Tuesday, November 4, 2008

Toamnă târzie la Cuntu 1-2 Noiembrie 2008


Din primavara, de cum s-a terminat zapada pe munti, ne-am gandit sa facem ceva nou :). Si aceasta s-a dovedit a fi achizitionarea unei biciclete. Eram la inceput, de abia reuseam sa ma tin pe ea, mi-era groaza de spatii inguste, de gropi, de obstacole... dar nu-i nimic mi-am zis, las ca pot sa invat si mi-am stabilit ca obiectiv pt. anul acesta o tura pana la Cuntu :) ...
A venit vara, concediul, unde am luat bicicletele cu noi si ne-am plimbat prin Chamonix sau prin Monaco :)...
Si uite asa am ajuns in toamna, si cum la inceput de Noiembrie inca se anunta vreme frumoasa, mi-am zis: "Hai sa incercam ce mi-am propus :)"
Deci week-end-ul acesta de noiembrie a fost: Borlova - Dacia - Cuntu - Varciorova - Borlova.
Am ajuns in Borlova in jur de ora 2, pana ne-am echipat a mai trecut jumatate de ora si-apoi am pornit spre telescaun.
Pana acum drumul acesta il facusem doar cu masina, cum se putea altfel? :) si in mintea mea credeam ca va fi un drum lung si lejer. Ah, ce m-am inselat, caci drumul, desi intr-o panta infima, urca mereu, mereu.... iar muschii picioarelor mele "ardeau" deja cand am ajuns la telescaun. Si "distractia" nici macar nu incepuse! :) Ce mai "distractie"! :) Picioarele mele n-au mai intalnit asa ceva. Ma vad nevoita sa mai merg pe langa bicicleta, sa folosesc alti muschi, apoi iar mai dam cateva pedale, mai marsaluim un pic, iarasi pedale, iarasi marsaluit...
Ajungem la Dacia pe intuneric. Din nou o pauza mai lunga ca doar urmeaza partea cea mai faina :). Din pacate lanternutza mea nu bate f. puternic ceea ce devine deranjant pe drumul acela plin de tot felul de "capcane". Incerc sa-mi inving oboseala cu gandul la ziua urmatoare cand vom cobori :). Ajungem la Cuntu pe la 8, papica si somnic. Candva in noapte aud afara ploaia si ma gandesc la cum va afecta drumul de intoarcere.
Dimineatza ne intampina insa vremea frumoasa si ma gandesc la placerea coborarii. Coborare, dar vai, la sfarsitul zilei am ramas la ideea ca a fost doar o iluzie aceea cobarare :). Drumul coboara din Cuntu pana in poiana Strigoniu dar e un drum de bolovani... cum sa cobor pe el??? ... mai pe bolovani, mai pe iarba, mai pe langa bicicleta... apoi urca, apoi coboara si apoi iar urca si iar coboara....
Peisajul insa este superb... si chiar daca mintea mea nu mai vroia sa accepte efortul unei urcari, ne-am bucurat din plin de acel peisaj deosebit de tomna tarzie.

Din Varciorova o pornim pe cararuile acelea printre salase. Bogdan luase un waipoint de control pe GPS si dupa ceva timp ne dam seama ca drumul pe care suntem nu ne duce spre acel punct. Ne hotaram s-o taiem direct prin livezile de meri spre punctul nostru. Numai bine caci merele rascoapte de pe jos sau cele ramase prin copaci au gust deosebit. Traversam un firicel de apa de vreo 3-4 ori si pana la urma ajungem pe drumul bun.
Soarele coboara incet la orizont si toata natura se invaluie intr-o lumina calda, iar noi ne bucuram ca am mai prins aceste 2 zile deosebite de toamna.

Bogdan in coborare de la Cuntu spre Poiana Strigoniu. In fundal creasta Pleasa.


Traseu proaspat marcat de la Cuntu spre Varciorova (punct albastru)

Contempland Pleasa

Asternut de frunze.

"Vedeta" zilei

Da, am si coborat :)



Pastel de tomana

Catand in zare spre Varciorova

Pe dealurile dintre Varciorova si Borlova


1 comment:

romeo said...

Faine imagini&faina tura!!!