Sunday, October 30, 2005

Deasupra norilor... Parang 29-30 Octombrie

Vremea frumoasa din week-end-ul trecut ne-a facut sa ne gandim ca ar fi pacat sa-l pierdem si pe acesta prin oras asa ca planuim o iesire pana in Parang. Vineri dupa-masa plecam cu Normandia spre Petrosani. Nu stiu cum se face ca desi ar fi trebuit sa ajunga la 20.30 in Petrosani, prin jurul de ora 22 autocarul se strica la vreo 20 de km inaite de Petrosani. Ce putem face? Iesim la ocazie. Ne postam in spatele autoarului si facem semn la tot ce trece... intr-un final ne ia un taxi... dar nici cu acesta nu reusim sa facem jumatate de drum ca i se termina benzina... ei ! « suna-ti un prieten »... nu trebuie sa asteptam mult... si pornim mai departe. Tratam cu nenea sa ne duca pana la Rusu si de acolo o luam frumos la pas. Alegem sa urmam drumul forestier pt. siguarnta.... Urcam incet pe drum admirand in spatele nostru luminile orasului. De sus coboara o masina... la inceput nu zarim de cat o lumina ce scoate in evidenta silueta un copac... ah, ce frumos l-as fi putut prinde in poza !..., dar din pacate aparatul nu e la indemana... masina trece pe langa noi... noi ne continuam drumul... nu facem nici 5 minute ca de jos se vad farurile unei masini... e aceeasi care cu 5 min inainte cobora !... Un domn la volan si o doamna langa ne spun ca nu ia lasat inima sa ne lase 2 fete sa urcam pe jos si s-au intors dupa noi sa ne urce pana sus... Nu ma stiu ce sa spun de mirare, ii admiri pe acesti oameni si inalt Celui de sus un gand de multumire ca ne poarta de grija. Sus totul e brumat si e frig. Ajungem nesperat de repede(23.30) la cabana. Vorbisem pt. locuri dinainte La Nasul. Mai tarziu am aflat ca doar Nasa mai e. Tanti ne astepta cu camera incalzita... ah ce bine e... pana la urma parca toate s-au « potrivit ca pe roate ». Un somn bun pana dimineata. La 8.30 iesim din cabana gata de drum. Salutam pe tanti si pornim... Tinta noastra e Vf. Parangul Mare. Afara brazii sunt albi acoperiti de bruma... Nenea de la salvamont ne zareste si ne intreaba incotro? « Parangul Mare, nenea ! »... La care ne intreaba daca vrem sa ne intaorcem in aceeasi zi? :) . Nu prea stiu ce sa cred de intrebare ... Sa fie chiar atat de departe? Din cate am citit eu nu. Sus la telescaun alti domni ne intreaba unde am pornit-o si ne « sfatuiesc » sa mai asteptam pana pe la 10 cand se ridica ceata. « Ei, domnilor, noi vrem sa fim sus pe cand se ridica ceata ! ». Nu facem nici 15 minute si din spate ne ajunge unul din ei ce s-a hotarat sa urce si el, ca n-a mai urcat de ceva ani pe varf. La despartirea traseului ce o ia pe curba de nivel si de drumul ce urca pe Parangul Mic deja se intrazareste soarele prin ceata. Trebuie neaparat sa fac niste poze. Imi avertizez prietena ca o sa avem destul de multe opriri pentru poze. De curand mi-ai luat un ap. foto Canon A520 asa ca vreau sa il folosesc. :) Rasare soarele in spatele crestei... iar noi... noi suntem de-asupra unei mari de nori... o splendoare... e prima oara de doi ani de zile de cand bat muntii si intalnesc asa ceva...poze si iar poze... In dreapta noastra se vad Retezatii iar apoi zarim si Fagarasii, Piatra Craiului... Trimit un salut peste marea de nori prietenilor mei ce in week-end-ul acesta se aflau in Crai. La 12.50 suntem pe Vf. Parangul Mare, si ma intreb de ce s-o fi gandit nenea de la salvamont ca n-o sa ajungem pana seara inapoi ???... :) Ne rasfatam mai bine de o ora stand la soare pe varf, contempland peisajul fantastic ce se desfarura in fata ochilor nostrii. Din pacate frigul nu ne lasa sa stam mai mult si ne hotaram sa o pornim pe drumul de intoarcere, ponim cu un sentiment de parasire... sufletul nostru ar mai sta acolo sa se bucure de maretia aceea... dar fizicul striga dupa miscare..., ne tot oprim... parca am vrea sa lungim orele ce le putem petrece aici sus pe munte... sa mai intindem putin bucuria ce-o primim la acest spectacol maret... Pe Carja mai facem o pauza mare... apoi o luam pe curba de nivel... am mai sta... am mai sta... da si ne hotaram sa ramanem pana la apus aici sus... Soarele coboara incet si o lumina parca ireala, portocalie ne invaluie... incet incet soarele dispare in spatele marii de nori si a Retezatilor... Incerc sa prind in poze cat mai multe din acest spectacol ca sa-l iau cu mine. Dar din pacate sunt o incepatoare in a fotografiatului... cel mai mult ramane insa in suflet... bucuria pe care inca odata muntele mi-a oferit-o. Cu ultimele raze de soare se asterne si frigul... Mai luam pe noi inca un rand de polare si o pornim spre cabana, ca sa ajungem cu ultimele raze de lumina.

No comments: