu se
poate intoarce. Alin nu e de-acord nici la doua fete. Asa ca mergem incet mai
departe. Nati si Iasmina sunt cu mult in fata. Pe creasta aflu ca una dintre
fete are rau de inaltime asa ca ajunge in grija lui Alin. Roxi e preluata de
Ionel. Ajungem pe Varful Mare pe la ora 14 ceea ce ma ingrijoreza un pic. Un
marcaj indica Portile Inchise – Vf. Papusa 3 ore. Mai speram inca la Vf.
Papusa ce se vede inaintea noastra. Un pic mai jos se zaresc Portile Inchise,
inpunatoare. Unii le-au asemanat cu Portile Mordorului din Lord of de Rings.
Zapada e topita pe creasta. Inaintam foarte incet. Mergem chiar pe creasta,
marcajul cu doi metrii mai jos, intra din loc in loc sub zapada asa ca e mai
sigur sa vezi unde iti pui piciorul. In locurile foarte dificile ii sfatuiesc
pe ceilalti sa incerce putin mai jos. Am avut un singur moment cand m-am
gandit ca e vai de mine daca alunec. Era un bolovan cu o muchie ascutita de
vreun metru lungime si partile laterale foarte netede si inclinate. Bocancii
n-aveau deloc aderenta. Celelat bolovan la care trebuia sa ajung era cu vreo
70 cm mai departe. Sa ma trag pe fund nu puteam. Am ales sa ma intorc pe burta
si tinandu-ma in maini m-am intins pana am ajuns cu bicioarele pe celalat
bolovan. Alta parte nu mi-a mai pus probleme. Reusim cu totii sa trecem
Portile in 3 ORE ! ! ! … fara accidenta grave, doar o alunecare in zapada a
lui Ionel, dezechilibrat in incercarea de a o ajuta pe Roxi.
E tarziu… Roxa e epuizata si incepe sa planga, altii ar mai face o tura pana
pe Papusa, dar Alin hotareste sa ne intoarcem cu totii… De pe varful Tapul se
vede un picior care coboara inspre Valea Rea… luam harta sa vedem daca exista
vreum marcaj la care sa ajungem, gasim triughi galben. Facem o poza cu
varfurile Papusa si Peleaga… :)
Coboram spre Valea Rea. Intalnim portiuni de zapada numai bune de dat pe fund,
asa ca nu pot rata. Oprirea e sigura, asa ca le propun la toti… mare veselie ,
Nati chiar urca inapoi sa mai faca o tura…, un pic mai jos intalnim o alta
bucata…. Lumea se destinde, e voie buna… Observam si o urma de urs, parea de
dimineata pt. ca soarele topise un pic zapada de pe marginea urmei….
Soarele coboara incet in spatele crestei Pietrele…. Din loc in loc intalnim
cate un stalp de marcaj… ajungem la jnepeni chiar cand se intuneca. Incercam
sa zarim urmatorul marcaj printre jnepeni, dar nimic. Scoatem harta, si ma
consult cu Alin, observam ca paraiasul se apropie foarte mult de marcaj in
zona unde incepe padurea. Propun sa urmam paraiasul pana ajungem la marginea
padurii. Apar unii brazi printre jnepeni asa ca nu e o delimitare clara. Urmam
paraiasul… la un moment intr-un loc unde era topita zapada se observa o
cararuie…. O urmez si gasesc marcajul pe copac, rasuflam usurati si inaltam un
gand de multumire lui Dumnezeu… mergem mai departe … dar marcajul pare destul
de ascuns…. Potecuta intrase din nou in zapada… ne imprastiem cate putin ca sa
gasim urmatorul marcaj…si tot asa … Trebuie sa raman mai in urma si Nati o ia
in fata sa caute marcajele. La un moment dat Alin hotareste sa ramanem toti pe
loc pana gasesc urmatorul marcaj… mai tarziu am aflat ca vazusera urme
proaspete de urs… Inaintam foarte incet prin noapte… Un ultim obstacol :
trecerea unui paraias… un podet din doua trunchiuri traverseaza paraiasul…
lemnele sunt ude si aluneca foarte tare. E greu sa-ti pastrez echilibru… Cipi
o ia inainte cu Roxa … Roxa pica in apa pe spate si se uda toata in afara de
cap… Claudia e speriata si inca nu vrea sa treaca … O iau pe Miriam si pornim
incet peste punte… ajungem cu bine pe malul celalat, Bibi in spatele nostru
aluneca si ea… O lamurim pe Roxi sa-si schimbe hainele, fiecare mai avea cate
cava prin rucsacei asa ca nu e problema… oricum mai avem vreo 20 min. De-aici
drumul urca putin prin padure…. Auzim latrat de caine… ceea ce ne bucura, nu
poate fi decat cainele de la cabana…. Si da, la ora 0.30 ajungem… deci in
total 17 ore de cand am plecat. Obositi dam jos ce avem ud pe noi, si ne
bagam rapid in saci. In noaptea asta nu-mi mai fac probleme sunt sigura ca am
sa dorm… baietii ne aduc ceai cald, beau un pic si-adorm imediat.
Dimineata ma trezesc cu soarele pe fata, … lenevesc in sac… intr-un tarziu
ma ridic si ies afara, caldut… ma duc la izvor pentru spalatul de dimineata…
apa inghetata… nu-i nimic…
Plecarea am stabilit-o pentru ora 12.30 in speranta ca vom pleca la 13. La
3 ne astepta microbusul la Carnic. Coborarea nu mai pune probleme. Avem timp
sa vizitam si cascada Lolaia. Roxa si Bibi nu mai vor sa coboare… Cascada era
foarte frumoasa si nu rezist sa nu o aduc si pe Roxi… insist si pana la urma
vine…Facem ceva poze … Nati se catara iar pe unde e mai periculos si
palpitant… Nu-l poti opri… chemarea aventurii e mai puternica…
La Carnic suntem invitati de un domn de la Asociatia Pro Vita pe portiunea de
pajiste din fata cabanei. Fata de acum o luna, mizeriile lipseau. Cainele era
tot acolo dar containrul de gunoi era gol. Nenea ne spune ca putem lasa
gunoaiele la el, nu in container pt. ca vrea sa-l repare si sa-l acopere pt. a
evita scormoneala cainelui prin ele. Nu asteptam mult si vine si microbusul ce
ne duce pana la Ohaba.
Mai privim cat putem crestele Retezatului pentru a lua cu noi cat mai mult…
pentru unii cine stie cand se vor putea intoarca aici, altii poate nu se vor
mai intoarce deloc, eu in schimb vreau sa vin sa parcurg traseul complet.