Poze cu mobilul se gases la :
http://picasaweb.google.com/damaris4d/Tarcu1920Mai2007PozeFacuteDeAdelaCuMobilul
scuzati calitatea proasta :)
Nu stiu ce ati facut voi in week-end-ul acesta ploios, dar noi n-am stat acasa :))
Comform planului, plecam cu trenul de 6 spre Caransebes. In Timisoara vreme destul de inchisa dar fara ploaie. Ceea ce nu putem spune despre Caransebes unde ne astepta... cine alta decat... ploaia :))) In drum spre Dacia realizez ca mi-am uitat aparatul foto acasa :( Nu pot sa cred ca am facut o asemenea greseala. Ma gandesc deja ca tura aceasta va trebui sa o mai fac odata.
Sunt uimita de verdele intens din jurul nostru. Parca ar fi cu totul altul drumul acesta pana la Dacia. In Jigoria din nou, un peisaj cu totul deosebit de cel pe care l-am vazut ultima data... desi ploua, pasarele canta, padurea freamata... iar noi suntem tare bine dispuse :) in Seroni surpirza!... o turma de oi si bineinteles vreo 8-10 dulai se aduna in jurul nostru latrand... ciobanii ne zaresc dar nu se sinchisesc sa-si cheme cainii... ne lasa asa vreo 2 minute sa ne descurcam noi cu ei... oile stau aliniate in randuri si ne privesc.... ah, ce rau imi pare ca n-am ap. foto... ce poza tare ar fi fost asta :). Intr-un final ciobanii se hotarasc sa-si cheme cainii, iar noi incercam sa facem o poza cu...
mobilele!!!!... vai in ce hal am ajuns!!!... din pacate oile deja o pornisera si nu mai erau interesate de noi :))) Noi ne continuam drumul... sunt uimita de verdele crud al padurii... si din nou gandul acela ca mi-am lasat ap. foto acasa.... orice lucru frumos pe care il vad, un nou regret :)) asta e... La 9.30 suntem la Cuntu. Nenea Puiu si tanti Victoria ne servesc cu ceai. Stam ceva timp la povesti si la 10.30 o pornim spre Tarcu.
Nu stiu cum se face, dar ne apuca cheful de povestit... uite asa in ploaie... ne simtim de parca ar fi o zi insorita ce te tot imbie sa stai... eh.... de la Sadovanu incepe si vantul mai puternic... dar asta nu ne impiedica sa stam la povesti :)))
In fata statiei meteo, peisajul e deplorabil... o gramada de fiare vechi, lemnaraie si alte cele ramase acolo din toamna de cand s-au facut renovarile. Daca n-ar fi fost ploaia ne gandeam sa fi dat o mana de ajutor pentru a face putina ordine prin jur.
Ok, deci pana aici ne-am respectat planul... dar afara ploua... si incepe sa ploua tot mai tare... si in plus e si ceata asa ca mai departe nu prea aveam cum sa ne orientam deci solutia pe care o alegem e sa ramanem in Tarcu. A aparut o hartie in holul statiei meteo pe care scrie "Intrarea
persoanelor straine, strict interzisa". Da cum noi nu eram straine de locurile acelea, am ignorat-o :))).
De acu' nu prea mai am ce sa zic :))) ... toata dupa masa n-am facut absolut, dar absolut nimic....
Duminica ne-am trezit destul de tarziu. Afara se oprise ploaia, iar ceataza incepea sa se sparga. Ar fi fost o zi buna de traseu dar nu mai puteam ajunge unde ne-am fi dorit. In schimb am dat o mana de ajutor la stivuirea lemnelor, si am adunat un sac de gunoaie din jurul statiei.
Ar trebui gasita o solutie pentru asa zisa gropa de gunoi de la statie.
Pentru ca e deplorabil sa vezi cum gunoaiele se imprastie pe versant pana in caldare.
La ora 3 am plecat de la statie, cu o oprire pe la Cuntu. In Seroni dam din nou de turma de oi, dar de data aceasta cainii ne sesizeaza destul de tarziu iar ciobanul si-i cheama imediat. Apoi ne arunca asa o vorba: "Numai pana la Tarcu ati ajuns? Las ca veniti alta data"... ciudat... ca si cum omul ar fi stiut ca vroiam sa mergem mai departe si sa coboram in poiana Marului In Jigoria mai lenevim putin.... peisajul e foarte frumos... dar musculitele nu ne dau pace.... asa ca plecam mai departe la masina ce ne astepta.
Cam acesta a fost week-end-ul nostru.... Netisul va ramanea pentru alt week-end... speram fara ploaie :))))
Sunday, May 20, 2007
Tuesday, May 1, 2007
Tarcu - Godeanu 27 Apr - 1 Mai. Gugu - un alt vis implinit
http://picasaweb.google.com/damaris4d/TarcuGodeanu27Apr1Mai2007
noi am plecat vineri seara pana in Cuntu. Sambata am pornit spre Tarcu, Saua plaiului Mare, Saua Suculetului, Prislop, Capul Prislop, la Mlaci , Lacul Iezer. Prin zona lacului Iezer am reusit sa gasim o portiune in care raul Ses era acoperit cu zapada si am trecut pe partea opusa fara peripetii. Am coborat putin pe Raul Ses pana am dat de o stana, de fapt se vedea doar o parte din acoperis si acela pe jumatate spart. Stana era plina de zapada pana la nivelul acoperisului. Am reusit sa ne strecuram inauntru prin acoperis, am nivelat zapada si am facut acolo bivuac. Un adapost de o "mie de stele". De curand am achizitionat un MSR, asa ca l-am testat in iesirea asta si sunt foarte incantata de el. Modelul e "Pocket Rocket" si are doar 85g ceea ce pt. mine face f. mult. Cu cat mai usor si mai mic cu atat mai bine :). Desi eram chiar langa apa, din pacate zapada era de vreun metru si nu putem ajunge la apa. Ne-am tot plimbat pe langa apa pana am gasit un loc care permintea sa coboram cu picioarele pe un petec de iarba si sustinuta de cealalta am reusit sa umplem sticlele cu apa. Duminica dimineatza am plecat pe la ora 10 de la stana spre Turcila - Godeanu. Cum ne apropiam de Godeanu , in dreapta noastra pe muchia ce vine dinspre Oslea am vazut doua siluete ce urcau spre Godeanu. Apoi vedem alte doua pe o muchie in stanga noastra. Cele din stanga erau de fapt Geanina cu Alin cu care ne-am intersectat chiar inainte de a ajunge pe Godeanu. Incepuse se mai si picure marunt, vant puternic si ceatza. Nu prea era de stat la povesti asa ca dupa cateva impresii schimbate am plecat fiecare pe drumul lui. Sus ne intalnim si cu ceilalti pe care ii zarisem, de fapt era doar un domn din Oradea sotia lui ramanand undeva mai jos. Vantul tot mai puternic... privim coborarea de pe Godeanu.... ce sa facem??? cum sa facem??? .... gasim o fasie de iarba unde zapada se topise si pornim pe ea. Dar vantul foarte puternic aproape ca ma arunca la pamant. Ne asezam si ne gandim ce-i de facut.... trebuie sa inaintam... incetisor dar pornim inainte.... trebuie sa facem un efort triplu ca sa ne tinem pe picioare .... vantul bate din lateral... parca ar vrea sa ne arunce in caldare.... dar mergem inainte si reusim sa trecem de portiunea mai dificila... ah... de-acum nu mai e mult pana la Gugu... un vis de mult dorit.... ajunge sa se implineasca ... ultima portiune e acoperita de zapada... Adela sparge urmele.... oboseala deja isi spune cuvantul... mai putin... mai putin... si iata-ne sus... am ajuns... de jur imprejur doar creste... suntem doar noi in imensitatea aceea ... de-acu trebe sa vedem unde campam. In creasta vintul e foarte puternic. Sa coboram la lac nu pare atractiv. Mai aveam o varianta de a cobora la o stana dar acolo nu mai aveam zapada de topit. Intr-un final campam aproape de creasta, in spatele unui damb unde am gasit un loc oarecum mai drept. Am avut ceva probleme cu vantul pana am reusit sa ancoram cortul, dar apoi in cort la fereala de vant si dupa ceva cald ne-am bucurat in sfarsit de implinirea unei dorinte de mai bine de un an de zile. Am ajuns pe Gugu. Noaptea a cazut si ceva ploaie, sau sa fi fost grindina dupa zgomotul pe care-l facea pe cort. Dimineatza am lenevit destul de mult prin cort in asteptarea soarelui ca sa ne incolzeasca cortul. Ne bucuram de minunatele privelisti cu vf Gugu si crestele din jur... atata liniste... atata frumusete...!!!!!! Plecam pe la 11. Ne hotaram sa coboram direct pe piciorul Branului. Asta insemna de fapt ca vom termina traseul cu o zi mai repede. Prietenii nostri ne asteptau la gura Apelor abia marti seara. Dar riscam.... poate vom gasi vreo ocazie care sa ne scoata de acolo, si ne gandeam sa cumparam niste mici si sa ne intoarcem la cuntu sa sarbatorim ziua de 1 Mai. De pe vf . Branu incercam sa vedem pe unde putem sa coboram... scrutam padurea.... undeva parca o linie strabate padurea si ne hoataram sa o pornim pe acolo. Zapada e foarte mare... uneori ne mai scapa un picior pana la brau... dar in mare parte ne tine... in padure gasim un firicel de apa si ne hataram sa coboram pe el. Ne gandim ca nu poate duce altundeva decat in lac. de fapt s-a dovedit a fi o alegere foarte buna. Ne-a dus direct la lac, in plus Lapusnicul Mic l-am trecut peste un pod de lemne cam in dreptul unei stane si nu a trebuit sa ocolim deloc, iar apoi am luat-o pe drumul acela forestier in sus pe Lapusnicul Mare pana la un vad destul de larg pe care l-am trecut desculte. Ajunse la Gura Apelor am aflat ca nu avem semnal pana in Brazi... dar s-a nimerit sa plece un Aro cu ceva lucratori de pe acolo si ne-a luat si pe noi pana in Brazi. De aici am chemat taxiul cu care mergem de obicei din caransebes si ne-am intors la Dacia nu intainte de a face o tura de cumparaturi in Caransebes :)) Asa ca iata-ne luni seara din nou in Cuntu.... Marti a fost o binemeritata zi de relaxare si mancare bineinteles.... :)
noi am plecat vineri seara pana in Cuntu. Sambata am pornit spre Tarcu, Saua plaiului Mare, Saua Suculetului, Prislop, Capul Prislop, la Mlaci , Lacul Iezer. Prin zona lacului Iezer am reusit sa gasim o portiune in care raul Ses era acoperit cu zapada si am trecut pe partea opusa fara peripetii. Am coborat putin pe Raul Ses pana am dat de o stana, de fapt se vedea doar o parte din acoperis si acela pe jumatate spart. Stana era plina de zapada pana la nivelul acoperisului. Am reusit sa ne strecuram inauntru prin acoperis, am nivelat zapada si am facut acolo bivuac. Un adapost de o "mie de stele". De curand am achizitionat un MSR, asa ca l-am testat in iesirea asta si sunt foarte incantata de el. Modelul e "Pocket Rocket" si are doar 85g ceea ce pt. mine face f. mult. Cu cat mai usor si mai mic cu atat mai bine :). Desi eram chiar langa apa, din pacate zapada era de vreun metru si nu putem ajunge la apa. Ne-am tot plimbat pe langa apa pana am gasit un loc care permintea sa coboram cu picioarele pe un petec de iarba si sustinuta de cealalta am reusit sa umplem sticlele cu apa. Duminica dimineatza am plecat pe la ora 10 de la stana spre Turcila - Godeanu. Cum ne apropiam de Godeanu , in dreapta noastra pe muchia ce vine dinspre Oslea am vazut doua siluete ce urcau spre Godeanu. Apoi vedem alte doua pe o muchie in stanga noastra. Cele din stanga erau de fapt Geanina cu Alin cu care ne-am intersectat chiar inainte de a ajunge pe Godeanu. Incepuse se mai si picure marunt, vant puternic si ceatza. Nu prea era de stat la povesti asa ca dupa cateva impresii schimbate am plecat fiecare pe drumul lui. Sus ne intalnim si cu ceilalti pe care ii zarisem, de fapt era doar un domn din Oradea sotia lui ramanand undeva mai jos. Vantul tot mai puternic... privim coborarea de pe Godeanu.... ce sa facem??? cum sa facem??? .... gasim o fasie de iarba unde zapada se topise si pornim pe ea. Dar vantul foarte puternic aproape ca ma arunca la pamant. Ne asezam si ne gandim ce-i de facut.... trebuie sa inaintam... incetisor dar pornim inainte.... trebuie sa facem un efort triplu ca sa ne tinem pe picioare .... vantul bate din lateral... parca ar vrea sa ne arunce in caldare.... dar mergem inainte si reusim sa trecem de portiunea mai dificila... ah... de-acum nu mai e mult pana la Gugu... un vis de mult dorit.... ajunge sa se implineasca ... ultima portiune e acoperita de zapada... Adela sparge urmele.... oboseala deja isi spune cuvantul... mai putin... mai putin... si iata-ne sus... am ajuns... de jur imprejur doar creste... suntem doar noi in imensitatea aceea ... de-acu trebe sa vedem unde campam. In creasta vintul e foarte puternic. Sa coboram la lac nu pare atractiv. Mai aveam o varianta de a cobora la o stana dar acolo nu mai aveam zapada de topit. Intr-un final campam aproape de creasta, in spatele unui damb unde am gasit un loc oarecum mai drept. Am avut ceva probleme cu vantul pana am reusit sa ancoram cortul, dar apoi in cort la fereala de vant si dupa ceva cald ne-am bucurat in sfarsit de implinirea unei dorinte de mai bine de un an de zile. Am ajuns pe Gugu. Noaptea a cazut si ceva ploaie, sau sa fi fost grindina dupa zgomotul pe care-l facea pe cort. Dimineatza am lenevit destul de mult prin cort in asteptarea soarelui ca sa ne incolzeasca cortul. Ne bucuram de minunatele privelisti cu vf Gugu si crestele din jur... atata liniste... atata frumusete...!!!!!! Plecam pe la 11. Ne hotaram sa coboram direct pe piciorul Branului. Asta insemna de fapt ca vom termina traseul cu o zi mai repede. Prietenii nostri ne asteptau la gura Apelor abia marti seara. Dar riscam.... poate vom gasi vreo ocazie care sa ne scoata de acolo, si ne gandeam sa cumparam niste mici si sa ne intoarcem la cuntu sa sarbatorim ziua de 1 Mai. De pe vf . Branu incercam sa vedem pe unde putem sa coboram... scrutam padurea.... undeva parca o linie strabate padurea si ne hoataram sa o pornim pe acolo. Zapada e foarte mare... uneori ne mai scapa un picior pana la brau... dar in mare parte ne tine... in padure gasim un firicel de apa si ne hataram sa coboram pe el. Ne gandim ca nu poate duce altundeva decat in lac. de fapt s-a dovedit a fi o alegere foarte buna. Ne-a dus direct la lac, in plus Lapusnicul Mic l-am trecut peste un pod de lemne cam in dreptul unei stane si nu a trebuit sa ocolim deloc, iar apoi am luat-o pe drumul acela forestier in sus pe Lapusnicul Mare pana la un vad destul de larg pe care l-am trecut desculte. Ajunse la Gura Apelor am aflat ca nu avem semnal pana in Brazi... dar s-a nimerit sa plece un Aro cu ceva lucratori de pe acolo si ne-a luat si pe noi pana in Brazi. De aici am chemat taxiul cu care mergem de obicei din caransebes si ne-am intors la Dacia nu intainte de a face o tura de cumparaturi in Caransebes :)) Asa ca iata-ne luni seara din nou in Cuntu.... Marti a fost o binemeritata zi de relaxare si mancare bineinteles.... :)
Sunday, April 15, 2007
Din nou inTarcu 13-15 Apr 2007
Un nou week-end, o noua provocare, noi experiente, noi trairi....
Pentru ca week-end-ul se prevestea a fi fara nici un nor, Adela nu s-a putut rabda si joi ma anunta ca ma va insoti la munte. Cum sa rateze o astfel de iesire? Asa ca vineri dupa masa o pornim spre Caransebes apoi cu masina pana la Dacia. Ei da, din nou evitam cracul Pipului :). Ce sa-i faci, obisnuita:). Planurile noastre erau de a urca in acea seara pana sus in Tarcu. La 20.30 suntem la cuntu. Intram sa-i salutam pe nenea Puiu si tanti Victoria. Ne opresc la un ceai si ne servesc cu o prajitura tare buna asa ca pauza noastra se lungeste la aproape o ora:). Se intunecase deja , apar stelele.... e vremea sa pornim mai departe. E 21.10, speram sa ajungem sus pe la 23 - 23.30. Frontalele nu ne prea ajuta pe intinderea alba asa ca preferam sa mergem pe intuneric... incercam sa distingem linia culmilor, stalpii de marcaj, mai sus momaile ... dar noaptea e tot mai neagra... tot mai intunecata... cerul se incarca cu milioane de stele....
si pare atat de aproape... daca as intinde mana parca as putea prinde una....
Continuam drumul in sus incercand sa distingem siluetele momailor in noaptea intunecata. Din nou beneficiem de prezenta urmelor de snowmobil :)....
Urcarea pe Sadovanu a fost cea mai didificila portiune datorita faptului ca ne afundam f. tare. Deasupra era un strat putin mai intarit care parea ca tine dar apoi greutatea corpului ne facea sa intram in zapada pana la genunchi. Inaintam destul de incep... de fapt chiar f. incet :). Sus pe
platou in schimb sunt mari portiuni cu iarba. Ajungem in final la ora 24 la Tarcu. Adela adoarme rapid, eu in schimb ma chinui cu o masea care-mi face tot timpul probleme la diferenta de altitudine. Adorm si eu vreo 4 ore pana la rasarit :)
Pe la 9 o pornim din nou la drum in directia Nedeia. Un cer senin fara nici un nor se pastreaza cat e ziua de lunga. Zapada ne tine, doar in cateva locuri ne afundam. Ne bucuram de spectacolul oferit de muntii nostri, de mirajul Gugului spre care vrem sa pornim peste 2 saptamani. Avem parte si de bucuria de a vedea 4 capre negre. E atat de liniste in imesitea aceea
alba in care nu intalnim nici o persoana cat e ziua de lunga:) Pe Nedeia ne oferim o pauza de o ora si jumatate de stat la soare. Am sta si mai mult dar culmea Nedeii e lunga ... probabil ca din cauza caldurii soarelui zapada va fi mai moale si ne vom afunda, asa ca o pornim. Dar nu
inainte de a mai face niste poze spre Retezat, Gugu, Tarcu, Caleanu, Culmea Nedeii ..... Drumul e lung.... Mai jos pe piciorul Nedeii acolo unde zapada deja se topise erau locuri intinse cu branduse ... o splendoare. Poze si iar poze. Initial ne gandisem ca daca ne prinde seara sus, sa dormim la vreo stana .... dar timp avem suficient sa coboram in Poiana Marului asa ca
ne hotaram sa sunam la numarul care ni-l daduse Tavi (multumim :) ).
Sunam, ne intreaba de la cine avem numarul lui si dupa ce raspundem, ne spune ca la el nu mai are locuri dar sa nu ne facem probleme ca ne gaseste la alta vila. La marginea padurii scot sa citim descrierea de la Tavi si cautam intrarea pe poteca. Nu o zarim de dinafara asa ca hotaram sa intram in padure si sa parcurgem marginea ei. Rapid gasim locul in care ar trebui sa fie poteca si un marcaj vechi pe brad. Ciudat e ca aceste marcaje (f.rare si f. vechi) se afla doar pe partea in urcare si n-am zarit nici unul in directia de coborare. Pe portiunile de zapada se mai zaresc niste urme vechi de racheta , mai zarim si niste banda KTM, mai marcajele vechi...
deci per asamblu coborarea prin padure nu a pus probleme. La 6 suntem in Poiana Marului. Domnul Doru vine sa ne ia de la bacanie si ne duce la o vila care am inteles ca ar fi cunoscuta ca si apartinand forumului german. Ne lasam bagajele si ca si cum traseul nu ar fi fost suficient de lung pe ziua respectiva :) o pornim inspre lac. Dar din nefericire o luam pe asfalt si cand ajungem in directia lacului ne dam seama ca drumul nu coboara pe langa lac, sau cel putin nu la capatul lui, asa ca facem calea intoarsa.
Duminica o pornim spre Saua jigoria. Drumul ne ia fix 3 ore. De aici mai o urcare la Muntele Mic. O ciorba calda la cabana Cerbul. Muntele Mic e pustiu... zapada de schi nu mai este, sezonul s-a incheiat. La 17 trebuie sa fim din nou in saua Jigoriei pt. ca Nenea Puiu si tanti Victoria coboara in Caransebes si s-au oferit sa ne ia si pe noi.
Un ultim amanunt al zilei de duminica... asteptand o alta masina in carasebes am zarit deasupra orasului un parapantist. Cam asa s-a incheiat week-end-ul nostru.
Pentru ca week-end-ul se prevestea a fi fara nici un nor, Adela nu s-a putut rabda si joi ma anunta ca ma va insoti la munte. Cum sa rateze o astfel de iesire? Asa ca vineri dupa masa o pornim spre Caransebes apoi cu masina pana la Dacia. Ei da, din nou evitam cracul Pipului :). Ce sa-i faci, obisnuita:). Planurile noastre erau de a urca in acea seara pana sus in Tarcu. La 20.30 suntem la cuntu. Intram sa-i salutam pe nenea Puiu si tanti Victoria. Ne opresc la un ceai si ne servesc cu o prajitura tare buna asa ca pauza noastra se lungeste la aproape o ora:). Se intunecase deja , apar stelele.... e vremea sa pornim mai departe. E 21.10, speram sa ajungem sus pe la 23 - 23.30. Frontalele nu ne prea ajuta pe intinderea alba asa ca preferam sa mergem pe intuneric... incercam sa distingem linia culmilor, stalpii de marcaj, mai sus momaile ... dar noaptea e tot mai neagra... tot mai intunecata... cerul se incarca cu milioane de stele....
si pare atat de aproape... daca as intinde mana parca as putea prinde una....
Continuam drumul in sus incercand sa distingem siluetele momailor in noaptea intunecata. Din nou beneficiem de prezenta urmelor de snowmobil :)....
Urcarea pe Sadovanu a fost cea mai didificila portiune datorita faptului ca ne afundam f. tare. Deasupra era un strat putin mai intarit care parea ca tine dar apoi greutatea corpului ne facea sa intram in zapada pana la genunchi. Inaintam destul de incep... de fapt chiar f. incet :). Sus pe
platou in schimb sunt mari portiuni cu iarba. Ajungem in final la ora 24 la Tarcu. Adela adoarme rapid, eu in schimb ma chinui cu o masea care-mi face tot timpul probleme la diferenta de altitudine. Adorm si eu vreo 4 ore pana la rasarit :)
Pe la 9 o pornim din nou la drum in directia Nedeia. Un cer senin fara nici un nor se pastreaza cat e ziua de lunga. Zapada ne tine, doar in cateva locuri ne afundam. Ne bucuram de spectacolul oferit de muntii nostri, de mirajul Gugului spre care vrem sa pornim peste 2 saptamani. Avem parte si de bucuria de a vedea 4 capre negre. E atat de liniste in imesitea aceea
alba in care nu intalnim nici o persoana cat e ziua de lunga:) Pe Nedeia ne oferim o pauza de o ora si jumatate de stat la soare. Am sta si mai mult dar culmea Nedeii e lunga ... probabil ca din cauza caldurii soarelui zapada va fi mai moale si ne vom afunda, asa ca o pornim. Dar nu
inainte de a mai face niste poze spre Retezat, Gugu, Tarcu, Caleanu, Culmea Nedeii ..... Drumul e lung.... Mai jos pe piciorul Nedeii acolo unde zapada deja se topise erau locuri intinse cu branduse ... o splendoare. Poze si iar poze. Initial ne gandisem ca daca ne prinde seara sus, sa dormim la vreo stana .... dar timp avem suficient sa coboram in Poiana Marului asa ca
ne hotaram sa sunam la numarul care ni-l daduse Tavi (multumim :) ).
Sunam, ne intreaba de la cine avem numarul lui si dupa ce raspundem, ne spune ca la el nu mai are locuri dar sa nu ne facem probleme ca ne gaseste la alta vila. La marginea padurii scot sa citim descrierea de la Tavi si cautam intrarea pe poteca. Nu o zarim de dinafara asa ca hotaram sa intram in padure si sa parcurgem marginea ei. Rapid gasim locul in care ar trebui sa fie poteca si un marcaj vechi pe brad. Ciudat e ca aceste marcaje (f.rare si f. vechi) se afla doar pe partea in urcare si n-am zarit nici unul in directia de coborare. Pe portiunile de zapada se mai zaresc niste urme vechi de racheta , mai zarim si niste banda KTM, mai marcajele vechi...
deci per asamblu coborarea prin padure nu a pus probleme. La 6 suntem in Poiana Marului. Domnul Doru vine sa ne ia de la bacanie si ne duce la o vila care am inteles ca ar fi cunoscuta ca si apartinand forumului german. Ne lasam bagajele si ca si cum traseul nu ar fi fost suficient de lung pe ziua respectiva :) o pornim inspre lac. Dar din nefericire o luam pe asfalt si cand ajungem in directia lacului ne dam seama ca drumul nu coboara pe langa lac, sau cel putin nu la capatul lui, asa ca facem calea intoarsa.
Duminica o pornim spre Saua jigoria. Drumul ne ia fix 3 ore. De aici mai o urcare la Muntele Mic. O ciorba calda la cabana Cerbul. Muntele Mic e pustiu... zapada de schi nu mai este, sezonul s-a incheiat. La 17 trebuie sa fim din nou in saua Jigoriei pt. ca Nenea Puiu si tanti Victoria coboara in Caransebes si s-au oferit sa ne ia si pe noi.
Un ultim amanunt al zilei de duminica... asteptand o alta masina in carasebes am zarit deasupra orasului un parapantist. Cam asa s-a incheiat week-end-ul nostru.
Sunday, April 1, 2007
Un alt drum spre Tarcu (30 Mar - 1 Apr)
Acum doua saptamani cand am fost in zona Cuntu, Adela si cu mine ne-am propus sa schimbam traseul pana la Tarcu asa ca in week-end-ul ce tocmai a trecut am avut ocazia sa facem acest lucru. Pe scurt: Vineri seara urcat pana la Cuntu. Cum era aproape luna plina si senin nu a fost necesar sa ne scoatem frontalele. Ajunse in Cuntu la ora 22:30 Sambata am plecat de la Cuntu pe marcaj cred ca pana la al doilea stalp, de unde am facut inspre stanga pe langa stana si apoi pe langa Pietrele Dracilor, coborat apoi in valea Olteana unde am putut sta la plaja in jur de vreo ora. Din vale am urcat in sa, apoi Vf Oltina, Vf Brusturu iar apoi Vf Caleanu. De pe Brusturu ne-a acoperit ceata. Am continuat totusi drumul in speranta ca de pe Caleanu vom avea urme de snowmobil pe care sa ajungem la Tarcu. Incercam sa pastram vreo 2 metri de marginea caldarii pentru a evita eventualele cornise ce se puteau afla in zona. Daca ar fi sa mai fac odata traseul acesta in conditii de iarna voi lua cu mine un piolet care il consider foarte necesar pe acei vreo 20 de metri de abrut de pe Caleanu. Am ajuns cu bine sus si incercam sa pastram directia Tarcu aproximand dupa harta si busola. Dupa nici 5 minute intalnim urmele de snowmobil ceea ce ne da o mare usurare. Trebuie totusi sa fim atente ca unele urme coboara in caldare iar altele posibil sa duca la Nedeia. Pornim pe ele :). Dupa ceva vreme intalnim si un stalp de marcaj. O sageata indica Cuntu alta Saua Iepii. Verificam harta si ne continuam drumul pe una din urmele de snowmobil in directia Tarcu. In jurul orei 17 suntem in Tarcu. Duminica ba soare, ba ceata , ba ninsoare si iar soare. In saua Jigoria primavara s-a instalat.
Monday, March 5, 2007
week-end la Tarcu: 3-5 Martie 2007
Week-end-ul ce a trecut am fost intr-o iesire pana in Tarcu. Sambata a fost vreme frumoasa pana spre ora 4 cand a inceput sa bata vantul mai ales in portiunea finala dupa Sadovanu. Duminica am incercat sa coboram la Cuntu dar nu am facut mai mult de doi metri in fata statiei meteo si a trebuit sa ne intoarcem inapoi. Cauza: ceata foarte deasa si vant puternic. Duminica noaptea m-am trezit la ora 4 si am zarit pe fereastra o stea :) ceea ce m-a facut sa sar repede din pat. Nu am putut iesi afara din cauza vantului f. puternic dar peisajul ce se vedea inspre Godeanu era splendid. Luni am coborat. Ninsese destul de mult si ne afundam in zapada proaspata. Dar soarele ce stralucea deasupra ne-a facut sa uitam de afundarea in zapada. Cel mai fericit a fost Naty care a carat placa pana sus la Tarcu si de acolo a coborat pe ea :)
Sunday, February 18, 2007
Cuntu-Tarcu-M. Mic 17-18 Feb 2007
Week-end-ul ce a trecut am fost si eu intr-o plimbare pana la Tarcu.
Plecasem din Timisoara sambata dimineata cu primul tren (adica la 6) pe o ploaie care nu arata prea incurajator. In Caransebes la fel, ploaie. Jos la telescaun un fel de lapovita imi dadea speranta ca se va transforma in zapada. Dupa nici 10 min de mers intr-adevar ma puteam bucura de fulgii de zapada. De la telescaun un caine m-a urmat pana sus la Cuntu. Urcarea pe cracul Pip a fost destul de usoara pentru ca Vineri seara mai urcasera patru persoane la Cuntu asa ca aveam urme pe care sa merg. Am plecat de la telescaun in jurul orei 8 iar pe la 11 eram la Cuntu. La ora respectiva Cuntu era acoperita de ceata. Tanti Victoria si cu nenea Puiu ma primesc cu un ceai cald, si imi spun ca cei ce au urcat aseara vor si ei sa urce inspre Tarcu. Ma alatur lor si pornim pe la 12. Ceata foarte deasa le face pe cele doua fete sa se intoarca la Cuntu in mai putin de jumatate de ora. Dupa nici 5 minute incepem sa intrezarim soarele prin ceatza ceea ce ne incanta foarte tare. Curand iesim deasupra cetii si putem sa ne orientam... un soare stralucitor e de asupra noastra iar privelistea ce ne inconjoara e minunata. Pe la 15 suntem la Tarcu... iar eu ma bucur in sfarsit de faptul ca pot sa iau parnzul... stomacul meu se plangea de ceva vreme :)... Baietii se intorc inapoi la Cuntu iar eu raman sa ma bucur de o seara linistita in varful muntelui.
Seara beneficiez si eu de bunatatile ce se produc la 2000m adica paine la cuptor facuta de Ionut si lapte de la plic :) . Seara se arata linistita... se vad luminile din Caransebes si crucea de pe Muntele Mic.
Ma culc cu dorinta de a ma trezi de dimineatza pentru a vedea rasaritul.... cum se crapa de ziua arunc bocancii in picioare si jdujci pe varf. Am stat pe acolo vreo 45 de minute in asteparea Soarelui... intr-un final iata-l maret se ridica de undeva dintre Godeanu si Gugu. Dupa micul dejun luat sus o pornesc la 9.20 spre Cuntu iar la 10.30 ajung la destinatie. Vremea e devreme, mai povestesc nitel cu nenea Puiu dupa care ma tenteaza gandul de a urca pana la Muntele Mic. Ziua e superba si o pornesc spre Poiana Jigoria iar apoi spre Muntele Mic.
De la M. Mic am coborat cu telescaunul dupa ce am stat la vreo coada de jumate de ora.
Plecasem din Timisoara sambata dimineata cu primul tren (adica la 6) pe o ploaie care nu arata prea incurajator. In Caransebes la fel, ploaie. Jos la telescaun un fel de lapovita imi dadea speranta ca se va transforma in zapada. Dupa nici 10 min de mers intr-adevar ma puteam bucura de fulgii de zapada. De la telescaun un caine m-a urmat pana sus la Cuntu. Urcarea pe cracul Pip a fost destul de usoara pentru ca Vineri seara mai urcasera patru persoane la Cuntu asa ca aveam urme pe care sa merg. Am plecat de la telescaun in jurul orei 8 iar pe la 11 eram la Cuntu. La ora respectiva Cuntu era acoperita de ceata. Tanti Victoria si cu nenea Puiu ma primesc cu un ceai cald, si imi spun ca cei ce au urcat aseara vor si ei sa urce inspre Tarcu. Ma alatur lor si pornim pe la 12. Ceata foarte deasa le face pe cele doua fete sa se intoarca la Cuntu in mai putin de jumatate de ora. Dupa nici 5 minute incepem sa intrezarim soarele prin ceatza ceea ce ne incanta foarte tare. Curand iesim deasupra cetii si putem sa ne orientam... un soare stralucitor e de asupra noastra iar privelistea ce ne inconjoara e minunata. Pe la 15 suntem la Tarcu... iar eu ma bucur in sfarsit de faptul ca pot sa iau parnzul... stomacul meu se plangea de ceva vreme :)... Baietii se intorc inapoi la Cuntu iar eu raman sa ma bucur de o seara linistita in varful muntelui.
Seara beneficiez si eu de bunatatile ce se produc la 2000m adica paine la cuptor facuta de Ionut si lapte de la plic :) . Seara se arata linistita... se vad luminile din Caransebes si crucea de pe Muntele Mic.
Ma culc cu dorinta de a ma trezi de dimineatza pentru a vedea rasaritul.... cum se crapa de ziua arunc bocancii in picioare si jdujci pe varf. Am stat pe acolo vreo 45 de minute in asteparea Soarelui... intr-un final iata-l maret se ridica de undeva dintre Godeanu si Gugu. Dupa micul dejun luat sus o pornesc la 9.20 spre Cuntu iar la 10.30 ajung la destinatie. Vremea e devreme, mai povestesc nitel cu nenea Puiu dupa care ma tenteaza gandul de a urca pana la Muntele Mic. Ziua e superba si o pornesc spre Poiana Jigoria iar apoi spre Muntele Mic.
De la M. Mic am coborat cu telescaunul dupa ce am stat la vreo coada de jumate de ora.
Tuesday, November 7, 2006
Construieste relatii frumoase
In meditatiile pe care obisnuiesc sa le citesc dimineata am regasit acelasi îndemn de a trai pentru altii.
"Daca doresti sa cladesti relatii frumoase, urmeaza pasii urmatori:
1. Pune-i pe ceilalti pe primul loc. Ia aminte:<> Daca porti cu tine acest principiu în toate interactiunile cu altii, nu poti da gres.
2. Nu purta bagaje emotionale. Daca cineva te-a ranit si trebuie sa rezolvi aceasta problema, fa-o imediat. Iarta, rezolva problema si las-o în urma. Daca nu merita sa o abordezi, uita de ea si mergi mai departe.
3. Investeste în relatiile cele mai semnificative. Nu-ti risipi timpul urmând principiul "primul sosit-primul servit". Nu lasa relatiile fara valoare sa te consume, încât sa nu-ti mai ramîna resurse pentru cele care conteaza cel mai mult.
4. Slujeste cu bucurie. Un director executiv al unei companii aeriene a explicat cât este de greu sa angajezi si sa pregatesti oameni pentru aceasta industrie. "Serviciile reprezinta singurul lucru pe care-l avem de vânzare, însa tocmai acesta reprezinta lucrul cel mai greu de "predat", pentru ca nimeni nu doreste sa fie învatat sa slujeasca."
5. Exprima-ti constant aprecierea. Spune celor dragi cât de mult îi iubesti - si fa des acest lucru! Prea multi dintre noi consideram ca cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe altii este critica sau beneficiul vastei noastre întelepciuni. Gresit! Cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe ceilalti este de a vedea cele mai bune calitati în ei. Practica principiul celor 101 procente: cauta un lucru de admirat, si apoi încurajeaza 100% acea persoana sa-si dezvolte mai mult acea calitate. Acest lucru te va ajuta sa placi persoana respectiva, si pe ei sa te placa pe tine. Ce poate fi mai benefic pentru o relatie?"
"Daca doresti sa cladesti relatii frumoase, urmeaza pasii urmatori:
1. Pune-i pe ceilalti pe primul loc. Ia aminte:<
2. Nu purta bagaje emotionale. Daca cineva te-a ranit si trebuie sa rezolvi aceasta problema, fa-o imediat. Iarta, rezolva problema si las-o în urma. Daca nu merita sa o abordezi, uita de ea si mergi mai departe.
3. Investeste în relatiile cele mai semnificative. Nu-ti risipi timpul urmând principiul "primul sosit-primul servit". Nu lasa relatiile fara valoare sa te consume, încât sa nu-ti mai ramîna resurse pentru cele care conteaza cel mai mult.
4. Slujeste cu bucurie. Un director executiv al unei companii aeriene a explicat cât este de greu sa angajezi si sa pregatesti oameni pentru aceasta industrie. "Serviciile reprezinta singurul lucru pe care-l avem de vânzare, însa tocmai acesta reprezinta lucrul cel mai greu de "predat", pentru ca nimeni nu doreste sa fie învatat sa slujeasca."
5. Exprima-ti constant aprecierea. Spune celor dragi cât de mult îi iubesti - si fa des acest lucru! Prea multi dintre noi consideram ca cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe altii este critica sau beneficiul vastei noastre întelepciuni. Gresit! Cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe ceilalti este de a vedea cele mai bune calitati în ei. Practica principiul celor 101 procente: cauta un lucru de admirat, si apoi încurajeaza 100% acea persoana sa-si dezvolte mai mult acea calitate. Acest lucru te va ajuta sa placi persoana respectiva, si pe ei sa te placa pe tine. Ce poate fi mai benefic pentru o relatie?"
Subscribe to:
Posts (Atom)
