Cum sa-ti petreci un week-end ce se anunta ploios?

Vadul Crisului, 7-8 Iunie 2008

Desi se preconiza ca vom avea ploi in week-end, totusi planuisem sa reeditam tura de acum un an cu plecare pe Nedeia si intoarcere pe Bloju.... cam astea erau planurile, dar vineri seara primesc un telefon de la Adela cum ca tura acesta pe ploaie nu o mai tenteaza. E ora 10 seara, si aveam sentimentul acela ca trebuie sa plec neaparat din timisoara in acest week-end. Gandul imi zboara la Crai, ah daca stiam mai repede puteam sa fiu deja plecata spre Crai. Caut ceva legaturi pentru a doua zi de dimineatza. Singura varianta ce o gasesc e un tren ce ajunge la 15.45 in Brasov. La 16.02 am legatura in Zarnesti. Asta ar insemna ca pe la 19 sunt in Curmatura, deci daca vremea imi permite as putea dormi in Ascutit. Asta ar fi de ajuns pentru mine.... o noapte singura in refugiu… da, poate m-ar calma…

Si totusi sambata dimineatza pornesc intr-o alta directie :))). Da, e bun si YMessenger. La ora 23 gasesc inca online o cunostiinta facuta la scoala de iarna. Intreb de planuri de week-end si sunt invitata la Vadul Crisului. Accept imediat, si dupa un telefon la Adela, iata-ne cu week-end-ul aranjat :)

Sambata am avut parte de o vreme frumoasa. Sunt pentru prima data in aceste locuri si arata cu totul altfel decat meleagurile noastre de acasa.

Alegem ca loc de campare Pestera Caprei. Spatiu suficient, si trasee multe chiar langa pestera.

Baietii trec la treaba..., ...noi plecam la plimbari spre creasta. Ploaia incepe abia dupa masa spre ora 5. Dar noi nu avem nici o problema in hotelul nostru. Aprindem chiar si focul la gura pesterii, nu ca ar fi folosit la ceva, doar asa sa ne bucuram de lumina si jocurile flacarilor de pe pereti.

Duminica din nou vreme frumoasa, cateva manse si apoi o tura prin Pestera Vadul Crisului, pestera e amenajata, dar am profitat de faptul ca am fost lasati singuri inauntru si am mers atata timp cat ne-a permis raul subteran.

Si-apoi din nou drumul spre casa... cu bucuria in suflet a inca unui week-end deosebit de frumos.

Alte poze: http://picasaweb.google.com/damaris4d/VadulCrisului78Iunie2008

17-18 Mai 2008 - Pe meleagurile lui Zamolxis

Una ba, una da, una ba, una da... :) cam asa au fost reusitele tentativelor noastre de a ajunge la “lacasul lui Zamolxis”. Dorinta era veche de mai bine de doi ani, cand am am intrat si eu pe lista alpin_tm si mi s-a trezit interesul pentru aceasta zona. Prima tentativa a fost la sfarsitul lui Octombrie 2006, care a coincis si cu prima mea iesire in zona Tarcu-Godeanu. Gugu a ramas atunci ascuns pentru noi, retragandu-ne atunci din creasta de la lacul Godeanu spre Cerna Sat pe Oslea Romaneasca. Au urmat apoi iesirile de iarna din Tarcu, cand am inceput sa cunosc zona, varfurile, vaile si incet incet sa devina locuri familiare. O noua tentativa, de data aceasta reusita, a urmat la 27-30 Apr 2007. Traseul parcurs: Cuntu-Tarcu-Prislop-Mlaci-Turcila-Godeanu-Gugu-Branu-Gura Apelor. Anul acesta de 1 Mai am fi dorit o reintalnire cu Gugu de data aceasta plecand din Retezatul Mic, dar se pare ca Zamolxis “nu ne-a dorit” atunci pe taramurile lui, ne-a amanat aceasta placere, si am fost nevoiti sa ne retragem din saua Matzului pe Plaiul Bulzului.
.... si totusi noi am revenit....
Planurile nu erau foarte exacte si depindeau mult de ceea ce vom intampina.
Masina ne-a lasat la podul de peste Lapusnicul Mare, asa ca pornim cu un mars pe drumul forestier pana ce ajungem la podetul de traversare peste Lapusnicul Mic. Multumita indrumarilor lui Adi P am gasit destul de usor poteca ce urca in serpentine pe piciorul Branului. Cum prindem altitudine, padurea devine tot mai salbatica si tot mai multe obstacole avem de trecut, ba ocolit, ba pe sub, ba peste bustenii cazuti direct pe poteca. Pierdem poteca la intersectia cu firul de apa datorita zapezilor care inca sunt prezente. Asa ca ne hotaram sa o luam direct in sus pe muchie. Urcarea abrupta pana pe Branu ne cam solicita si trebuie sa facem o scurta pauza de masa. Dar in curand ivirea varfului atat de mult dorit ne intremeaza nespus :))) Da, suntem aici, si da vedem varful!!!! :) De pe Branul traseul e mult mai lejer, iar varful ce-l vedem mereu in fata noastra e o incurajare in plus. Ne hotaram sa punem cortul intr-o sa mai ferita. Vantul nu e foarte puternic. In jumatate de ora am pregatit totul: cortul pus, sacii pregatiti de culcare .... e 17.45, suntem gata sa pornim spre varf cu un bagaj lejer in spate. Avem vizibilitate jur in prejur desi de o claritate mai redusa. Totul in jur parca ne zambeste, insusi Gugu pare ca ne asteapta cu bratele deschise. Am fost ca la un fel de intalnire. Data trecuta ne-a respins, dar azi ne primeste la el. E la fel de fascinant, e el, Gugu, si timp de jumatate de ora ne incanta cu personalitatea-i mareatza. Plecam fericite de la aceasta intalnire, stiind sigur ca vom reveni si alte dati. Si cum soarele e inca pe cer, si nu ne grabeste nimic, ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, de acea imensitate de creste in care nu e tipenie de om si nici urma de civilizatie. Doar ea, natura, se manifesta aici.
La cort, e timp de masa, si apoi culcare. E luna plina si cortul e luminat. Candva in noapte trezind-ne ne dam seama ca si vantul s-a oprit. Ne trezim de dimineatza si lenevim destul de mult pana sa ne hotaram sa vorbim una cu cealalta :))) Privim spre Gugu, da, se vede profilu-i maret dar in spatele lui ameninta un nor negru. Primim si un mesaj de la Tarcu cum ca vin ploi cu fulgere si sa coboram din creasta. Ne intrebam ce sa facem si cu greu ne pornim sa facem ceva de ale mancarii :)). Intre timp din cand in cand se aude o ploaie marunta pe cort. Cand deschidem din nou usa cortului vedem ca norul cel negru e deja spre Retezat, iar dinspre Tarcu se face senin. Da, ne zicem ca trebuie sa mai stam un pic, macar sa se usuce cortul... de fapt s-au facut cateva ore de stat la soare si admirat Gugu.
Ne-am intors pe acelasi drum, doar ca am zarit la intrarea in padure poteca ce merge pe curba de nivel spre lac. Am incercat sa coboram pe ea o bucata, dar aceeasi problema, zapada care o acoperea ne-a determinat sa o luam pe firul apei pana unde pierdusem poteca la urcare. Astazi o vreme si mai frumoasa decat ieri face aceasta padure salbatica si "mai" spectaculoasa. Ne bucuram din plin de ea, de copacii aceea ravasiti, de floricele rasarite, de cantatul pasarelelor.
Tura aceasta sigur va ramane una dintre preferatele mele, desi fiecare iesire la munte are in ea ceva deosebit.

http://picasaweb.google.com/damaris4d/PeMeleagurileLuiZamolxisVfGugu1718Mai2008

1-5 Mai 2008 Retezat-Godeanu-Tarcu : Ce-am gandit si ce-am primit!

Aveam 5 zile la dispozitie, deci timp suficient ca sa devina realizabila aceasta traversare. Traseul propus : Campusel - Piatra Iorgovanului - Saua Paltina - Vf Paltina - Scurtu - Galbena - Micusa – Scarisoara – Saua Matzului - Moraru - VF GUGU - Moraru -Godeanu - Turcila - Raul Ses - Mlaci - Capul Prislopului - Prislop - Suculetu - Saua Suculetului - Plaiul Mare - Tarcu - Cuntu – Caransebes

Plecam joi din Timisoara cu Normadia de ora 7 dimineatza. La 12 suntem in Petrosani unde il asteptam pe prietenul nostru ce sosea de la Bucuresti. Luam un microbus spre Lupeni unde ne intalnim cu persoana ce ne asigura transportul pana in Campusel. Dadusem un anunt pe alpinet si s-a oferit cineva din Lupeni ca sa ne duca pana acolo.

Asa ca iata-ne la 14 :30 o pornim la pas spre Piatra Iorgovanului. Cerul este innorat, dar avem parte si de soare. Drumul prin padure nu pare chiar asa de umblat, pasarelele canta, avem parte de un inceput promitator. Prima zi e conform planului. Ajungem la Piatra Iorgovanului si apoi continuam pana in saua Paltina unde punem cortul. Mancarica, caldurica si somn :)))

Poza de grup pe Piatra Iorgovanului

Vineri 2 Mai. Desi ne trezim la ora 6 ne ia mult timp pana ne punem in miscare sa gatim ceva de ale gurii, sa topim zapada pentru drum, sa adunam tabara si sa pornim la drum :). Cred ca se facuse vreo 9 :30. Cum ne indreptam spre Godeanu o ceatza tot mai deasa incepe sa ne invaluie. Zapada isi face tot mai mult simtita prezenta. GPS-ul trebuie consultat tot mai des. Un vant puternic parca ar vrea sa ne arunce in caldari. Trebuie sa ma sprijin bine in bete ca sa ma opun vantului. Din cand in cand mai scap cate un pas, doi in laturi. Ah , sa nu merg prea aproape de caldari…. Se pare ca de data aceasta Gugu nu vrea sa ne primeasca. Trebuie sa ne gandim la o modalitate de retragere din creasta. Verific GPS-ul si gasesc un track incarcat de Gerzson ce indica un drum de retragere din saua Matzului inspre Lapusnic. Ajungem in saua Matzului pe un vant napraznic. E deja tarziu… suntem obositi de efort, de nemancat, apa nu prea am baut, suntem si uzi… incercam sa coboram in vale, dupa vreo 20 de metri ne oprim. Panta se face mult prea inclinata iar stratul de zapada fiind foarte mare ne temem ca vom porni vreo avalansa. Renuntam la coborare si ne intoarcem in saua Matzului. In sa, Tibi da peste un gol sub stratul de zapada si propune sa profitam ca sa facem bivuac. Incepe sa faca blocuri cu pioletul si sa construim un paravan impotriva vantului infernal. La adapostul zidului de zapada e mult mai bine. Pana la urma mareste platforma ca sa putem punem cortul la adapostul zidului construit. Eu incep sa tremur necontrolat, si respir foarte greu la orice miscare pe care o fac. Fiecare mana de zapada pe care o ridic ca sa « tencuiesc » zidul nostru mi se pare un efort deosebit. Singurul lucru care imi trece prin cap e cortul, cortul, cand punem cortul ??? Pot sa intru in cort???? Ma pun in cort si parca n-as mai vrea sa ma misc. Orice miscare e un efort prea mare…. Trece mult timp pana cand rasuflarea mi se mai domoleste … oare care e limita cand dai in hipotermie ????? Am mancat ceva pe apucate si apoi ne-am bagat in saci cu gandul ca dupa ce ne incalzim vom pregati ceva cald…. Dar n-am mai iesit din saci in seara aceea decat pentru nevoile fiziologice, si chiar si pentru acelea nu-ti puteai permite sa iesi din limita paravanului, vantul fiind prea puternic. Adela a adormit foarte repede. Contrar vijeliei de afara, in adapostul nostru era foarte bine. Dar ma simteam prea epuizata ca sa dorm… am mai atipit din cand in cand … pe la 4 se trezeste si Adela si conform obiceiului ne punem la povesti pana ce incepe sa mijeazca zorii :))). Apoi din nou la somnic pana la ora 8.

Sambata 3 Mai. Desi peste noapte vantul se mai linistise spre dimineatza a inceput din nou sa sufle cu putere. Deschidem usa cortului si vedem ca suntem tot in ceatza. Prima tura de accumultari aratau pe terminate. Mai aveam un set de baterii alkaline de rezerva. Asta inseamna ca nu ne putem baza sa mergem doar GPS. Trebuie cumva sa ne retragem din creasta. Incep sa ma gandesc la oamenii pe care ii cunosc care au mai umblat prin aceasta zona si sa trimit mesaje. Da avem semnal pe orange chiar in saua Matzului !!! :))) Si ce bine ca exista Alpine_TM !!!!! Ca poti suna pe cineva. Tavi, Gerzson multumesc ca ati fost alaturi de noi. Deci ce variante ar fi fost :
-o idee foarte fugara pe care nici nu am luat-o in calcul era sa mai stam o zi in cort ;
-prima pe care ne-am fi dorit-o era Gugu – Branu – Gura Apelor. Problema aici era o bucata e adevarat scurta, dar expusa la coborarea de pe Gugu. Mi-aduc aminte de anul trecut de 1 Mai cand a trebuit sa coboram o muchie f ingusta. Pe vantul acela ingrozitor era cu risc
-ca sa mergem spre Godeanu si apoi Oslea, odata era un traseu mult mai lung, GPS-ul nu stiam cat ne va tine plus ca era urcarea abrupta pe Godeanu care iarasi era foarte inclinata si nu puteam sti cum era zapada pe ea.
-o alta varianta era o coborare pe Muchia Mocirliu, dar dupa cum arata harta lui Danut Calin arata caldari apropiate si pe o parte si pe alta asa ca nu stiam daca nu vom avea din nou pericol din cauza vantului.
-ne-a ramas pana la urma Plaiul Bulzului cu coborare la lacul Iovanul.
Deci trebuia sa ne intoarcem putin inapoi pe creasta ca sa prindem piciorul Bulzului. Chiar inainte de a pleca, in timp ce adunam cortul, pentru cateva minute ceatza s-a spart si ne-a salutat Gugu. Parca ar fi vrut sa ne cheme…. dar ceatza ne-a cuprins din nou in asa hal ca la un moment dat mergeam exact in directia inversa. Ne-am pus probleme in momentul cand am simit vantul pe celalalt obraz si verifcand GPS-ul ne-am dat seama ca mergeam exact in directia opusa. Inapoi la traseu, prindem piciorul Bulzului si coboram. Pana la stana ninsoarea s-a transformat in ploaie. Suntem din nou uzi, dar macar nu mai bate vantul acela cumplit. Urmam marcajul pana dam de o zona defrisata unde pierdem marcajul. Si apoi hotaram so o luam de-a dreptul prin padure la balaureala :))). Ajungem la drumul forestier la vreo 2 km de lac. Mai avem inca 4 km pe coada lacului pana ma baraj. Ajungem in jur de ora 19, obositi la baraj. Parca pe drumul forestier rucsacul pare si mai greu pe umeri. Langa baraj exista cladirea celor de la hidroelectrica. Adela zareste o masina parcata langa cladire si zice sa incercam, poate ne duce careva. Oamenii de acolo ne spun ca nu exista vreo sansa de masina, sau de semnal dar pana la urma se indura de noi si ne spun ca au un telefon prin satelit prin care putem suna. Ba chiar, in timp ce asteptam noi vestile de la Tavi si Caludiu, se ofera sa ne gazduiasca peste noapte la ei si ca putem pleca dimineatza cand vine schimbul. Ideea unei nopti la caldura si confort ne surade mult mai mult decat iar pe drumuri si dormit la cort, asa ca preferam sa ramanem la baraj. Scuze Tavi si Claudiu de deranj. Numa bine am putut sa mai uscam din hainele ude ce le caram cu noi.

Duminica 4 Mai. De cum se trezeste Adela primesc urarea de La Multi Ani ! Da, era ziua mea :) si eram la munte :)))) Ce as putea face de ziua mea daca Gugu nu m-a primit la dansul ? Ce altceva decat sa mergem la Cuntu :))) Daca ar fi fost vreme frumoasa am fi putut urca la Tarcu ca sa-i prezentam si prietenului nostru locurile de acasa. Asa ca azi e zi lejera : Cerna Sat – Herculane – Caransebes – Saua jigoria – Cuntu. Dupa ce tanti Victoria ne serveste cu o ciorba tare buna o pornesc cu Tibi in sus spre Tarcu desi ceturile acopera creasta. Ne plimbam asa vreo 2 ore, Tibi incercand sa intrezareasc prin ceatza culoarele pe care s-ar putea da cu schiurile in vreun sezon ulterior. Si chiar Tarcu pentru vreo cateva minute se dezvaluie in lumina apusului descoperindu-si caldarile si muchiile. Ne intorcem pe la pietrele dracilor si admiram abruptul Oltinei si Brusturelui ce se inalta din valea Olteana.

Luni 5 Mai. Si astazi avem parte de vreme mohorata. Varianta de a cobora pe Plesa nu ne mai surade caci si aceasta muchie este in ceatza. O pornim spre Muntele Mic – Pietrele lui Scorilo si apoi balaurim prin padure pana in Poiana Marului. Pierdem marcajul exact dupa primul semn ce indica intrarea inpadure datorita zapezilor f mari ce acopereau poteca si iesim undeva pe un drum de taf pe langa paraul Scorilo. Dupa cateva randuri de ploi incununam iesirea noastra cu o masa copioasa la Lupul Singuratic.

Iesirea noastra in timpi :
1 Mai
14 :30 Campusel
17 :40 Vf Piatra Iorgovanului
19 :30 Saua Paltina

2 Mai
10 :11 Aproape de vf Paltina
11 :00 imediat dupa vf Scurtu
12 :45 vf Galbena
14 :45 vf Micusa
16 :26 Vf Bulzului
17 :10 Saua Matzului

3 Mai
ora 9 incarcam puncte GPS pentru retragerea pe Plaiul Bulzului
13 :45 vf Bulzului – intorcere prin ceatza
14 :45 Bisericile din Bulz
15 :30 Stana de pe Bulz
16 :10 vf 1442 – zona defrisata
16 :45 Incepem sa balaurim prim padure
17 :40 Iesim la drumul forestier
19 :15 Lacul Iovanul

4 Mai
10 :00 Herculane
13 :30 Saua Jigoria
18 :00 plimbari spre Tarcu
20 :30 Pietrele Dracilor

5 Mai
10 :50 plecam din Cuntu
12 :25 Muntele Mic
13 :30 Pietrele Scorilei
15 :30 Poiana Marului

Scoala de iarna, Retezat 28Feb-2Mar 2008

Poze
http://picasaweb.google.com/damaris4d/ScoalaDeIarnaRetezat28Feb2Mar

Se pare ca mie’mi revine sarcina de a scrie un RT dupa cele cateva zile de scoala. :)) Da, am fost din nou la scoala :)) Si ce scoala !!! Cand ai un sentiment de nerabdare ca abia astepti sa pleci, sa inveti ceva nou, sa experimentezi ceva nou.
Deci iata-ne miercuri seara gata echipati si nerabdatori de a scapa odata de oras si a ne indrepta spre scoala noastra, Retezatul. Noi suntem 6. Altii au plecat pe la amiaz. Noi am mai fost tinuti o zi la job-urile noastre. Dar gata cu job-ul… plecam la scoala, muntele ne-asteapta :)…

Am ajuns la Carnic fara peripetii, mai bine zis aproape, caci prinsi cu vorba am trecut de indicatorul spre Nucsoara cu vreo 20 km. Dar nu-i nimic, ne intoarcem. La Carnic ne luam “ghiozdanelele” in spinare si hai la drum. La inceput o pornim asa mai la gramada, dar Mircea preia controlul si ne aseaza frumos in rand « ca la scoala ». Mai facem din cand in cand cate un popas, ba la bancutza, ba sa mai aranjam cate un rucsacel, ba pentru o gura de apa. Dar nu tragem chiulul prea mult si ajungem pe la ora 1 in noapte la Pietrele. Dezechiparea si pregatirea de noapte. Camera ce ne-a asteptat e racoroasa. Asta se bate cap in cap cu mintea mea setata pe caldura si-mi provoaca friguri in noapte. E ciudat cum o noapte cu cortul in zapada mi se pare calduroasa atunci cand mintea e setata sa indure frigul iar acum, cand asteptam caldura,lipsa ei sa-mi provoace friguri.

Joi, prima zi de scoala. Ne pregatim recuzitele: pioletul si coltarii si ne adunam cu totii la sala de mese de la pietrele. O pornim spre Gentiana. Pe drum suntem examinati si indrumati cu privire la modul si tehnica de mers. La Gentiana, pauza de ceai cald iar apoi o pornim in sus in cautarea unei pante pe care sa putem exersa utilizarea pioletului. « Ora » a inceput. Urcarea pe panta iar apoi in jos alunecare cu oprire in piolet. Si tot asa, inca odata si inca odata si inca… mai variem apoi si cu alunecarea cu capul in jos, rotire si franare.
Partea a doua a seminarului a constat in tehnici de cautare in avalansa cu ajutorul PIEPS-ului. Ascunderea unor aparate setate pe emisie in zapada si detectarea lor cu un alt aparat setat pe receptie. In cocluzie : in mai putin de 10 min s-a detectat cu ajutorul unui aparat alte doua aparate ascunse sub zabada.
Si uite asa prima noastra zi de scoala e pe terminate. Vine si binemeritata pauza adica o plimbare pana la Bordul Tomii pentru o sesiune fotografica. La intoarcere ne echipam cu coltari. Numai bine ne obisnuim cu ei pentru a doua zi.
Seara ne adunam cu totii in sala de mese pentru a savura o ciorba calda si de a mai sta la taclale.

Vineri, a doua zi de scoala, e zi de traseu. Ei, acu’ vom avea ocazia sa punem in practica cele invatate. Octavia si Adi ne aleg un traseu excelent. Creasta Pietrele. Eu sunt incantata, mai ales ca in urma cu vreo 3 ani intr-o alta tura cu Cata si Alin am fost nevoita sa o iau prin vale in timp ce ei, baietii, faceau Creasta Pietrele. Asa ca pentru mine aceasta era un fel de restanta. Ceva ce trebuia facut. Ei, acu am avut ocazia. Ziua era perfecta de traseu. Cerul albastru, presarat pe alocuri cu nori albi, usori, inveseleau maretia varfurilor ce ne incojurau, Bucura II, Bucura I si cum urcam tot mai sus ni se dezvaluia in spatele culmii Stanisoara, Maretul Varf Retezat. Un alt spectacol se dezvaluie cand ajungem in creasta, Varful Peleaga cu coltii sai, Varful Papusa, Varful Mare... si undeva in spate ascunse privirilor stiam ca se aflau Portile Inchise. Iar inaintea noastra, serpuieste Dansa, creasta Pietrele, gata sa ne incante Astazi ma simt in elementul meu. Imi place aceasta combinatie de zapada si stanca.

Sambata se anunta vreme urata. Noi din nou la Gentiana si in prima parte a zilei avem un seminar foarte interesant. Ce este o sonda de avalansa, cum se foloseste, cum se simte diferenta intre pamant si corpul uman la contactul cu sonda. A urmat profilele de zapada si o demonstratie de cum se deplaseaza placile de zapada atunci cand zapada e stratificata. Urmeaza tehnici de construire a unui bivuac in zapada. Am avut chiar si un voluntar pentru a fi ingropat in zapada. Sincer, mi-a parut rau ca nu m-am oferit eu mai repede, caci in mintea mea si eu cochetam cu aceasta ideea, de a vedea care e senzatia cand te afli ingropat in zapada.
Partea a doua a zilei o fost rezervata catararii pe gheatza la cascada din culmea Stanisoarei.

Duminica ne trezim cu un strat proaspat de zapada alba care acopera totul intr-o lume de basm. Din pacate scoala s-a terminat si suntem nevoiti sa ne intoarcem. Tragem de timp cat mai mult, ne e greu sa ne despartim de scoala noastra.
Dar plecam echipati cu multe cunostiinte noi si muntele ramane acolo, pregatit, ne asteapta sa-l abordam si in alte dati.

La final, « sa strigam » catalogul :)
-Oprisan Sorin
-Amititeloaie Cezar
-Socaciu Rodin
-Kerekes Robert
-Oana Andrei
-Hardalau Daniela
-Baba Mircea
-Filipescu Adela
-Brinduse Bogdan
-Tauber Adrian
-Paraschiv Alin

Au mai fost alaturi de noi :
-prof.Tiponut Virgil
-Octavia Codru
-Ciula Alin
-Loredana

Diriginte : Adi Glavan

Ne-au insotit in Retezat in afara programului de scoala :
- Adi Lancrangean (Negru)-Rus Cristian-Dobrei Florin cu o tura Retezat-Bucura-Turnu Portii, iar in a doua zi catarare in zona cascadelor de pe Creasta Pietrele.
- Topai Octavian-Draghia Claudiu : culoarul din stinga din Peretele Bucurei

Laika Iloveanca sau "Teleportarea exista"

Versiunea fotografica a istoriei teleportarii Leikai :)

http://picasaweb.google.com/damaris4d/IlovaPleasaCuntu2324Februarie2008


Laika Iloveanca
sau "Teleportarea exista"

Apas bumbii si scriu slova
Tura-ncepe din Ilova
Sambata de gimineatza
Pe o vreme cam cu ceatza

La capatul de sus din sat
O masina ne-o lasat
Dupa ce-o fo' Timisoara
Carasebesul si gara

De la casa cu pricina
Catzelusa bat-o vina
S-a lipit de noi dragutza
Si-a venit cu noi fugutza

Deasupra de Cleantzu Mare
De unde privesti spre zare
Mai in'cl'o pe drum... omat
Puiutzul intra cu tat

Dijaba l-am zogonit
Si cu bulgari l-am zorit
Sa se-ntoarca la matusa
Ca poate-i deschisa usa

Dar catzaua negricioasa
O fo' un pic "ticaloasa"
La cinci pasi ea se oprea
Apoi dupa noi venea

Pan'la urma in zapada
Curaju' parea sa-i scada
Si-ncepu cu scheunatul
Si din ochisori rugatul

Adela:
-Vai, ce ma fac !?!
O sa am pe constiinta
O asa scumpa fiinta

Si-o baga degraba-n sac
In rucsac... chiar in capac

Dup-o scurta-acomodare
Am pornit-o pe carare
Cu doagele in picioare
Catre Culmea Pleasa Mare

Prin padure-a fost usor
Si paseam ca pe covor
Pe zapada moale, grea
Pana ce-am iesit in sea

Aici treaba s-a schimbat
Ba un pic ne-a si plouat
Ceata groasa s-a lasat
Si-a pornit un vant turbat

Catzelusa din rucsac
Si-a ascuns capu-n capac
Afisa un aer trist
Si o freza de "punk"-ist

Sus pe prima din movile
Dam de urme... Snow-mobile !?!
Au ajuns chiar si pe-aici
Cu senile si talpici

Pan'la urma a fost bine
C-am avut de ce ne tine
Ceturile erau groase
Ascundeau plaiuri frumoase

Ne-am gandit ca alta data
Vom vedea toti muntii roata
Si-am promis ca negresit
Vom veni la "brandusit"

Pleasa Mare si cea Mica
Le trecuram fara frica
Aveam urme, GePeSeu
Nici n-a fost asa de greu

Scoborasul a urmat
Pana la un drum mai lat
E drumul spre Varciorova
Noi veneam dinspre Ilova

La Strigoniu in poiana
Ne-am oprit sa bagam hrana
Ca-cepea iara urcus
Pan'la Cuntu la culcus

Inca doua ceasuri lungi
Am lasat in urma dungi
Pe zapada tot mai uda
- Ni la Carol... cum asuda !

Mai faceam cate un pas
Si-un popas de cate-un "ceas"
Ceturile veneau val
Eu ma inecam la mal

Chiar pe ultima bucata
Urme multe, roata-roata
Cum sa dibuim prin ceatza
GPS-ul ne invatza

Si cand am ajuns la Cuntu
A fost faza cea mai "cruntu"
Din capacul de rucsac
A sarit un pui de drac
- Ham-ham ; La motan ii vin de hac !

Si motanul negru tare
Pe-un stalp gasi scapare
Chiar daca era mai mare
Decat proaspata teroare

Dati-mi voie sa-nchid slova
Despre Laika din Ilova
Care de la ea din sat
La Cuntu s-a teleportat

Noapte magica... cu luna
Si cu vant de vreme buna
Lemnu-n soba greu trozneste
Povestasul povesteste

Pana vine Mosul Ene
Si ne sufla peste gene
Daniela ai uitat
Desteptatorul setat

Si la patru ne trezesti
Sa stam iara la povesti
Apoi iara adormim
Si la 9 ne trezim

Duminica - vreme frumoasa
Noi la Cuntu - stat prin casa
La clatite si povesti...
Asa.. poti sa-ntineresti !

Cam atat - partea frumoasa
Restu' e intorsu-acasa...
Gata cu treanca-fleanca
Despre Laika Iloveanca.

by Carol

O noua dragoste : pulverul

http://picasaweb.google.com/damaris4d/MunteleMic910Februarie2008

Ce se poate spune despre un week-end de ski la Muntele Mic???

Evident ca am schiat :))) Dar, mai e ceva! Am descoperit o noua pasiune: zapada pulver :) Daca o mai combinam si cu o patura groasa de ceatza avem deja combinatia perfecta pentru o mica aventura :)))

Am schiat undeva intre cele doua partii, unde nu era asa de aglomerat, si cum sambata noaptea si apoi duminica a tot nins s-a asternut un strat gros de zapada pulver. Duminica eram doar noi in zona aceea dintre partii, si a fost un vis sa schiem in zapada aceea neatinsa de nimeni :)) Rar se mai incumeta cate unul prin ceatza in acea parte, dar noua ne placea!!!!

Duminica am coborat pe schiruri pana la telescaun, pe drum sau mai bine zis pe scurtaturile care taie serpentinele.

Ce se intampla cand ai jucarie noua ? Tarcu 2-3 Februarie 2008

http://picasaweb.google.com/damaris4d/NedeiaTarcu23Februarie2008

Mi-aduc aminte de zilele cand eram copila si primeam o jucarie noua. Ah ce bucurie in sufletul meu! Si cum o mai intorceam pe toate partile,… oare "ce stie sa faca???"…
… asa si acum, ma hotarasc brusc si dintr-o data ma vad cu o jucarie noua, GPS-ul! :) Oare ce stie sa faca??? Trebuie neaparat incercat, pus la treaba si testat.

Zis si facut, planuri de o noua tura. Incerc sa dezleg din misterele noii jucarii si iata-ma trasand primul meu track in Ozi Explorer. Destinatia-Tarcu. Am ramas cu gandul la tura de anul trecut din Noiembrie cand plecasem din Poiana Marului sa urcam pe Culmea Nedeii spre Tarcu. Zapada mare de atunci nu ne-a permis sa ajungem mai departe de Buza Nedeii. Dar acum avem schiuri de tura, avem si jucarie noua… deci conturez traseul pe harta: Poiana Marului - liziera padurii- Buza Nedeii - Bistricioara - Nedeia - Tarcu - Cuntu - Jigoria. Marchez si cateva waypointuri - vf-uri , sa. Ma declar multumita de prima mea reusita si transfer datele in GPS. Planurile noastre erau sa ajungem sambata seara la statia meteo. Si totusi am luat la noi cort, primus si tot ce ne era necesar ca in caz de ceva sa putem petrece noaptea la cort.
O pornim de dimineatza la 8.30 din Poiana Marului spre culmea Nedeii, schiurile in picioare si la drum. Am pornit GPS-ul sa vad unde suntem fatza de track-ul salvat. Unde am putea fi??? Chiar in Poiana :))) Deci totul e ok si opresc GPS-ul. Ei, ce bine e acu' cu schiurile. Si totusi facem trei ore pana sa ajungem la marginea padurii. Sus pe creasta zapada e intarita, pe unele portiuni chiar acoperita cu gheatza. Noi tot inainte… si culmea e lunga ….si tare e lunga, … si noi urcam… si iar urcam.
Ajungem aproape de Nedeia in jur de ora 16. Sunam la statia meteo ca sa le spunem ca sosim la Tarcu dar probabil foarte tarziu in jur de ora 9-10 seara. Ne gandim pe unde sa o luam, si nu stiu ce idee nastrusnica(neinteleapta) ne veni ca sa nu mai urcam pana pe varf ci sa coboram putin spre valea Suculetului. Proasta, proasta idee, pentru ca ceea ce initial ni se parea o coborare lina sa se dovedeasca a nu fi asa, si la un moment dat sa se coboare dintr-o data cativa metrii buni. Nu-i a buna. Pe acolo nu ne bagam. Facem cale intoarsa sa iesim sus. Adevarat e: iarna o iei matematic pe creasta. Ma uit sa vad pe unde ar fi mai bine ca sa ocolesc gheatza. Nu-mi place deloc pe gheatza. Incet, incet se lasa intunerecul si-mi doresc sa iesim din partile periculoase inainte de a se intuneca de tot. Primim si un sms de la Tarcu sa ne grabim ca sa nu ne prinda frontul de ninsoare. Asta e. Pornesc GPS-ul. Suntem in apropierea traseului asa ca incerc sa ne redresam pozitia pentru a fi cat mai aproape de track. Intalnim doua urme slabe de snowmobil… ne intrebam oare pe unde merg… ar parea sa tina directia noastra… pentru o vreme am mers cu GPS-ul in mana, apoi am renuntat si l-am pus din nou in buzunar. Verificam doar din cand in cand ca mergem pe directia buna. Afara e intuneric complet. E luna noua, cerul acoperit deci nici un fel de lumina, doar intunerecul ne incojoara. Tot ce vedem la lumina frontalei e o linie usoara de 3-5m ce uneori se pierdea acoperita de zapada transportata. Si totusi prezenta acestei linii ne linistete… la fel si GPS-ul din buzunar… ne continuam drumul in bezna… incepe sa fulguie … si sa ne acopere ceatza. Noi ne miscam tot mai incet… suntem obosite si am vrea sa se termine. Dar tinta noastra e Tarcu… Zarim un stalp. Ne apropiem, e troitza… deci mai avem… continuam drumul in noapte… inca un pas, inca un pas… inca o urcare… inca o coborare… si iar o urcare… am vrea sa se termine. Verific tot mai des GPS-ul, nu pentru ca ne-am fi indepartat de drum ci pentru a vedea cat mai avem pana la varf. 300m - 200m - ah ,unde e varful acela???…. La 21.58 ajungem la marcajul din varf. Ne relaxam. Acu suntem acasa! :))). In curand vedem prin ceatza lumina de la statie. Asta e! S-a terminat. 13.30h de traseu. Suntem multumite si fericite. Am facut-o si pe asta!